Decizia ÎCCJ nr. 42/2021 (HP)Punctul X

X. Înalta Curte de Casație și Justiție X.I. Asupra admisibilității sesizării 39. Prealabil analizei în fond a problemei de drept supuse dezbaterii, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept trebuie să verifice dacă, în raport cu întrebarea formulată de titularul sesizării, sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, în conformitate cu dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă. ... 40. Potrivit acestor dispoziții legale, „Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, investit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea o rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“. ... 41. Conform prevederilor art. 520 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție se face de către completul de judecată după dezbateri contradictorii, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul de lege menționat anterior, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac, iar dacă prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care susțin admisibilitatea sesizării potrivit dispozițiilor art. 519, punctul de vedere al completului de judecată și al părților. ... 42. Așadar, legiuitorul a înțeles să instituie o serie de condiții de admisibilitate pentru declanșarea acestei proceduri, condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ: existența unei cauze aflate în curs de judecată, în ultima instanță, cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza; soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere; chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită să fie nouă și să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... 43. Verificarea admisibilității sesizării relevă îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile; astfel: ... 44. Litigiul în legătură cu care s-a formulat sesizarea este în curs de judecată, în ultimă instanță, Curtea de Apel Iași - Secția civilă, titularul sesizării, fiind învestită cu soluționarea recursului împotriva Deciziei civile nr. 868/A din 22 iulie 2020, pronunțată de Tribunalul Vaslui. ... 45. În lipsa unor repere legale, pentru definirea noțiunii de „chestiune de drept“, doctrina a subliniat că, pentru a fi vorba de o problemă de drept reală, este necesar ca norma de drept disputată să fie îndoielnică, imperfectă, lacunară sau neclară. Chestiunea de drept supusă dezbaterii trebuie să fie una veritabilă, legată de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege, fie din cauză că acest text este incomplet, fie pentru că nu este corelat cu alte dispoziții legale, fie pentru că se pune problema că nu ar mai fi în vigoare. ... 46. Întrebarea formulată în cadrul acestei proceduri trebuie să vizeze o chestiune de drept punctuală, astfel încât soluția dată să aibă în vedere numai chestiunea respectivă, iar nu întreaga problematică a unui text de lege, pentru soluționarea problemelor de drept generice, de principiu, legiuitorul instituind un alt mecanism de unificare a practicii judiciare, respectiv recursul în interesul legii. ... 47. Așa fiind, s-a apreciat atât în doctrină, cât și în jurisprudența constantă a instanței supreme că, în înțelesul legii, chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită trebuie să fie specifică, urmărind interpretarea punctuală a unui text legal, fără a-i epuiza înțelesurile sau aplicațiile. Pentru aceasta, întrebarea instanței trebuie să fie una calificată, iar nu generică și pur ipotetică. ... 48. În același timp, problema de drept trebuie să fie reală, iar nu aparentă, să privească interpretarea diferită sau contradictorie a unui text de lege, a unei reguli cutumiare neclare, incomplete sau, după caz, incerte ori incidența unor principii generale ale dreptului, al căror conținut sau a căror sferă de acțiune sunt discutabile. ... 49. Întrucât de chestiunea de drept - obiect al sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile depinde soluționarea pe fond a cauzei, înseamnă că aceasta trebuie să fie una importantă și să se regăsească în soluția ce va fi cuprinsă în dispozitivul hotărârii ce urmează să fie dată, indiferent după cum cererea este admisă sau respinsă. În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat deja că admisibilitatea procedurii prealabile este condiționată de împrejurarea ca interpretarea pe care o va da instanța supremă să producă consecințe juridice de natură să determine soluționarea pe fond a cauzei. ... 