Decizia ÎCCJ nr. 55/2021 (HP)Punctul X

X. Înalta Curte de Casație și Justiție 55. Examinând admisibilitatea sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, potrivit dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, „Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“. ... 56. Analiza condițiilor de admisibilitate instituite în cuprinsul articolului de lege mai sus citat conduce spre concluzia că acestea nu sunt întrunite. ... 57. În doctrină, dar și în jurisprudența Înaltei Curți, condițiile de admisibilitate au fost identificate după cum urmează: a) existența unei cauze în curs de judecată, în ultimă instanță; ... b) cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza; ... c) chestiunea de drept invocată să prezinte caracter de noutate; ... d) Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra respectivei chestiuni de drept, iar aceasta nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare; ... e) ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată. ... ... 58. În examinarea primelor două condiții de admisibilitate se constată că instanța de trimitere (curtea de apel), învestită cu soluționarea unui apel împotriva unei sentințe date într-un conflict asimilat celor de muncă, va pronunța o decizie definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4, cu aplicarea art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă; prin urmare, aceste cerințe de admisibilitate sunt întrunite. ... 59. În schimb, condiția referitoare la noutatea chestiunii de drept a cărei dezlegare se solicită nu este îndeplinită. ... 60. În situația de față, chestiunea de drept cu privire la care a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție vizează interpretarea dispozițiilor art. I pct. 1 din Legea nr. 71/2015, cu referire la art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, privind egalizarea în cadrul familiei ocupaționale „Justiție“, între valoarea de referință sectorială acordată consilierilor de probațiune și cea acordată magistraților. ... 61. Rezolvarea acestei probleme de drept se află în corelație directă cu modalitatea în care pot fi interpretate prevederile art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016 cu trimitere la art. II alin. (1) din Legea nr. 293/2015. ... 62. După cum în mod constant Înalta Curte a subliniat în practica sa, relevantă în evaluarea cerinței noutății este dezvoltarea unei jurisprudențe în materie. ... 63. Din această perspectivă au fost emise adrese către toate curțile de apel, care au procedat la verificări ale jurisprudenței la nivelul instanțelor judecătorești situate în circumscripțiile lor teritoriale și au comunicat Înaltei Curți de Casație și Justiție că au identificat hotărâri judecătorești în materia care face obiectul sesizării de față; analiza acestora relevă că instanțele naționale nu au o abordare unitară asupra problemei de drept dezbătute. ... 64. Cum caracterul de noutate se pierde pe măsură ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instanțelor de judecată și întrucât asemenea dezlegări există deja, rezultă că cerința noutății nu este întrunită. ... 65. În ceea ce privește condiția de admisibilitate care impune ca asupra chestiunii de drept Înalta Curte să nu fi statuat, se reține că, deși textul art. 519 din Codul de procedură civilă nu prevede în mod expres, spre deosebire de legislația procesual penală internă, modalitatea de statuare asupra chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării, cerința legală este îndeplinită, întrucât problema de drept semnalată nu a fost soluționată printr-o hotărâre prealabilă sau recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... 66. În acest context se cuvine subliniat că, deși Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil se află în lucru propunerea de promovare a unui recurs în interesul legii ce vizează inclusiv problema de drept ce formează obiectul prezentei sesizări, examinarea datelor informatice a relevat că un asemenea recurs în interesul legii nu a fost înregistrat pe rolul instanței supreme până la data soluționării prezentei sesizări. ... 67. Este util de notat și că secțiile instanței supreme nu au competență în materia legislației muncii, așa încât nu pot fi identificate nici decizii de speță. ... 68. Referitor la condiția de admisibilitate care impune ca soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere, Înalta Curte reține că o asemenea legătură poate fi identificată, cât timp consecințele pe care le implică rezolvarea sunt apte să influențeze dezlegarea pe fond a pricinii, în etapa procesuală în care se află. ... 69. Distinct de aceste argumente, în mod constant Înalta Curte a subliniat că este necesar ca problema de drept să fie una veritabilă, ca în sesizare să fie identificată o problemă de drept care prezintă o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția sa în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății. ... 