Decizia CCR nr. 364/2012Paragraful 22

Distinct de cele reţinute în jurisprudenţa constituţională în materie, Curtea observă că în prezenta cauză este invocat şi art. 53 din Constituţie, din perspectiva restrângerii nejustificate şi disproporţionate a dreptului de acces liber la justiţie, reglementat de art. 21 din Constituţie. Având în vedere considerentele ce au fundamentat soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, pronunţată prin decizia mai sus indicată, nu se poate reţine încălcarea accesului liber la justiţie şi, prin urmare, art. 53 din Legea fundamentală nu este incident în cauză. Stabilirea competenţei teritoriale unice a instanţei de judecată pentru soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unei/unor contravenţii la circulaţia pe drumurile publice are în vedere aplicarea unui criteriu general şi obiectiv, şi anume cel al locului unde a fost săvârşită şi constatată contravenţia, ceea ce este pe deplin justificat şi rezonabil în considerarea specificului acestei categorii de contravenţii, şi anume mobilitatea sau starea de tranzit în care se află persoanele ce circulă pe drumurile publice şi care trebuie să respecte aceleaşi reguli de circulaţie prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002. În plus, potrivit art. 109 alin. (9) din aceasta, prevederile ordonanţei de urgenţă atacate se completează cu cele ale Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, care, la art. 47, face trimitere, la rândul său, la dispoziţiile Codului de procedură civilă. Or, dispoziţiile art. 104 şi ale art. 114 din acesta prevăd, pe lângă posibilitatea îndeplinirii prin poştă a actelor de procedură, şi o serie de garanţii ale drepturilor reclamantului, căruia, de pildă, i se vor comunică în scris lipsurile cererii de chemare în judecată, cu menţiunea că, până la termenul acordat, urmează să facă completările sau modificările necesare. Aşadar, chiar dacă art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice instituie competenţa teritorială exclusivă a instanţei de judecată de la locul săvârşirii şi constatării faptei contravenţionale, acest lucru nu îl obligă, în sine, pe reclamant, la cheltuieli suplimentare cauzate de deplasarea în acea localitate pentru a fi prezent la fiecare termen de judecată sau pentru a depune diverse acte procedurale necesare la dosar şi nici nu poate conduce la încălcarea dreptului de soluţionare a cauzei într-un termen rezonabil, aşa cum eronat pretinde autorul excepţiei de faţă. Tocmai în considerarea unor astfel de situaţii, legiuitorul a reglementat modalităţi alternative care să garanteze exercitarea efectivă şi deplină a drepturilor materiale şi procesuale ale oricărei persoane ce doreşte să se adreseze justiţiei pentru apărarea drepturilor şi intereselor sale legitime.