50. Motivele de recurs invocate vizează interpretarea dispozițiilor art. 123 din Legea nr. 85/2014. În interpretarea acestor dispoziții legale, instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă sunt admisibile acțiunile de reziliere a contractelor cu executare succesivă, menținute de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar după momentul deschiderii procedurii insolvenței, pentru nerespectarea de către pârâtul debitor a obligațiilor contractuale, nerespectarea obligațiilor datând din perioada anterioară a deschiderii procedurii insolvenței. ... 51. Se constată astfel că în prezenta cauză se solicită rezilierea contractului de arendare, invocându-se neîndeplinirea obligațiilor de către arendaș anterior declanșării procedurii insolvenței. În apel, pârâta-apelantă a invocat excepția inadmisibilității cererii reclamantului invocând art. 123 din Legea nr. 85/2014, iar de lămurirea modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 123 din Legea nr. 85/2014 depinde soluționarea recursului formulat și implicit soluționarea prezentei cauze ce are ca obiect rezilierea contractului de arendare și repunerea părților în situația anterioară, cererea de chemare în judecată fiind formulată pe calea dreptului comun, după intrarea uneia dintre părți, respectiv a pârâtei-recurente, în procedura insolvenței. ... 52. În ceea ce privește condiția caracterului de noutate, aceasta este îndeplinită atunci când chestiunea de drept nu a mai fost analizată în interpretarea unui act normativ mai vechi, își are izvorul în reglementări nou-intrate în vigoare, cărora instanțele nu le-au dat încă o anumită interpretare și aplicare la nivel jurisprudențial ori dacă se impun anumite clarificări, întrun context legislativ nou sau modificat față de unul anterior, de natură să impună reevaluarea sau reinterpretarea normei de drept analizate. ... 53. În aceste condiții, în stabilirea elementului de noutate a chestiunii de drept a cărei interpretare se solicită, trebuie să se țină seama de funcția mecanismului hotărârii prealabile, de prevenire a practicii judiciare neunitare, și să se evite paralelismul și suprapunerea cu mecanismul recursului în interesul legii. Caracterul de noutate se pierde pe măsură ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instanțelor, în urma unei interpretări adecvate, concretizată într-o practică judiciară consacrată. ... 54. Potrivit jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție, în situația în care există un număr semnificativ de hotărâri care să fi soluționat diferit, în mod constant, o problemă de drept, întro anumită perioadă de timp, mecanismul legal de unificare a practicii judiciare este cel cu funcție de reglare - recursul în interesul legii, iar nu cel cu funcție de prevenție, respectiv hotărârea prealabilă. ... 55. În cazul de față, examenul jurisprudențial efectuat a relevat faptul că nu s-a cristalizat o jurisprudență unitară și constantă în legătura cu chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită, situație care justifică interesul în formularea unei cereri pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile în scopul prevenirii apariției unei practici neunitare, iar analiza deciziilor pronunțate oferă indicii referitoare la posibilitatea apariției unei practici neunitare din această perspectivă. ... 56. Problema de drept ce face obiectul sesizării este nouă, jurisprudența creată până în prezent la nivelul instanțelor nefiind suficient de consistentă. Astfel, în cadrul instanței care a formulat sesizarea prealabilă, deși există o opinie majoritară, soluția a fost pronunțată cu opinie separată în două din cele patru decizii anexate, jurisprudență în același sens cu opinia majoritară de la Curtea de Apel Iași - Secția civilă fiind înaintată doar de Tribunalul Vaslui, restul instanțelor comunicând Înaltei Curți de Casație și Justiție că nu au identificat jurisprudență în materie și nici cauze similare aflate pe rol. Cu toate acestea, pozițiile divergente exprimate la nivel teoretic prefigurează posibilitatea apariției unei practici neunitare, ceea ce justifică apelul la acest mecanism de unificare. ... 