Decizia ÎCCJ nr. 65/2021 (HP)Punctul IX

IX. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând sesizarea formulată de Curtea de Apel București, Secția I penală în Dosarul nr. 1.629/2/2021, raportul întocmit de judecătorul-raportor și chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, reține următoarele: Analiza condițiilor de admisibilitate În conformitate cu dispozițiile art. 475 din Codul de procedură penală, „Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că există o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective și asupra căreia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“. Ca urmare, admisibilitatea sesizării formulate în procedura pronunțării unei hotărâri prealabile este condiționată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor cerințe: – existența unei cauze aflate în curs de judecată în ultimă instanță; ... – existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată; din perspectiva acestei condiții, trebuie verificat dacă sunt întrunite premisele de analiză ale acesteia, și anume: a) existența unei chestiuni de drept apte a primi o dezlegare de principiu; ... b) problema pusă în discuție trebuie să fie una veritabilă, susceptibilă să dea naștere unor interpretări diferite și, prin urmare, să prezinte un anumit nivel de dificultate; ... c) chestiunea de drept să fie esențială, în sensul că de lămurirea ei depinde soluționarea pe fond a cauzei, context în care noțiunea de „soluționare pe fond“ trebuie înțeleasă în sens larg, incluzând nu numai problemele de drept material, ci și pe cele de drept procesual, cu condiția ca de rezolvarea acestora să depindă soluționarea pe fond a cauzei, astfel cum s-a conturat jurisprudența instanței supreme în cadrul acestui mecanism de unificare a practicii judiciare; și ... ... – asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... În speță, este îndeplinită condiția referitoare la existența unei cauze pendinte aflate în curs de judecată în ultimă instanță, Curtea de Apel București, Secția penală fiind învestită cu soluționarea contestației în anulare formulate împotriva Deciziei penale nr. 10/A din data de 13 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția I penală în Dosarul nr. 1/236/2017. De asemenea, este îndeplinită și condiția referitoare la nestatuarea anterioară de către instanța supremă în cadrul unui mecanism de unificare a practicii judiciare asupra chestiunii de drept ce face obiectul sesizării. Potrivit jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, admisibilitatea sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este condiționată de existența unei veritabile chestiuni de drept, de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei. Referitor la sintagma „chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei“, în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală s-a stabilit că sesizarea trebuie să ducă la interpretarea in abstracto a unor dispoziții legale determinate, iar nu la rezolvarea unor chestiuni ce țin de particularitățile cauzei (Decizia nr. 14 din 12 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 din 24 iunie 2015; Decizia nr. 14 din 18 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 21 iunie 2016; Decizia nr. 4 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 12 aprilie 2017; Decizia nr. 27 din 12 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 22 ianuarie 2018). În egală măsură, sesizarea trebuie să vizeze exclusiv probleme de interpretare a legii, și nu elemente particulare ale cauzei deduse judecății (Decizia nr. 5 din 10 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 183 din 11 martie 2016), iar pentru a constitui o problemă de drept, premisa de la care se pornește în întrebarea ce formează obiectul sesizării trebuie să își găsească izvorul în dispozițiile legale, și nu într-o stare de fapt, aplicarea legii la situația de fapt, astfel cum aceasta a fost stabilită prin probatoriul administrat, fiind atributul exclusiv al instanței învestite cu soluționarea cauzei (Decizia nr. 23 din 16 septembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 4 noiembrie 2015). Hotărârile prealabile trebuie pronunțate numai în interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale, constituind o dezlegare de principiu a unei probleme de drept. Totodată, sesizarea în procedura întrebării prealabile trebuie efectuată doar în situația în care, în cursul soluționării unei cauze penale, se pune problema interpretării și aplicării unor dispoziții legale neclare, echivoce și care ar putea da naștere mai multor soluții. Per