Decizia ÎCCJ nr. 52/2021 (HP)Punctul II

II. Expunerea succintă a cauzei 5. Curtea de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori este învestită, în ultimul grad de jurisdicție, cu soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Carei, împotriva Sentinței penale nr. 66/2020 din 19 iunie 2020 pronunțată de Judecătoria Carei, inculpații K.I. și P.B. fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de incest, faptă prevăzută și pedepsită de art. 377 din Codul penal. ... 6. Prin această sentință, în temeiul art. 396 alin. (5) din Codul de procedură penală raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din Codul de procedură penală, a fost achitat inculpatul K.I. de sub acuzația săvârșirii infracțiunii de incest, faptă prevăzută și pedepsită de art. 377 din Codul penal. În baza art. 404 alin. (4) din Codul de procedură penală s-a constatat că în cauză nu au fost luate măsuri preventive, de siguranță sau asigurătorii față de inculpat. ... 7. În temeiul art. 396 alin. (5) din Codul de procedură penală raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din Codul de procedură penală a fost achitată inculpata P.B. de sub acuzația săvârșirii infracțiunii de incest, faptă prevăzută și pedepsită de art. 377 din Codul penal. În baza art. 404 alin. (4) din Codul de procedură penală s-a constatat că în cauză nu au fost luate măsuri preventive, de siguranță sau asigurătorii față de inculpată. ... 8. Analizând probele administrate în faza de urmărire penală în raport cu dispozițiile art. 375 din Codul de procedură penală, instanța de fond a reținut că în data de 26.01.2018 și ulterior, la date neindividualizate, inculpații au întreținut raporturi sexuale consimțite, deși cunoșteau că între ei există o legătură de rudenie în linie directă descendentă/ascendentă. ... 9. În cursul cercetării judecătorești, la termenul de judecată din 19.06.2020, înainte de începerea cercetării judecătorești, după ascultarea inculpaților, instanța a admis cererea privind soluționarea cauzei potrivit procedurii recunoașterii învinuirii, conform dispozițiilor art. 375 din Codul de procedură penală. ... 10. Instanța de fond a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 377 din Codul penal, infracțiunea de incest constă în raportul sexual consimțit, săvârșit între rude în linie directă sau între frați și surori. ... 11. S-a arătat că elementul material al infracțiunii constă în întreținerea unui raport sexual liber consimțit între rude în linie dreaptă ori între frați și surori, urmarea imediată constând în starea de pericol creată pentru relațiile sociale referitoare la normalitatea și moralitatea vieții sociale. Legătura de cauzalitate, fiind o infracțiune de pericol abstract, rezultă din materialitatea faptei. În ceea ce privește latura subiectivă s-a arătat că infracțiunea de incest se comite cu intenție directă sau indirectă. ... 12. Fiind o infracțiune bilaterală în care participanții au calitate de autori calificați, s-a precizat că incestul se comite numai între rude în linie directă sau între frați și surori. Astfel s-a subliniat că între participanți la infracțiunea de incest trebuie să existe o legătură de rudenie legal stabilită. ... 13. În ceea ce privește acest aspect, instanța de fond a reținut că în prezenta cauză nu a fost stabilită relația de rudenie în linie dreaptă între cei doi inculpați. Astfel s-a reținut că, deși amândoi inculpații au declarat că știau că între ei există raporturi de rudenie de linie dreaptă, filiația inculpatei P.B. față de tată nu a fost stabilită în mod legal, prin recunoaștere (prin declarație la serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor, prin înscris autentic sau prin testament) sau printr-o hotărâre judecătorească, după caz, astfel cum prevăd dispozițiile art. 408 alin. (3) din Codul civil. ... 14. Astfel, s-a arătat că din actul de naștere al inculpatei nu rezultă filiația acesteia față de tată, rezultând doar filiația prin adopție față de mama sa adoptivă, P.M.E., iar din probele administrate în cauză, respectiv declarația inculpatei P.B., rezultă că filiația acesteia față de tată nu a fost stabilită nici prin actul din care a aflat despre identitatea mamei sale biologice. ... 