Decizia CCR nr. 693/2025Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Se face trimitere la Decizia Curții Constituționale nr. 682 din 31 mai 2011 care face vorbire despre gravitatea rezultatului produs al acestei fapte și despre diferența semnificativă dintre modalitatea normativă agravată și cea de bază. Totodată, se arată că atât literatura juridică de specialitate, cât și jurisprudența fac referire la noțiunile „liniște publică“ și „tulburare a liniștii publice“. Se menționează că această cerință esențială este atașată elementului material al infracțiunii reglementate prin textul criticat și este prevăzută și cu privire la fapta săvârșită în public, reglementată la art. 184 și 152 din Codul penal din 1969. În ceea ce privește liniștea publică, se susține că aceasta constituie un atribut al vieții sociale, în care raporturile dintre oameni, comportamentul lor și, în genere, activitățile la care participă în mod comun trebuie să fie respectate potrivit unor norme de respect reciproc, de securitate, de încredere reciprocă și de respect față de faptele celorlalți. În aceste condiții, tulburarea liniștii publice semnifică răsturnarea acestei atmosfere de liniște ce caracterizează raporturile obișnuite dintre oameni, iar elementul material al laturii obiective a infracțiunii prevăzute la art. 321 alin. 2 din Codul penal din 1969 trebuie să aibă ca urmare această tulburare, care va fi apreciată de instanțele judecătorești, în fiecare caz în parte, în funcție de întreg probatoriul cauzei. ...