Decizia CCR nr. 298/2012Paragraful 34

II. Referitor la critica de neconstituţionalitate a art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă, Curtea reţine că recuzarea nu constituie o acţiune de sine stătătoare, ci o procedură integrată procesului în curs de judecată, al cărei scop este tocmai asigurarea desfăşurării normale a judecăţii, iar nu împiedicarea accesului la justiţie, şi că tocmai în considerarea acestui principiu constituţional, consacrat de prevederile art. 21 din Legea fundamentală, legiuitorul a prevăzut posibilitatea atacării numai odată cu fondul a încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, spre deosebire de încheierile prin care se încuviinţează sau se respinge abţinerea, ca şi aceea prin care se încuviinţează recuzarea, care nu sunt supuse niciunei căi de atac. În ceea ce priveşte invocarea faptului că prevederile alin. 2 sunt discriminatorii în raport cu alin. 3 al aceluiaşi art. 34, se reţine că nu intră în atribuţiile Curţii Constituţionale compararea unei prevederi legale în raport cu altă prevedere legală din cadrul aceluiaşi act normativ sau din acte normative distincte, ci verificarea conformităţii legilor cu dispoziţiile Constituţiei .