Decizia ÎCCJ nr. 63/2021 (HP)Punctul XI

XI. Înalta Curte de Casație și Justiție 52. Examinând admisibilitatea sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, potrivit dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, „Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“. ... 53. Prin urmare, pentru declanșarea acestei proceduri, legiuitorul, în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă, a instituit condițiile de admisibilitate care trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv: a) existența unei cauze aflate în curs de judecată; ... b) cauza să se soluționeze în ultimă instanță; ... c) cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să o soluționeze; ... d) ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea, pe fond, a cauzei în curs de judecată; ... e) chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită să fie nouă; ... f) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 54. Verificarea admisibilității sesizării, din această perspectivă, relevă neîndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de lege. ... 55. Primele trei cerințe sunt însă întrunite. ... 56. Litigiul în legătură cu care s-a formulat sesizarea este în curs de judecată, în calea de atac, titularul sesizării - Curtea de Apel București - Secția a VI-a civilă - urmând să soluționeze cauza în ultimă instanță, prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești care, indiferent de forma Legii nr. 101/2016 aplicabilă speței, este definitivă. ... 57. Procesul are ca obiect pretenții izvorâte din executarea unui contract administrativ, fiindu-i aplicabilă Legea nr. 101/2016, în raport cu care competența de soluționare în primă instanță a revenit tribunalului - secția sau completul specializat în litigii cu profesioniști. Potrivit interpretării date prin Decizia nr. 40 din 18 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 683 din 31 iulie 2020, de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, calea de atac declarată împotriva sentinței civile pronunțate de această instanță se soluționează de către instanța ierarhic superioară, respectiv curtea de apel - secția sau completul specializat în litigii cu profesioniști. ... 58. De asemenea, este îndeplinită și cerința noutății chestiunii ce formează obiectul sesizării, deoarece aceasta a fost generată de intervenția O.U.G. nr. 23/2020, care a adus modificări Legii nr. 101/2016, aplicabile de la data publicării acestei ordonanțe în Monitorul Oficial al României, Partea I, respectiv 12 februarie 2020, și până la publicarea la data de 7 iulie 2020 a Deciziei nr. 221 din 2 iunie 2020 a Curții Constituționale, care declară neconstituțională ordonanța amintită. ... 59. Chestiunea are legătură directă cu cauza, întrucât se pune problema calificării căii de atac. ... 60. Este îndeplinită și cerința ca, asupra respectivei chestiuni de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat și aceasta să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... 61. În ceea ce privește întrunirea condiției de admisibilitate ce vizează identificarea unei probleme de drept care ar putea forma obiect al sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, se constată că, în realitate, trimiterea nu pune o problemă de interpretare sau aplicare a art. 27 din Codul de procedură civilă, ci una care privește efectele de ordin constituțional ale Deciziei nr. 221 din 2 iunie 2020 a Curții Constituționale. ... 62. Astfel, în cauza dedusă judecății, litigiul referitor la executarea unui contract administrativ este supus normelor speciale de procedură reglementate de Legea nr. 101/2016, fiind început după intrarea în vigoare a modificărilor aduse art. 53 alin. (1^1) din Legea nr. 101/2016, prin Legea nr. 212/2018 pentru modificarea și completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 și a altor acte normative (Legea nr. 212/2018), care a dat aceste litigii în competența instanțelor civile care judecă în materie contractuală. ... 63. Deși în materie civilă, de regulă, calea ordinară de atac este apelul, modificările inițiale în ceea ce privește jurisdicția contractelor administrative aduse prin Legea nr. 212/2008 nu au vizat și regimul căilor de atac, rămânând în vigoare în continuare dispoziția care statua calea de atac a recursului, determinată de faptul că anterior aceste litigii se soluționau în procedura contenciosului administrativ care reglementează recursul ca singura cale de atac. ... 