Decizia CCR nr. 329/2012Paragraful 10

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 278 alin. 1 şi 2 şi art. 278^1 alin. 1 şi 10 din Codul de procedură penală încalcă egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare, întrucât procedura plângerii adresate procurorului ierarhic superior este inutilă, semnificând pierdere de timp şi de bani, în condiţiile în care, potrivit principiului controlului ierarhic, orice soluţie a procurorului este verificată de şeful său ierarhic, verificare ce se materializează în practică într-o rezoluţie pusă pe actul de soluţionare, precum şi prin semnarea adresei de comunicare a soluţiei respective. Pe de altă parte, art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală face vorbire de "comunicarea de către procuror a modului de rezolvare", şi nu de către procurorul ierarhic superior, lăsând, astfel, posibilitatea soluţionării plângerii chiar de către procurorul de caz. Consideră că dispoziţiile art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală intră în contradicţie cu art. 62 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, care consacră principiul controlului ierarhic. Mai arată că prevederile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală aduc atingere şi dreptului la două grade de jurisdicţie în materie penală, deoarece soluţia pronunţată de judecător în procedura reglementată de art. 278^1 din Codul de procedură penală nu este supusă niciunei căi de atac.