70. În cazul analizat, titularul sesizării solicită interpretarea unor dispoziții legale care nu comportă o reală dificultate și care pot fi dezlegate printr-o analiză de conținut și corelată a normelor incidente, în considerarea aspectelor ce urmează a fi prezentate. ... 71. Actele normative anterioare intrării în vigoare a Legiicadru nr. 153/2017, care au reglementat drepturile salariale ale magistraților, au stabilit că indemnizația de încadrare a acestora este rezultatul înmulțirii unei valori de referință sectorială cu un coeficient de multiplicare, specific atât nivelului instanței/parchetului, cât și funcției ocupate. ... 72. În acest sens pot fi identificate dispozițiile cuprinse în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 347/2003, cu modificările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002), în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare, în Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice (Legea-cadru nr. 330/2009), Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 284/2010) și cele din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscalbugetare, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015) și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscalbugetare, pentru modificarea și completarea unor acte normative și pentru aplicarea unitară a dispozițiilor legale, cu modificările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016). ... 73. Fundamentul acestor acte normative l-a constituit ideea ca diferențierea veniturilor magistraților - în considerarea fie a nivelului instanței/parchetului la care își desfășoară activitatea, fie a funcției pe care o ocupă - să fie făcută, în mod exclusiv, prin aplicarea unor coeficienți de multiplicare distincți, nivelul valorii de referință sectorială rămânând însă constant. ... 74. O atare abordare este pe deplin justificată și dă expresie înseși rațiunii instituirii unui atare reper, care trebuie să fie unic, de referință în sectorul în care este incident. ... 75. Exemplificativ, vin să întărească această concluzie prevederile din anexa nr. 1 la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002, care au instituit o valoare de referință sectorială de 1.833.754 ROL, majorată ulterior, succesiv, până la 2.571.040 ROL. ... 76. După schimbarea paradigmei legiuitorului, care a apreciat necesar să reglementeze în mod unitar salarizarea personalului plătit din fonduri publice, ca urmare a adoptării Legii-cadru nr. 284/2010 s-a procedat scriptic la încadrarea acestui personal în familii ocupaționale. ... 77. Acest act normativ a preluat în mare parte dispozițiile din Legea-cadru nr. 330/2009, astfel că urmează a fi valorificate, la nivel teoretic, principiile pe care le consfințește, chiar dacă în concret Legea-cadru nr. 284/2010 nu a fost aplicată [potrivit art. 7 din Legea-cadru nr. 284/2010, aplicarea legii urma a se realiza etapizat, prin legi speciale anuale de aplicare, astfel că a fost succedată de următoarele acte normative: a) Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare; b) Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, prin care se stabilea salarizarea în anul 2012 a personalului plătit din fonduri publice; c) Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, aprobată prin Legea nr. 36/2014, cu modificările ulterioare, cu referire la salarizarea în anul 2012 a personalului plătit din fonduri publice; d) Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu completări prin Legea nr. 28/2014, cu modificările și completările ulterioare; e) Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014; f) Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015. Deși scopul declarat de legiuitor la instituirea unui sistem unic de salarizare a fost acela de a aduce transparență și previzibilitate în materia salarizării, în realitate, drepturile salariale s-au calculat pornind de la cuantumul stabilit potrivit legislației anterioare, prin fiecare din legile speciale anuale făcându-se trimitere la cuantumul drepturilor salariale din anul precedent]. ... 78. Astfel, dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010 au prevăzut ca salariile de bază, soldele/salariile de funcție și indemnizațiile lunare de încadrare să se stabilească prin înmulțirea coeficienților de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare cu valoarea de referință, iar în conformitate cu alin. (3) al aceluiași articol, valoarea de referință corespunzătoare coeficientului de ierarhizare 1,00 se stabilea anual prin legea pentru aprobarea plafoanelor unor indicatori specificați în cadrul fiscal-bugetar potrivit Legii responsabilității fiscal-bugetare nr. 69/2010, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Ministerului Finanțelor Publice. ... 79. De asemenea, art. 14 din Legea-cadru nr. 284/2010 a statuat în mod neechivoc că „Diferențierea salariilor de bază, a soldelor/salariilor de funcție și a indemnizațiilor lunare de încadrare se realizează prin utilizarea unor coeficienți de ierarhizare cuprinși în intervalul 1,00, pentru funcția cu cea mai mică responsabilitate, și 15,00, pentru funcția cu cea mai mare responsabilitate în stat“. ... 