Decizia CCR nr. 739/2025Punctul 5

5. Unul dintre principiile generate ale dreptului, consacrat inclusiv în materia dreptului public, este principiul simetriei actelor juridice, potrivit căruia modificarea sau completarea unui act trebuie să se realizeze prin aceeași procedură și cu aceleași garanții care au caracterizat adoptarea actului inițial. În sensul aplicării acestui principiu în ipoteza antereferită se invocă faptul că legea asupra căreia Guvernul își angajează răspunderea este rezultatul unei proceduri legislative cu caracter excepțional, accelerat și restrictiv, în care rolul Parlamentului este mult diminuat, iar adoptarea legii se realizează strict cu posibilitatea prezentării unui text consolidat ce include doar amendamentele acceptate de Guvern. Or, în măsura în care Curtea Constituțională constată neconstituționalitatea unor dispoziții, reexaminarea legii nu poate avea loc într-o procedură diferită, întrucât ar altera natura juridică a actului normativ și ar crea o asimetrie între adoptarea inițială (procedura excepțională) și modificarea ulterioară (procedura obișnuită). În această ipoteză, s-ar permite Parlamentului să transforme, în mod indirect, o procedură de adoptare a unui proiect de lege prin angajarea răspunderii întruna ordinară de adoptare, ceea ce contravine chiar voinței inițiatorului și arhitecturii procedurii prevăzute de art. 114 din Constituție. Astfel, se apreciază că reexaminarea în urma deciziei Curții Constituționale nu poate conduce la schimbarea naturii procedurii aplicabile, singura cu care Parlamentul a fost învestit de către inițiator, respectiv Guvernul. Altfel, Parlamentul ar exercita, în mod neconstituțional, o „revizuire procedurală“ a proiectului de lege, substituindu-se Guvernului în alegerea modalității de legiferare. În consecință, trimiterea proiectului în procedură legislativă ordinară încalcă principiul simetriei actelor juridice, aplicat prin analogie procedurii de legiferare și, implicit, art. 114 și 147 din Constituție. ...