Decizia ÎCCJ nr. 18/2021 (RIL)Punctul 5

5. Opiniile specialiștilor consultați Punctul de vedere al Facultății de Drept - Catedra de drept penal - din cadrul Universității de Vest din Timișoara Prin punctul de vedere transmis s-a considerat, în esență, că pedeapsa accesorie se stabilește pentru fiecare infracțiune concurentă în parte (dacă este cazul), urmând ca, în cazul mai multor pedepse accesorii, stabilite pe lângă pedepsele principale pentru infracțiunile concurente, acestea să fie contopite conform prevederilor art. 45 alin. (5) din Codul penal. S-a mai precizat că aplicarea art. 45 alin. (5) din Codul penal se face atât de către instanța învestită cu judecarea infracțiunilor concurente, cât și de instanța care este chemată să contopească ulterior pedepse stabilite pentru infracțiuni concurente dacă infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracțiune concurentă sau în cazul în care, după ce o hotărâre de condamnare a rămas definitivă, se constată că cel condamnat mai suferise o condamnare definitivă pentru o infracțiune concurentă. S-a menționat că reglementarea aplicării pedepsei accesorii în cazul pluralității de infracțiuni în noul Cod penal a fost necesară pe considerentul că pedeapsa accesorie are un conținut mult mai larg decât în Codul penal anterior. Mai mult, sa considerat că noua reglementare a aplicării pedepsei accesorii, în cazul pluralității de infracțiuni, prin dispozițiile art. 45 alin. (5) din Codul penal se datorează și faptului că, prin dispozițiile art. 65 din Codul penal, legiuitorul a schimbat mecanismul aplicării pedepsei accesorii față de reglementarea din Codul penal anterior, în sensul că aplicarea pedepsei accesorii este opera judecătorului, și nu ope legis, cum era în Codul penal anterior. Pornind de la strânsa legătură dintre pedeapsa complementară și pedeapsa accesorie, în sensul că, într-o cauză concretă, toate pedepsele complementare dispuse de instanță constituie, în mod automat, și pedeapsa accesorie aplicată de instanță condamnatului, s-a arătat că, datorită multitudinii de drepturi a căror exercitare poate fi interzisă pe o anumită durată de timp ca pedeapsă complementară, apare și situația ca ele să fie de natură diferită sau chiar de aceeași natură, dar cu un conținut diferit atunci când fac obiectul pedepsei accesorii. În această privință, dispozițiile art. 45 alin. (5) din Codul penal prevăd că, dacă pe lângă pedepsele principale, în cazul pluralității de infracțiuni, au fost stabilite una sau mai multe pedepse accesorii, aplicarea lor se va face în conformitate cu art. 45 alin. (1) -(3) , ce reglementează aplicarea pedepselor complementare în caz de pluralitate de infracțiuni. Ca atare, s-a considerat că interpretarea instanțelor care au aplicat pedeapsa accesorie o singură dată pe lângă pedeapsa rezultantă este eronată deoarece neagă prevederile legale și mecanismul general de stabilire a pedepsei în cazul concursului de infracțiuni (art. 39,40 și 45 din Codul penal). Pentru situațiile prevăzute de art. 40 din Codul penal, dacă infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracțiune concurentă sau dacă, după ce o hotărâre de condamnare a rămas definitivă, se constată că cel condamnat mai suferise o condamnare definitivă pentru o infracțiune concurentă, s-a arătat că este posibil ca pedeapsa accesorie să fi fost stabilită pe lângă pedeapsa principală în cazul fiecăreia dintre infracțiunile în cauză, așa încât contopirea pedepselor principale și, respectiv, a celor accesorii urmează a se realiza în temeiul acestui text legal coroborat cu art. 39 din Codul penal, care impune tratamentul sancționator pe etape, respectiv în prima etapă se stabilește pedeapsa, de orice tip, pentru fiecare dintre infracțiunile concurente, iar, în a doua etapă, se stabilesc pedeapsa rezultantă principală și aplicarea pedepselor accesorii și complementare, conform art. 45 din Codul penal. Prin punctul de vedere comunicat s-a menționat, pentru ipoteza unei contopiri ulterioare când una sau mai multe dintre pedepsele principale au fost executate în întregime, că pedeapsa accesorie corespunzătoare (executată la rândul său) se va regăsi în pedeapsa accesorie rezultată, care va cuprinde toate drepturile interzise care alcătuiesc conținutul inițial al fiecărei pedepse accesorii, stabilite în prima etapă de individualizare, și care au fost interzise ca pedeapsă complementară. Pentru ipoteza în care pedeapsa principală pentru una sau mai multe dintre infracțiunile concurente este detențiunea pe viață, s-a considerat că regula absorbției va opera și în materia pedepsei accesorii deoarece pedeapsa accesorie urmează a se executa pe durata de executare a detențiunii pe viață, cu mențiunea că, în cazul cetățeanului străin condamnat la pedeapsa detențiunii pe viață, pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării dreptului străinului de a se afla pe teritoriul României se pune în executare la data liberării condiționate sau după ce pedeapsa a fost considerată ca executată. ...