Decizia ÎCCJ nr. 18/2021 (RIL)Punctul 4

4. Punctul de vedere al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție exprimat în sesizarea formulată În esență, s-a considerat că soluția legală referitoare la impunerea pedepsei accesorii în cazul concursului de infracțiuni presupune o dublă referire la aceasta: mai întâi în contextul stabilirii pe lângă o pedeapsă principală inițială și, apoi, în contextul aplicării pe lângă pedeapsa principală rezultantă. În susținerea acestui punct de vedere s-a precizat că, prin dispozițiile sale, Codul penal lasă să se înțeleagă că se pot stabili, pentru fiecare dintre infracțiunile care compun pluralitatea, nu numai pedepse principale și, eventual, complementare, ci și pedepse accesorii. Sub acest aspect, a fost evidențiată importanța prevederii cuprinse în art. 65 alin. (1) din Codul penal, conținutul pedepsei accesorii fiind legat de conținutul concret al pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, soluție ce asigură continuitatea interzicerii exercitării unuia sau mai multor drepturi, atât pe parcursul executării pedepsei privative de libertate, cât și ulterior. S-a subliniat că, în cazul unei pluralități de pedepse complementare, va exista și o pluralitate de pedepse accesorii. Astfel, regulile după care se ajunge la o pedeapsă accesorie rezultată sunt cele prevăzute de Codul penal în materia pedepselor complementare. În consecință, s-a considerat că, dacă, în caz de pluralitate de infracțiuni, pe lângă pedepsele principale au fost stabilite mai multe pedepse accesorii cu un conținut diferit, acestea se aplică alături de pedeapsa principală rezultantă [art. 45 alin. (5) cu referire la art. 45 alin. (2) din Codul penal]. S-a susținut, așadar, că numai după ce o pedeapsă accesorie se stabilește pe lângă o pedeapsă principală inițială, aceasta se va aplica și pe lângă pedeapsa principală rezultantă. Cu referire la textul de lege prevăzut de art. 45 alin. (5) din Codul penal, care folosește, în final, sintagma „a pedepsei principale“, a fost specificat că, în realitate, referirea are în vedere pedeapsa principală rezultantă. Deopotrivă, s-a menționat că doctrina relevantă este unanimă în sensul că impunerea pedepsei accesorii presupune mai întâi stabilirea acesteia pe lângă o pedeapsă principală inițială și, apoi, aplicarea pe lângă pedeapsa principală rezultantă, context în care s-a arătat că aplicarea pedepsei accesorii și a pedepsei complementare rezultante presupune următorul mecanism: – dacă pentru una dintre infracțiunile săvârșite s-au stabilit o pedeapsă complementară și o pedeapsă accesorie, acestea se aplică alături de pedeapsa principală; ... – când s-au stabilit mai multe pedepse complementare/ accesorii de natură diferită sau chiar de aceeași natură, dar cu conținut diferit, acestea se aplică alături de pedeapsa principală; ... – dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare/ accesorii de aceeași natură și cu același conținut, se aplică cea mai grea dintre acestea; ... – pedeapsa accesorie rezultantă se execută până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante. ... Potrivit punctului de vedere transmis, regulile prevăzute în materia tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni sunt aplicabile indiferent dacă infracțiunile sunt judecate în dosare diferite sau în același dosar. S-a arătat că în doctrină a fost exprimată opinia că pedeapsa principală însoțită de pedeapsa accesorie aferentă, chiar executată, va intra în structura contopirii și se va regăsi în rezultantă, fiind adus ca argument faptul că, dacă infracțiunile concurente ar fi fost judecate împreună, contopirea s-ar fi făcut la acel moment, iar pedeapsa accesorie care includea interdicțiile aferente tuturor infracțiunilor concurente s-ar fi executat pe toată durata executării pedepsei rezultante, nu doar pe durata uneia sau alteia dintre pedepsele principale. În concluzie, s-a susținut că în conținutul pedepsei accesorii care va însoți pedeapsa principală rezultantă se include interzicerea tuturor drepturilor care au fost interzise cu titlu de pedeapsă complementară pe lângă oricare dintre pedepsele principale stabilite în cazul infracțiunilor concurente. Totodată, s-a considerat că instanța va include în conținutul pedepsei accesorii interdicțiile stabilite cu titlu de pedeapsă complementară pe lângă pedepsele principale aferente infracțiunilor concurente, chiar dacă aceste pedepse complementare nu se mai aplică pe lângă pedeapsa principală rezultantă [cazul în care se aplică detențiunea pe viață în baza art. 39 alin. (2) din Codul penal]. S-a precizat că textul art. 45 alin. (5) din Codul penal conduce la concluzia că instanța este ținută de pedepsele accesorii deja stabilite pentru infracțiunile concurente întrucât are în vedere cumulul sau absorbția pedepselor accesorii care însoțesc pedepsele principale. ...