Decizia CCR nr. 2/2026Punctul 22

22. Cu privire la dispozițiile art. 61 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, Curtea reține că susținerile autoarei excepției de neconstituționalitate - potrivit cărora aceste norme sunt neconstituționale în măsura în care stabilesc că se poate contesta doar sancțiunea disciplinară, iar nu și măsura atenționării - reprezintă, în realitate, aspecte privind interpretarea și aplicarea în cauză a acestor dispoziții din Legea nr. 360/2002. Astfel, așa cum reiese din actul de sesizare a Curții Constituționale, prima instanță care a soluționat cauza în cadrul căreia a fost invocată excepția de neconstituționalitate a respins, ca inadmisibilă, acțiunea prin care autoarea excepției solicita anularea dispoziției prin care s-a dispus atenționarea sa, însă instanța de recurs a considerat că o astfel de acțiune este admisibilă, dispoziția contestată fiind un act administrativ prin care se stinge raportul juridic de conflict dintre reclamantă și angajator, chiar dacă prin această dispoziție nu este aplicată o sancțiune disciplinară care să aibă „consecințe“ asupra raporturilor juridice de muncă. Instanța de recurs a mai apreciat că toate aceste caracteristici ale dispoziției prin care s-a aplicat atenționarea justifică accesul la instanță al polițistului atenționat, chiar dacă măsura administrativ-preventivă aplicată nu constituie o sancțiune disciplinară și chiar dacă atenționarea nu produce consecințe asupra raportului de serviciu. ...