80. Așadar, examinând sesizarea în limitele ei, Înalta Curte subliniază că și în sistemul reglementat de Legea-cadru nr. 284/2010, în cadrul aceleiași familii ocupaționale diferențierea veniturilor se realizează prin utilizarea coeficienților de multiplicare, însă nu prin modificarea valorii de referință sectorială, care trebuie să fie unică pentru întregul sector. ... 81. Prin urmare, în măsura în care în cadrul aceleiași familii ocupaționale este stabilit un anumit nivel al valorii de referință sectorială, acesta este aplicabil întregii familii ocupaționale, iar diferențierea veniturilor rezultă în mod exclusiv din utilizarea unor coeficienți de multiplicare caracteristici, care variază în raport cu funcția ocupată și cu celelalte criterii indicate de legiuitor. ... 82. Mai mult decât atât, analiza jurisprudenței naționale relevă, așa cum s-a arătat mai sus, că deja au fost pronunțate hotărâri judecătorești definitive, care au recunoscut dreptul magistraților la o indemnizație calculată pe baza valorii de referință sectorială de 605,225 lei, incidentă în cadrul familiei ocupaționale „Justiție“ și care îi vizează pe toți ordonatorii principali de credite din acest sistem. ... 83. Prin urmare, dacă în cadrul familiei ocupaționale „Justiție“ există deja astfel de hotărâri judecătorești, indemnizațiile de încadrare ale tuturor celorlalți magistrați trebuie stabilite la nivelul maxim aflat în plată, în aplicarea art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 și a art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, pentru că hotărârile pronunțate au examinat prevederi legale cuprinse în acte normative cu aplicabilitate generală. ... 84. În raționamentul juridic expus, în prezent a devenit irelevant elementul salarial care a condus, în aprecierea instanțelor, la conturarea unei indemnizații de încadrare la nivelul maxim, în cadrul instituției în care își desfășoară activitatea magistrații cărora li s-a recunoscut dreptul ca, la baza veniturilor lor, să se afle valoarea de referință sectorială aplicabilă consilierilor de probațiune, aflați în aceeași familie ocupațională, dată fiind finalitatea aplicării normelor din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 și din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, anume aceea a asigurării, în cadrul instituției, a indemnizației de încadrare sau a salariului de bază la nivelul celui maxim aflat în plată, și aceasta, indiferent dacă ordonatorul de credite a emis sau nu ordinele de salarizare corespunzătoare, după cum s-a statuat prin Decizia nr. 36 din 4 iunie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. ... 85. Așadar, în prezent urmează să se facă aplicarea prevederilor legale referitoare la egalizarea indemnizației de încadrare la nivelul celui maxim aflat în plată din cadrul instituției în care își desfășoară activitatea magistrații, iar această împrejurare este, prin ea însăși, suficientă pentru a releva inadmisibilitatea sesizării de față, întrucât mecanismul de unificare a jurisprudenței nu poate fi utilizat decât pentru a se obține interpretarea unitară a unor dispoziții legale, nu și în măsura în care aduce în dezbatere modalitatea în care acestea se aplică. ... 86. În consecință, nu sunt asigurate aceste premise atunci când sesizarea vizează aplicarea unei dispoziții legale neechivoce la elemente de fapt ale cauzei, respectiv modalitatea în care judecătorii extrag esența unei norme cu caracter general și impersonal și o aplică situației concrete, revenind instanței de judecată rolul de a realiza o aplicare cazuală, care presupune studiul circumstanțelor particulare ale cererii, iar apoi calificarea ei juridică și, ulterior, pentru emiterea actului jurisdicțional final, aplicarea normei de drept incidente. Instanța supremă nu poate fi învestită, în cadrul acestei proceduri, cu însăși aplicarea legii în scopul soluționării cauzei respective, un astfel de atribut intrând și fiind necesar să rămână în sfera de competență a instanței de judecată ce soluționează pricina în fond. ... 87. Astfel, dacă în cadrul aceleiași funcții ocupaționale, hotărâri definitive au acordat altor magistrați diferențe de drepturi salariale, indemnizațiile de încadrare ale celorlalți trebuie egalizate la nivelul celui maxim aflat în plată, pe temeiul dispozițiilor cuprinse în ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 83/2014, nr. 57/2015, nr. 20/2016 și nr. 43/2016 și al Deciziei nr. 794 din 15 decembrie 2016 a Curții Constituționale; or, plecând de la premisa că un nivel al valorii de referință sectorială de 605,225 lei a fost deja recunoscut altor magistrați aflați în situații identice, instanțele de judecată au a examina discriminarea reglementărilor succesive și de statuat asupra necesității egalizării indemnizației de încadrare la nivelul celui maxim aflat în plată. ... 88. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 519, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă, ... ...