Decizia ÎCCJ nr. 24/2021 (HP)Punctul XI

XI. Înalta Curte de Casație și Justiție 57. Examinând admisibilitatea sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, potrivit art. 519 din Codul de procedură civilă: „Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.“ ... 58. Din cuprinsul prevederilor legale enunțate anterior se desprind condițiile de admisibilitate pentru declanșarea procedurii de sesizare în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, condiții care trebuie să fie întrunite cumulativ, și anume: a) existența unei cauze aflate în curs de judecată; ... b) cauza care face obiectul judecății să se afle pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, al unei curți de apel sau al unui tribunal; ... c) instanțele mai sus menționate să judece cauza în ultimă instanță; ... d) să existe o chestiune de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei respective; ... e) chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate, iar aceasta să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii sau al unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție. ... ... 59. În doctrină, condițiile de admisibilitate a sesizării au fost identificate după cum urmează: existența unei cauze aflate în curs de judecată; instanța care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție să judece cauza în ultimă instanță; cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza; soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere; chestiunea de drept a cărei lămurire se cere să fie nouă; problema de drept să fie reală, să suscite interpretări diferite sau contradictorii ale unui text de lege, respectiv să prezinte un grad de dificultate suficient de mare, astfel încât instanța de sesizare să considere că, pentru a înlătura orice incertitudine referitoare la securitatea raportului juridic dedus judecății, este necesară declanșarea procedurii prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă prin pronunțarea unei hotărâri prealabile; chestiunea de drept nu a făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... 60. În ceea ce privește condiția de admisibilitate care impune ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată se reține că art. 519 din Codul de procedură civilă nu definește noțiunea de „chestiune de drept“. ... 61. În încercarea de a clarifica conținutul acestei noțiuni, în doctrină s-a arătat că, pentru a fi vorba de o problemă de drept reală, trebuie ca norma de drept disputată să fie îndoielnică, imperfectă (lacunară) sau neclară. Prin urmare, sintagma „problemă de drept“ trebuie raportată la prevederile cuprinse în art. 5 alin. (2) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „niciun judecător nu poate refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă“. ... 62. Chestiunea de drept supusă dezbaterii trebuie să fie una veritabilă, legată de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege, fie din cauză că acest text este incomplet, fie pentru că nu este corelat cu alte dispoziții legale, fie pentru că se pune problema că nu ar mai fi în vigoare. ... 63. În același timp, chestiunea de drept trebuie să fie reală, iar nu aparentă, să privească interpretarea diferită sau contradictorie a unui text de lege, a unei reguli cutumiare neclare, incomplete sau, după caz, incerte, ori incidența și, deci, aplicarea unor principii generale ale dreptului, al căror conținut sau a căror sferă de acțiune sunt discutabile. Chestiunea de drept trebuie să fie aptă să suscite interpretări diferite care, fie ele doar prefigurate sau deja afirmate pe plan doctrinar, trebuie arătate în sesizare. ... 64. Pe de altă parte, cum de chestiunea de drept respectivă depinde soluționarea pe fond a cauzei, înseamnă că ea trebuie să fie una importantă și să se regăsească în soluția ce va fi cuprinsă în dispozitivul hotărârii ce urmează să fie dată, indiferent după cum cererea este admisă sau respinsă. În acest sens, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat deja că admisibilitatea procedurii hotărârii prealabile este condiționată de împrejurarea ca interpretarea pe care o va da instanța supremă să producă consecințe juridice de natură să determine soluționarea pe fond a cauzei, iar dezlegarea chestiunii de drept să conducă la rezolvarea pe fond a cauzei, sub aspectul statuării în privința raportului juridic dedus judecății. ... 65. Noutatea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării reprezintă o condiție distinctă de cea a lipsei statuării de către Înalta Curte de Casație și Justiție asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, iar în lipsa unei definiții a „noutății“ chestiunii de drept și a unor criterii de determinare a acesteia în conținutul art. 519 din Codul de procedură civilă, evaluarea condiției noutății revine Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel cum s-a reținut constant în jurisprudența acesteia (Decizia nr. 4 din 14 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 16 iunie 2014). ... 66. În acest sens s-a apreciat că cerința noutății este îndeplinită atunci când chestiunea de drept își are izvorul în reglementări nou-intrate în vigoare, instanțele nu i-au dat încă o anumită interpretare și aplicare la nivel jurisprudențial ori dacă se impun anumite clarificări, într-un context legislativ nou sau modificat față de unul anterior, de natură să impună reevaluarea sau reinterpretarea normei de drept analizate. În egală măsură, însă, noutatea chestiunii de drept, în sensul dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, poate constitui și atributul unei reglementări mai vechi, dar asupra căreia instanța de judecată este chemată să se pronunțe în prezent, atunci când aplicarea frecventă a normei juridice a devenit actuală ulterior. ... 67. Verificând întrunirea acestor condiții, se constată că litigiul în legătură cu care s-a formulat sesizarea este în curs de judecată, cauza care face obiectul judecății se află în competența legală a Curții de Apel Bacău - Secția I civilă, învestită în ultimă instanță cu judecata apelului, conform art. 208 și art. 214 din Legea nr. 62/2011, iar chestiunea de drept nu face obiectul unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție sau al unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... 