15. Instanța de fond a reținut că stabilirea în mod legal a filiației dintre inculpata P.B. și K.I. reprezintă o chestiune prealabilă extrapenală, de a cărei soluționare depinde rezolvarea fondului prezentei cauze penale, însă care prin natura ei este de competența exclusivă a instanțelor judecătorești civile, în sensul dispozițiilor art. 440 din Codul civil, neputând fi analizată în cadrul prezentului proces penal. ... 16. În ceea ce privește posibilitatea stabilirii pe calea unei acțiuni civile a filiației inculpatei P.B. față de tată s-a apreciat că trebuie reținută, pe de o parte, situația juridică a acesteia, respectiv împrejurarea că prin adopție cu efecte depline, conform art. 470 alin. (2) din Codul civil, raporturile de rudenie dintre aceasta și părinții firești au încetat la data rămânerii definitive a Sentinței civile nr. 60 din 23.04.2001 a Tribunalului Satu Mare, iar, pe de altă parte, faptul că demararea unei acțiuni civile în stabilirea paternității este guvernată de dreptul de dispoziție al părților, iar calitatea procesuală activă în cadrul unei asemenea acțiuni civile ar aparține exclusiv copilului, potrivit art. 425 alin. (1) din Codul civil, respectiv inculpatei majore P.B. ... 17. S-a apreciat că împrejurarea că inculpații au recunoscut întreținerea de raporturi sexuale normale, deși cunoșteau că se află în relație de rudenie în linie directă, respectiv că sunt tată și fiică, nu dovedește raporturile de filiație de a căror existență depinde tipicitatea infracțiunii, în condițiile în care filiația între ei nu a fost legal stabilită. ... 18. Totodată, instanța de fond a reținut că la dosarul cauzei nu există dovada nici a paternității biologice a inculpatului K.I. față de inculpata P.B., legătura de rudenie dintre cei doi nefiind stabilită prin efectuarea unei expertize medico-legale de stabilire a filiației, respectiv test ADN. ... 19. Astfel, având în vedere lipsa dovedirii relației biologice de rudenie directă și lipsa stabilirii legale a raporturilor de filiație dintre cei doi inculpați, instanța de fond a reținut că, deși fapta în materialitatea ei există și constă în raporturile sexuale întreținute între inculpatul K.I. și inculpata P.B., lipsește tipicitatea obiectivă a infracțiunii de incest, respectiv trăsătura esențială care face ca fapta să fie prevăzută de legea penală: legătura de rudenie în linie directă dintre inculpați. ... 20. Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Carei, criticândo pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și pronunțarea unei noi hotărâri legale și temeinice prin care să se dispună condamnarea inculpatului K.I. la pedeapsa închisorii, cu executarea efectivă, iar în privința inculpatei P.B. să se dispună o soluție de amânare a aplicării pedepsei. ... 21. În motivare s-a arătat că nu se poate achiesa la raționamentul logico-juridic al instanței de fond, în sensul că stabilirea legăturii de rudenie este o chestiune „prealabilă, extrapenală, de a cărei soluționare depinde rezolvarea fondului prezentei cauze penale“, de competența exclusivă a instanțelor judecătorești civile, neputând fi analizată în cadrul procesului penal. ... 22. Referitor la inexistența unei expertize medico-legale de stabilire a filiației s-a subliniat, ab initio, că nicio normă juridică din legislația penală sau procesual penală în vigoare nu condiționează tipicitatea obiectivă a infracțiunii de incest de existența exclusivă a acesteia (recunoașterea filiației copilului de către tată poate fi făcută și prin declarație ori testament etc.). Pe cale de consecință, s-a arătat că, la momentul dispunerii, prin rechizitoriu, a trimiterii în judecată, materialul probator administrat fundamenta pe deplin o astfel de soluție (împrejurare susținută ulterior și de către inculpați, nemijlocit în fața instanței, care au recunoscut atât legătura de rudenie fiică - tată, cât și raporturile sexuale consimțite). ... 23. Mai mult, s-a arătat că recunoașterea copilului de către tată se poate face, conform dispozițiilor legislației civile, în fața instanței judecătorești. Astfel, s-a apreciat că nimic nu împiedică raționamentul ca instanța, luând act de recunoașterea nemijlocită realizată de către inculpați, să asimileze această poziție unei recunoașteri oficiale, încheierea de ședință reprezentând actul autentic în accepțiunea dispozițiilor civile în materie. ... 