Decizia ÎCCJ nr. 42/2021 (HP)Punctul VI

VI. Punctul de vedere al părților 24. A a considerat că nu este oportună sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă privind pronunțarea unei hotărâri prealabile referitoare la dezlegarea modului de interpretare a dispozițiilor art. 123 din Legea nr. 85/2014, întrucât, în privința dosarelor având ca obiect rezilierea unui contract de arendare, acțiunea este întemeiată pe culpa contractuală a arendașului, care nu a respectat obligația de a achita arenda la termenul prevăzut în contract, nu pe dispozițiile art. 123 din Legea nr. 85/2014 și deschiderea stării de insolvență a lui B nu a avut nicio înrâurire asupra cauzei acțiunii. Contractul de arendare nu a fost denunțat nici de proprietar, nici de arendaș, sens în care acesta se consideră menținut. Alin. (9) al art. 123 din Legea nr. 85/2014 prevede că menținerea contractului nu îl va obliga pe administratorul judiciar să facă plățile restante, pentru acestea putând fi formulată cerere de admitere a creanței. Interpretarea acestui articol trebuie realizată fără adăugări și trebuie să aibă în vedere că, odată deschisă procedura de insolvență, toate acțiunile vizând creanțele împotriva averii debitorului sunt suspendate în temeiul art. 75 din Legea nr. 85/2014, prevederea legală aplicându-se exclusiv în privința plăților. Conform principiului „unde legea nu distinge, nici noi nu putem distinge“, s-a considerat că nu se reglementează o interdicție privind rezilierea unui contract pentru temeiul încălcării obligațiilor contractuale de către debitorul insolvabil. Susținerea lui B în sensul că ulterior deschiderii procedurii de insolvență doar judecătorul-sindic se poate pronunța cu privire la rezilierea unui contract aflat în derulare nu poate fi primită, pentru că este rezultatul unei interpretări eronate a art. 123 din Legea nr. 85/2014. Prevederile art. 41 alin. (5) din Legea nr. 85/2014 statuează că, în litigiile care au fost promovate în temeiul dreptului comun, după deschiderea procedurii insolvenței, citarea debitorului se va face la sediul acestuia și la sediul administratorului judiciar/lichidatorului judiciar, sens în care rezultă implicit că dreptul comun nu este exclus în privința unei societăți în insolvență și doar anumite litigii, în mod expres prevăzute, sunt date în competența judecătorului-sindic. ... 25. B nu a transmis un punct de vedere privind sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, însă opinia sa referitoare la interpretarea dispozițiilor art. 123 din Legea nr. 85/2014 este în sensul inadmisibilității acțiunilor în rezilierea contractului, punct de vedere ce rezultă din cuprinsul cererii de recurs. Astfel, B a apreciat că ulterior deschiderii procedurii de insolvență doar judecătorul-sindic se poate pronunța cu privire la rezilierea contractului și doar pentru neîndeplinirea unor obligații născute ulterior acestui moment. ... ...