57. Așa fiind, condiția noutății se verifică, devenind actuală cerința interpretării și aplicării normei de drept respective, anume a prevederilor art. 123 alin. (1) și (3) din Legea nr. 85/2014. ... 58. Totodată, se constată că asupra acestei chestiuni de drept Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat anterior și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... 59. Prin urmare, sesizarea întrunește cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, astfel încât se impune a se da eficiență mecanismului de unificare reprezentat de pronunțarea unei hotărâri prealabile (control a priori), pentru a se preîntâmpina soluționarea diferită a unei chestiuni de drept de către instanțele judecătorești, determinând și efectul asigurării securității raporturilor juridice. ... ... X.II. Asupra fondului sesizării 60. Instanța de trimitere a solicitat interpretarea prevederilor art. 123 alin. (1) și (3) din Legea nr. 85/2014, în ceea ce privește admisibilitatea acțiunii în rezilierea unui contract cu executare succesivă, în speță contract de arendă, menținut de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar după momentul deschiderii procedurii insolvenței, pentru nerespectarea de către pârâtul debitor a obligațiilor contractuale referitoare la plata arendei, nerespectarea obligațiilor datând din perioada anterioară deschiderii procedurii insolvenței. ... 61. Astfel, Curtea de Apel Iași - Secția civilă solicită instanței supreme să interpreteze dacă textul art. 123 din Legea nr. 85/2014, prin expresiile „contractele în derulare se consideră menținute“ [alin. (1) ] și „ulterior menținerii contractului, cocontractantul poate solicita rezilierea acestuia pentru culpa debitorului, soluționarea cererii făcându-se de judecătorul-sindic“ [alin. (3) teza finală], precum și prin întreaga modalitate de reglementare, se interpretează în sensul că exercitarea opțiunii de continuare a contractelor lipsește de sancțiune neexecutările anterioare deschiderii procedurii insolvenței, determinând așadar inadmisibilitatea promovării sau continuării acțiunilor de reziliere bazate pe astfel de neexecutări. ... 62. În Cauza nr. 1.187/244/2019, înregistrată inițial la Judecătoria Huși la 2 aprilie 2019, reclamantul A a chemat în judecată pe B, solicitând rezilierea contractului de arendare înregistrat la C cu nr. 513 din 23 mai 2014 și repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului, în sensul de a se obliga pârâta să lase în deplină proprietate și să restituie reclamantului terenul arendat în suprafață totală de 0,30 ha situat în extravilanul unei comune. A invocat reclamantul că pârâta a achitat arenda cu întârziere pe anul 2016, iar din anul 2017 nu a mai achitat-o deloc. În drept, s-a invocat art. 1.516 din Codul civil. ... 63. Cu titlu prealabil, se observă că în cauza în care s-a formulat sesizarea prealabilă, reclamantul a formulat o acțiune în rezilierea unui contract de arendă pe calea dreptului comun după declanșarea procedurii insolvenței împotriva pârâtului, invocând nerespectarea de către pârâtul debitor a obligațiilor contractuale ce constau în plata arendei, nerespectare ce data din perioada anterioară deschiderii procedurii insolvenței. Astfel, acțiunea reclamantului a fost înregistrată cu nr. 1.187/244/2019 pe rolul Judecătoriei Huși la 2 aprilie 2019, la mai puțin de două luni de la deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva pârâtei, prin Sentința civilă nr. 228 din 21 februarie 2019 pronunțată de Tribunalul Vaslui în Dosarul nr. 2.476/89/2015*. ... 64. Or, teza inițială a art. 123 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 are următorul conținut: „Contractele în derulare se consideră menținute la data deschiderii procedurii, art. 1.417 din Codul civil nefiind aplicabil.“ În petitul sesizării instanța de trimitere vorbește de contractele cu executare succesivă menținute de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar după deschiderea procedurii, ceea ce înseamnă că instanța se raportează la un moment ulterior exercitării opțiunii de continuare a contractului de către administratorul judiciar/lichidatorul judiciar. Pe parcursul derulării procesului, contractul de arendare nu a fost denunțat nici de proprietar, nici de arendaș, sens în care a fost considerat menținut. ... 