64. Această neconcordanță legislativă a fost corectată odată cu adoptarea O.U.G. nr. 23/2020 în vigoare din 12 februarie 2020, prin reglementarea căii de atac a apelului exclusiv pentru litigiile date în competența secțiilor civile. Atât începutul procesului (9 martie 2020), cât și data pronunțării sentinței de fond (25 iunie 2020) se situează sub imperiul modificărilor aduse Legii nr. 101/2016 prin O.U.G. nr. 23/2020. ... 65. Însă O.U.G. nr. 23/2020 a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 221 din 2 iunie 2020 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data de 7 iulie 2020, și, ulterior, a fost abrogată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2020 privind modificarea și completarea unor acte normative cu impact în domeniul achizițiilor publice la data de 13 iulie 2020, prin care se reintroduce calea de atac a apelului. ... 66. Instanța de trimitere întreabă care sunt efectele deciziei Curții Constituționale, nearătate expres de forul constituțional în conținutul deciziei evocate anterior. ... 67. Deși problema aplicării în timp a dispozițiilor de drept procesual referitoare la regimul căilor de atac este reglementată de art. 27 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul, în cazul special în care norma procesuală este înlăturată din ordinea juridică ca urmare a declarării neconstituționalității sale, Curtea Constituțională a dezvoltat o jurisprudență clară, explicită, neechivocă și general obligatorie prin care a statuat că, într-o astfel de situație, nu sunt incidente prevederile art. 27 din Codul de procedură civilă, ci chestiunea trebuie rezolvată strict prin prisma efectului general obligatoriu al deciziei de neconstituționalitate, aceasta fiind o sancțiune de drept constituțional care se aplică imediat situațiilor pendinte (a se vedea în acest sens Decizia nr. 454 din 4 iulie 2018 - paragraful 63 și Decizia nr. 874 din 18 decembrie 2018 - paragraful 76). Curtea Constituțională a statuat în principiu că, într-o astfel de situație, atunci când este vorba de un raport juridic neepuizat, indiferent de data începerii procesului, hotărârile sunt supuse căilor de atac existente la momentul pronunțării lor, această din urmă teză fiind, în accepțiunea sa, singura de ordin constituțional. ... 68. Plecând de la premisa că trimiterea nu privește interpretarea sau aplicarea unei norme legale, ci efectele de ordin constituțional ale Deciziei nr. 221 din 2 iunie 2020 a Curții Constituționale, se constată că, tot prin raportare la jurisprudența instanței de contencios constituțional, demersul instanței de trimitere este inadmisibil, câtă vreme se solicită instanței supreme să se pronunțe nu asupra interpretării sau aplicării legii, ci asupra stării legii, adică a efectelor de ordin constituțional ale deciziei Curții Constituționale. ... 69. Astfel, interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor legale date în competența instanței supreme se referă la conținutul actelor normative, iar nu la cel al deciziilor Curții Constituționale sau la efectele pe care acestea din urmă le produc. ... 70. Curtea Constituțională a statuat că pronunțarea asupra efectelor deciziilor sale de către Înalta Curte de Casație și Justiție, în demersul de interpretare unitară a legii, constituie o încălcare a competenței exclusive a forului constituțional [a se vedea în acest sens Decizia nr. 206 din 29 aprilie 2013 (punctele 4 și 5) și Decizia nr. 454 din 4 iulie 2018 (paragraful 62)]. ... 71. În concluzie, deși chestiunea ce constituie obiect al sesizării are directă legătură cu cauza, întrucât instanța de trimitere este chemată să stabilească, cu titlu prealabil, care este calea de atac prevăzută de lege în cazul litigiului cu care a fost învestită, soluționarea acestui aspect nu constituie o problemă de drept asupra căreia să se pronunțe Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. ... 72. Concluzia rămâne valabilă chiar dacă efectele Deciziei nr. 221 din 2 iunie 2020 a Curții Constituționale nu au fost precizate în mod expres în conținutul său, revenind instanței de trimitere misiunea de a aplica în cauza dedusă judecății decizia de neconstituționalitate, conform considerentelor acesteia și luând ca reper practica Curții Constituționale în materia efectelor de ordin constituțional ale declarării neconstituționalității unei norme de procedură referitoare la regimul căilor de atac. Din această perspectivă sunt lămuritoare deciziile nr. 454 din 4 iulie 2018 și nr. 874 din 18 decembrie 2018 ale Curții Constituționale. ... ...