24. S-a apreciat că, în atari condiții, instanța, constatând că „impedimentul“ reprezintă, într-adevăr, o chestiune prealabilă extrapenală în accepțiunea dispozițiilor art. 52 din Codul de procedură penală, în acord cu care „instanța penală este competentă să judece orice chestiune prealabilă soluționării cauzei, chiar dacă, prin natura ei, acea chestiune este de competenta altei instanțe“, cu excepția situației în care competența nu ar aparține deloc organelor judiciare, trebuia să dea curs acestor din urmă dispoziții, textul de lege învederând în continuare că instanța penală judecă respectiva chestiune prealabilă „potrivit regulilor și mijloacelor de probă privitoare la materia căreia îi aparține acea chestiune“. ... 25. Apelantul a arătat că nu poate fi de acord cu afirmația instanței de fond reținută prin sentința penală în discuție, și anume că o astfel de chestiune prealabilă (stabilirea științifică a legăturii de filiație de care depinde tipicitatea obiectivă a infracțiunii de incest) nu poate fi „analizată“ în cadrul procesului penal. S-a subliniat că niciun text de lege nu reprezenta un impediment pentru ca instanța să dispună efectuarea unei expertizei de specialitate. ... 26. S-a subliniat, suplimentar, faptul că instanța avea la îndemână posibilitatea invocării din oficiu a necesității administrării probei suplimentare în virtutea principului aflării adevărului, reglementat de dispozițiile art. 5 și art. 349 din Codul de procedură penală. ... 27. S-a apreciat că instanța de judecată are la dispoziție posibilitatea completării probatoriului administrat „pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei“, sens în care poate, cel puțin, pune în discuția contradictorie a părților și a procurorului, din oficiu, necesitatea administrării probei cu expertiza ADN de cercetare a filiației, art. 374 alin. (10) din Codul de procedură penală statuând în același sens („instanța poate dispune din oficiu administrarea de probe necesare pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei“). ... 28. Prin expertiza medico-legală-examen ADN, efectuată la solicitarea parchetului, s-a concluzionat că probabilitatea ca inculpatul K.I. să fie tatăl biologic al numitei P.B. este de 99,999%. ... 29. În ședința publică din data de 20 aprilie 2021, instanța, din oficiu, a pus în discuția părților sesizarea, în temeiul art. 475 din Codul de procedură penală, a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ce face obiectul prezentei sesizări. ... 30. Reprezentantul Ministerului Public a apreciat că se impune sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept precizate mai sus de către instanța de control judiciar, având în vedere că de această chestiune depinde soluționarea cauzei. Pe fond, a considerat că se impune ca Înalta Curte de Casație și Justiție să lămurească această chestiune, în sensul să se dea răspuns acestei întrebări, de care depinde soluția în prezenta cauză. ... 31. Inculpatul intimat K.I, prin apărător, a arătat că nu se opune sesizării. Pe fond, a considerat că se impune sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în sensul că se impune lămurirea acestor chestiuni de drept de către instanța supremă. ... 32. Inculpata intimată P.B., prin apărător, a apreciat utilă și admisibilă sesizarea, punctul său de vedere fiind că hotărârea penală nu poate fi pronunțată înainte de rămânerea definitivă a hotărârii civile de stabilire a filiației, o atare cerere fiind guvernată de principiul disponibilității părților și poate fi pornită doar la solicitarea copilului major. ... 33. Prin Încheierea din data de 20 aprilie 2021, Curtea de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori a constatat îndeplinite toate cerințele de admisibilitate prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală și, ca urmare, a dispus sesizarea instanței supreme în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept invocate. ... 34. În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (2) din Codul de procedură penală, a dispus suspendarea judecății cauzei până la pronunțarea hotărârii prealabile. ... ...