Decizia CCR nr. 683/2025Punctul 17

17. Cu privire la procedura somației de plată, prin Decizia nr. 413 din 18 iunie 2020, precitată, paragraful 15, Curtea a reținut că aceasta a fost reglementată mai întâi prin Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somației de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001. Ulterior, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte între profesioniști, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2007, a fost reglementată procedura emiterii ordonanței de plată, iar începând cu data de 15 februarie 2013, ca urmare a intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, aceasta se regăsește în cuprinsul art. 1.014-1.025 (cartea a VI-a, titlul IX - Procedura ordonanței de plată). Ordonanța de plată este o procedură specială, simplificată și accelerată, pentru recuperarea creanțelor al căror caracter cert, lichid și exigibil rezultă din înscrisuri, care sunt singurele dovezi care se administrează în cadrul acestei proceduri în afară de lămuririle și explicațiile date de către părți. Hotărârile pronunțate în cadrul acestei proceduri nu au autoritatea lucrului judecat asupra fondului raporturilor juridice dintre părți. Legiuitorul are dreptul exclusiv de a reglementa procedura de judecată conform prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, evident, respectând condiția ca nicio normă de procedură să nu contravină vreunei dispoziții constituționale. Specificul domeniului supus reglementării a impus adoptarea unor soluții diferite față de cele din dreptul comun, una dintre acestea constituind-o consacrarea cererii în anulare, care reprezintă o cale de atac împotriva ordonanței. ...