a contrario, procedura nu poate fi folosită în cazul în care aplicarea corectă a dreptului se impune într-un mod atât de evident încât nu lasă loc de îndoială (Decizia nr. 19 din 14 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 494 din 29 iunie 2017, Decizia nr. 5 din 10 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 183 din 11 martie 2016, Decizia nr. 6 din 2 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287 din 15 aprilie 2016, Decizia nr. 20 din 14 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 10 iulie 2017, și Decizia nr. 2 din 8 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 5 aprilie 2018). Raportat la considerentele anterior expuse se constată că, în speță, de lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării nu depinde soluționarea pe fond a cauzei. Într-adevăr, în cadrul acestui instrument de asigurare a unei practici unitare, se poate solicita clarificarea unor norme de procedură penală, însă dispoziția legală invocată și interpretarea acesteia nu influențează soluționarea pe fond a cauzei în cadrul căreia a fost identificată pretinsa problemă de drept deoarece nu au fost analizate nici măcar condițiile de admisibilitate în principiu a contestației în anulare formulate (aspect ce rezultă din fila 2 paragraful 2 din încheierea Curții de Apel București, Secția I penală, prin care a fost sesizat completul pentru soluționarea unor chestiuni de drept). În cauza care a generat prezenta sesizare, instanța de trimitere a fost învestită cu soluționarea căii extraordinare de atac a contestației în anulare formulate împotriva deciziei pronunțate în apel de aceeași instanță. Calea extraordinară de atac a contestației în anulare vizează verificarea conformității cu normele de procedură penală a hotărârilor penale cu caracter definitiv pronunțate de instanțele de apel. Datorită obiectului căii de atac - hotărâre definitivă - ce imprimă caracter extraordinar demersului judiciar, legea de procedură penală a impus o procedură care să salvgardeze autoritatea de lucru judecat a hotărârii atacate. Simpla cerere de contestație în anulare depusă la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere nu are aptitudinea, prin ea însăși, să provoace o dezbatere juridică, dezbatere care se produce doar după admiterea în principiu a contestației în anulare. Etapa admisibilității în principiu nu vizează însăși soluționarea contestației în anulare, ci doar verificarea dacă sunt întrunite condițiile de exercitare a acesteia, ocazie cu care se analizează dacă sunt invocate motive de contestație în anulare dintre cele prevăzute de art. 426 din Codul de procedură penală, dacă sunt depuse probe pentru dovedirea cazului de contestație, dacă hotărârea atacată este o hotărâre definitivă, dacă cererea a fost introdusă în termenul prevăzut de art. 428 din Codul de procedură penală și de către o persoană prevăzută de art. 427 din Codul de procedură penală și dacă motivele și probele în baza cărora este formulată cererea nu au mai făcut obiectul unei contestații în anulare anterioare. Cu privire la condiția existenței unei veritabile chestiuni de drept se constată că sesizarea este inadmisibilă deoarece dispozițiile legale a căror interpretare este solicitată sunt clare, neechivoce, iar aplicarea corectă a dreptului se impune într-un mod atât de evident încât nu lasă loc de îndoială cu privire la modul de soluționare a întrebării adresate. Sesizarea este admisibilă numai în cazul unei dificultăți reale de interpretare a textului de lege, care să fie de natură a naște o îndoială rezonabilă asupra conținutului acestuia și care ar putea da naștere la mai multe soluții. În speță este cert că dispozițiile art. 426 lit. d) din Codul de procedură penală se referă strict la nelegala compunere a completului de judecată ce a judecat apelul, prezumându-se plenitudinea de competență a instanței de apel. În acest context se constată că, de fapt, instanța de trimitere a urmărit de la Înalta Curte de Casație și Justiție obținerea unui remediu împotriva deciziei din apel ce a desființat o încheiere definitivă de cameră preliminară și nu o dezlegare a unei probleme de drept ce impune apelarea la mecanismul de asigurare a unei practici judiciare unitare, prin pronunțarea unei hotărâri prealabile obligatorii, de la momentul publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, pentru toate instanțele (Decizia nr. 26 din 23 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 13 aprilie 2018; Decizia nr. 5 din 13 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 258 din 30 martie 2020). ...