65. Așa fiind, se constată că instanța de trimitere solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile asupra chestiunii de drept reprezentate de interpretarea dispozițiilor art. 123 alin. (1) și (3) din Legea nr. 85/2014, în ceea ce privește admisibilitatea acțiunilor de reziliere a contractelor cu executare succesivă (în cazul concret a unui contract de arendă), menținute de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, acțiuni formulate pe calea dreptului comun după momentul deschiderii procedurii insolvenței, pentru nerespectarea de către pârâtul debitor a obligațiilor contractuale (plata arendei), datând din perioada anterioară deschiderii procedurii insolvenței. ... 66. Tot cu titlu preliminar se impune a se prezenta pe scurt evoluția actualului art. 123 din Legea nr. 85/2014 și, cu precădere, a alin. (1) al acestui articol, din perspectiva terminologiei, a persoanei chemate să examineze contractele în derulare ale debitorului, dar și a reglementării în ansamblu, prin prisma scopului urmărit de legiuitor. ... 67. Acest articol are ca obiect regimul juridic al contractelor în derulare în care este angrenat debitorul la deschiderea procedurii insolvenței. ... 68. Legiuitorul a fost preocupat, în esență, încă de la început, să găsească pârghii pentru diminuarea consecințelor situației dificile în care se găsește debitorul. În urmărirea acestui scop, al salvării societății în derivă, legiuitorul a pus accentul pe obiectivul economic al contractului, acesta fiind văzut ca un instrument necesar redresării, în anumite situații cu periclitarea chiar a mecanismelor de drept comun tradiționale. Interesul salvării debitorului aflat în insolvență este pus mai presus de interesele individuale ale părților. ... 69. Astfel, chiar în versiunea inițială a Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, în art. 46 se introduceau noțiuni noi, inexistente în dreptul comun, precum „asumarea“ sau „respingerea“ unui contract valabil încheiat de către judecătorul-sindic. ... 70. Prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/1997 pentru modificarea și completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării și lichidării judiciare legiuitorul a înțeles să folosească altă terminologie, respectiv „menținere“ sau „reziliere“ a unor contracte de către judecătorul-sindic, pentru ca prin Legea nr. 99/1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice să se revină asupra terminologiei juridice, de această dată păstrându-se termenul de „menținere“ și înlocuindu-se termenul de „reziliere“ cu cel de „denunțare“, tocmai pentru a se îndepărta de ideea de culpă și a sublinia ideea de oportunitate. O altă modificare semnificativă este aceea că titularul acestei prerogative de menținere, respectiv denunțare a contractelor „în vederea creșterii la maximum a valorii averii debitorului“ devine practicianul în insolvență - administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar. ... 71. O intervenție semnificativă asupra textului a avut loc în cursul anului 2008, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 173/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 277/2009, art. 86 din Legea nr. 85/2006 prevăzând în alin. (1) că, la data deschiderii procedurii, contractele în derulare ale debitorului se consideră menținute, instituindu-se astfel o prezumție legală de continuitate a acestor contracte. Orice clauze contractuale de desființare a contractelor în derulare pentru motivul deschiderii procedurii sunt declarate nule. În vederea creșterii la maximum a valorii averii debitorului, administratorul judiciar/lichidatorul are în continuare prerogative să denunțe orice contract, închirierile neexpirate sau alte contracte pe termen lung, atât timp cât aceste contracte nu vor fi fost executate în totalitate ori substanțial de către toate părțile implicate, fiind prevăzute etapele ce trebuie parcurse, în funcție de ipotezele practice posibile. Astfel, contractul se consideră denunțat: a) la data expirării unui termen de 30 de zile de la recepționarea solicitării cocontractantului privind denunțarea contractului, dacă administratorul judiciar/lichidatorul judiciar nu răspunde; b) la data notificării denunțării de către administratorul judiciar/lichidatorul judiciar. ... 72. Prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 91/2013art. 123 este din nou modificat, în alin. (1) introducându-se o nouă categorie de clauze nule, respectiv clauzele de declarare a exigibilității anticipate pentru motivul deschiderii procedurii. Sunt excluse de la aplicarea prevederilor referitoare la menținerea contractelor în derulare și la nulitatea clauzelor de încetare sau accelerare a obligațiilor contractele financiare calificate și operațiunile de compensare bilaterală în baza unui contract financiar calificat sau a unui acord de compensare bilaterală. De asemenea, se stabilește un termen de prescripție de 3 luni de la data deschiderii procedurii în care administratorul judiciar/lichidatorul judiciar poate să denunțe orice contract, închirierile neexpirate, alte contracte pe termen lung, atât timp cât aceste contracte nu au fost executate în totalitate ori substanțial de către toate părțile implicate. ... 73. În sfârșit, în forma sa actuală, art. 123 din Legea nr. 85/2014 prevede în alin. (1) : Contractele în derulare se consideră menținute la data deschiderii procedurii, art. 1.417 din Codul civil nefiind aplicabil. Orice clauze contractuale de desființare a contractelor în derulare, de decădere din beneficiul termenului sau de declarare a exigibilității anticipate pentru motivul deschiderii procedurii sunt nule. Prevederile referitoare la menținerea contractelor în derulare și la nulitatea clauzelor de încetare sau accelerare a obligațiilor nu sunt aplicabile în privința contractelor financiare calificate și a operațiunilor de compensare bilaterală în baza unui contract financiar calificat sau a unui acord de compensare bilaterală. În vederea creșterii la maximum a valorii averii debitorului, într-un termen de prescripție de 3 luni de la data deschiderii procedurii, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar poate să denunțe orice contract, închirierile neexpirate, alte contracte pe termen lung, atât timp cât aceste contracte nu au fost executate în totalitate ori substanțial de către toate părțile implicate. Administratorul judiciar/lichidatorul judiciar trebuie să răspundă, în termen de 30 de zile de la primire, notificării contractantului, formulată în primele 3 luni de la deschiderea procedurii, prin care i se cere să denunțe contractul; în lipsa unui astfel de răspuns, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar nu va mai putea cere executarea contractului, acesta fiind socotit denunțat. Contractul se consideră denunțat: a) la data expirării unui termen de 30 de zile de la recepționarea solicitării cocontractantului privind denunțarea contractului, dacă administratorul judiciar/lichidatorul judiciar nu răspunde; b) la data notificării denunțării de către administratorul judiciar/lichidatorul judiciar. ... 74. Examinând evoluția reglementării situației juridice a contractelor în derulare ale debitorului la data deschiderii procedurii de insolvență se observă că legiuitorul a acordat o atenție deosebită acestor contracte și a căutat să ofere soluții care să permită valorificarea potențialului acestora, astfel încât să conducă la maximizarea averii debitorului, în concordanță cu scopul declarat al legislației în domeniu. ... 75. Potrivit art. 2 din Legea nr. 64/1995, scopul declarat al acestui act normativ era instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, fie prin reorganizarea activității acestuia sau prin lichidarea unor bunuri din averea lui până la stingerea pasivului, fie prin faliment, iar art. 2 din Legea nr. 85/2006 prevedea ca scop al legii instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență. ... 76. În Legea nr. 85/2014, la art. 2, se statuează că scopul legii este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului, prevăzându-se în mod expres, ca element de noutate, parte a scopului declarat al legii, acordarea, atunci când este posibil, a șansei de redresare a activității acestuia. Printre principiile fundamentale ale procedurilor de prevenire a insolvenței și de insolvență sunt enumerate, în art. 4 la pct. 1 și 2, maximizarea gradului de valorificare a activelor și de recuperare a creanțelor și acordarea unei șanse debitorilor de redresare eficientă și efectivă a afacerii, fie prin intermediul procedurilor de prevenire a insolvenței, fie prin procedura de reorganizare judiciară. ... 