68. Din perspectiva legăturii cu cauza a chestiunii de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat să se constate că reclamantul, în calitate de șef serviciu al unui serviciu voluntar pentru situații de urgență, are dreptul la încadrarea în condiții speciale de muncă începând cu data de 4 decembrie 2006, precum și să fie obligată pârâta să emită dispoziția/decizia privind încadrarea în condiții speciale de muncă. ... 69. Prima instanță a respins cererea de chemare în judecată, ca inadmisibilă, reținând, în esență, că problema de drept dedusă judecății intră sub incidența dezlegării cu caracter obligatoriu date de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 12 din 23 mai 2016, în soluționarea unui recurs în interesul legii, prin care s-a statuat că în materia acordării condițiilor speciale sau deosebite de muncă nu este deschisă calea unei acțiuni în constatare de drept comun a condițiilor deosebite de muncă în care angajații și-au desfășurat activitatea după data de 1 aprilie 2001 și nici a acțiunii în obligare a angajatorilor la încadrarea locurilor de muncă în aceste condiții, atunci când aceștia din urmă nu au obținut sau, după caz, nu au reînnoit avizele pentru încadrarea locurilor de muncă în aceste condiții. ... 70. Prin apelul declarat, reclamantul a susținut că tribunalul a făcut greșita aplicare a legii, întrucât nu a dat eficiență dispozițiilor art. 39 alin. (1) din Legea nr. 307/2006 și că din interpretarea coroborată a acestor dispoziții cu cele ale art. 1 lit. b) din H.G. nr. 1.294/2001 privind stabilirea locurilor de muncă și activităților cu condiții deosebite, condiții speciale și alte condiții, specifice pentru cadrele militare în activitate, nu este necesară parcurgerea etapelor de încadrare în condiții speciale de muncă; în opinia acestuia, prevederile art. 17 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 1.025/2003 fac dovada că locurile de muncă ale pompierilor militari sunt încadrate în condiții speciale de muncă. ... 71. În expunerea punctului de vedere asupra admisibilității sesizării, instanța de trimitere a afirmat că de lămurirea chestiunii de drept depinde soluționarea pe fond a cauzei, fără a expune vreun considerent în argumentarea caracterului determinant al problemei de drept care face obiectul cererii de pronunțare a unei hotărâri prealabile ori a dificultății acesteia. ... 72. Această deficiență a actului de sesizare, ce nu poate fi complinită din oficiu în cadrul procesual de față, este cu atât mai evidentă cu cât sentința primei instanțe a fost motivată exclusiv prin prisma efectelor Deciziei nr. 12 din 23 mai 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, iar instanța de sesizare nu oferă niciun argument referitor la posibilitatea înlăturării acestora și aplicării altor norme, respectiv a celor invocate de reclamant pe calea acțiunii inițiale și în cuprinsul motivelor de apel, și nicio analiză privind raportul dintre cele două categorii de norme. ... 73. Din modalitatea de formulare a întrebării de către instanța de sesizare rezultă că aceasta nu a realizat o veritabilă analiză a normelor de drept incidente în cauză, solicitând o soluție în acest sens din partea completului special constituit în vederea dezlegării unor chestiuni de drept. Acest scop nu corespunde rolului mecanismului de unificare, prin intermediul căruia completul Înaltei Curți de Casație și Justiție este ținut să pronunțe o hotărâre prin care să dea o rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizat. Or, aceasta presupune drept premise identificarea normelor de drept aplicabile de către instanțele de sesizare și desprinderea din acestea a unor chestiuni de drept de principiu, susceptibile de a genera practică neunitară, prin modalitatea posibil duală de interpretare. Doar asemenea chestiuni de drept, cu un anume grad de abstractizare și generalizare, ar urma să fie soluționate pe cale incidentală de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, identificarea normei și aplicarea în concret la o cauză pendinte rămânând atributul exclusiv al instanțelor de drept comun. ... 74. În aceste condiții, constatând că actul de sesizare nu cuprinde referiri nici cu privire la gradul ridicat de dificultate al problemei de drept avansate, necesar pentru a justifica intervenția mecanismului de unificare, acest aspect va fi corelat cu neîndeplinirea în concret a cerinței noutății. Instanța de sesizare ar fi fost singura în măsură să justifice acest aspect de o manieră care să facă util un răspuns din partea Înaltei Curți de Casație și Justiție în cauza pendinte și în alte posibile litigii ce s-ar fi putut înregistra pe rolul instanțelor prin identificarea normei aplicabile și a unor chestiuni de drept cu un anume grad de abstractizare, susceptibile de a primi soluționări diferite în jurisprudență, în absența acestui mecanism de unificare. ... 75. Astfel, deși soluția primei instanțe a fost fundamentată pe efectele Deciziei nr. 12 din 23 mai 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, în cuprinsul prezentei sesizări, cu prilejul analizării condițiilor de admisibilitate, instanța de apel nu oferă nicio argumentare referitoare la subzistența noutății și a dificultății chestiunii de drept în raport cu efectele obligatorii ale acestei decizii. ... 76. Pe de altă parte, de principiu, cerința noutății nu se analizează din perspectiva jurisprudenței proprii a completului de sesizare, ci implică o serie de demersuri prealabile de verificare a jurisprudenței la nivel național, mai ales a celei pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul mecanismelor de unificare, ce ar putea oferi soluții relevante și în cauza pendinte, diminuând gradul de noutate al chestiunii de drept identificate. Cât timp această cerință de admisibilitate nu poate fi analizată prin raportare la conținutul actului de sesizare, demersul instanței de trimitere nu poate fi suplinit ulterior prin verificările realizate în cadrul procedurii de soluționare a unei asemenea sesizări. ... ...