Decizia CCR nr. 333/2012Paragraful 9

De asemenea, se arată că, întrucât Legea nr. 85/2006 nu face nicio distincţie între debitori - după mărimea rulajului de mărfuri, de instrumente de plată ori după valoarea cifrei de afaceri - şi stabileşte un cuantum unic de 45.000 lei al creanţei, se creează premisele liberului-arbitru în economie, dând libertate unor operatori economici să elimine de pe piaţă firmele concurente, incomode ori stânjenitoare. În acest fel, în momentul în care atât rulajul de mărfuri, cât şi cel de bani încetinesc, aceste prevederi creează premisele unei prăbuşiri în lanţ a majorităţii operatorilor economici, cu consecinţa ruinării întregii economii, întrucât, teoretic, orice creditor poate antrena insolvenţa unui debitor pentru o creanţă mai mare de 45.000 lei fără să fie necesară existenţa unui titlu executoriu. În continuare, arată că, în speţă, cererea apare ca fiind introdusă cu reacredinţă, iar efectul acesteia a fost distrugerea reputaţiei sale în domeniul construcţiilor, care a atras refuzul debitorilor săi de a plăti facturile.