Decizia CCR nr. 656/2025Punctul 18

18. În acest context, Curtea observă că dispozițiile art. 108 alin. (2) din Constituție consacră noțiunea de organizare a executării legii, care are un sens mai larg decât cea privind aplicarea legii, și anume prin hotărâri ale Guvernului pot fi dispuse măsuri organizatorice, financiare, instituționale sau sancționatoare în vederea stabilirii cadrului necesar pentru ducerea la îndeplinire a dispozițiilor legii. Așadar, legiuitorul nu mai stabilește întotdeauna direct, prin lege, anumite aspecte ce necesită o expunere în detaliu, ci, chiar în sensul textului constituțional al art. 108, această competență revine autorității publice însărcinate cu organizarea executării legii (Decizia nr. 51 din 12 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 3 martie 2004). Or, dându-se eficiență acestor prevederi constituționale, a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 333/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 235 din 7 aprilie 2003, norme metodologice care, la punctul 1, statuează că, în conformitate cu prevederile ordonanței, pe teritoriul României pot desfășura unul sau mai multe exerciții comerciale persoanele fizice și juridice care îndeplinesc, printre altele, următoarele condiții: sunt constituite și înregistrate legal; au ca obiect de activitate principal sau secundar comercializarea produselor și serviciilor de piață; dețin autorizațiile de funcționare eliberate în conformitate cu reglementările legale în vigoare; au acordul primarului comunei, orașului, municipiului sau sectorului municipiului București pentru exercitarea activităților comerciale în zone publice în structuri de vânzare cu sediu fix sau ambulant, permanent sau, după caz, sezonier. ...