77. Dacă la început, judecătorul-sindic era cel care hotăra ce contracte își asuma/menținea sau respingea/rezilia, ulterior această prerogativă a menținerii, respectiv a denunțării contractelor în derulare a fost acordată administratorului/ lichidatorului judiciar, pentru a nu fi alterat rolul imparțial al judecătorului-sindic în procedură. ... 78. Modificarea din anul 2008 a fost însă esențială în ceea ce privește contractele în derulare, acestea fiind considerate menținute la data deschiderii procedurii. Se observă o schimbare de viziune, prin acordarea unei atenții sporite posibilităților reale de reorganizare a debitorului, prin încercarea de valorificare a tuturor contractelor debitorului aflate în curs de executare, prevederea referitoare la nulitatea oricăror clauze contractuale de desființare a contractelor în derulare pentru motivul deschiderii procedurii înscriindu-se chiar în zona prevederilor de prevenție, prin care este descurajat comportamentul părților dominante din punct de vedere economic care forțează includerea în contracte a unor clauze prin care se condiționează valabilitatea și eficiența acestora de neintrarea în procedurile de insolvență. ... 79. În aceeași linie, legiuitorul adaugă ulterior alte ipoteze (interdicții) pentru a determina partenerii contractuali ai unui debitor în dificultate să nu îl abandoneze. Astfel, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 91/2013 s-a introdus în alin. (1) al art. 123 și ipoteza clauzelor de declarare a exigibilității anticipate pentru motivul deschiderii procedurii, acestea fiind, de asemenea, nule. ... 80. În anul 2014, în art. 123 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 legiuitorul subliniază din nou caracterul special și derogatoriu al procedurii prevăzute de acest act normativ, înlăturând expres de la aplicare dispozițiile art. 1.417 din Codul civil și introducând o nouă categorie de clauze nule, respectiv orice clauze de decădere din beneficiul termenului. ... 81. Pentru a avea succes o procedură de insolvență și pentru a se putea da o șansă reală de redresare debitorului este nevoie de timp. Debitorul este deja în dificultate, nu își mai poate plăti datoriile exigibile cu fondurile bănești disponibile. Suspendarea executărilor individuale, chiar dacă benefică, de cele mai multe ori s-a dovedit insuficientă. ... 82. Prin procedura reglementată de art. 123 din Legea nr. 85/2014, astfel cum a fost îmbunătățită pe parcurs, i se acordă debitorului un răgaz în care să poată, cu ajutorul practicianului în insolvență, să își pună afacerile în ordine, respectiv să evalueze care sunt contractele ce pot fi benefice pentru redresare și la care trebuie să renunțe. ... 83. În noua viziune legislativă se pune accentul pe revenirea financiară a debitorului printr-o serie de măsuri și interdicții menite să conducă la realizarea acestui scop, creditorii fiind chemați să contribuie la redresarea debitorului, și nu să îl abandoneze. ... 84. Așa fiind, în actuala reglementare, prin voința legiuitorului, toate contractele debitorului aflate în derulare la momentul declanșării procedurii insolvenței sunt menținute. Dispozițiile Legii nr. 85/2014 au caracter special, odată declanșată procedura insolvenței toate acțiunile creditorilor derivate din neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale de către debitor anterior acestui moment fiind circumscrise limitelor impuse de acest act normativ. ... 85. Contractele în derulare fiind menținute ope legis, creditorii sunt chemați să își expună interesul pentru continuarea sau întreruperea relației contractuale cu debitorul. Este adevărat că, pentru realizarea scopului procedurii, respectiv acoperirea pasivului, cu acordarea, atunci când este posibil, a șansei de redresare a activității acestuia, titularul puterii de a menține sau denunța un contract în curs de executare care îndeplinește condițiile legale rămâne administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, dar această putere este limitată în timp (cele 3 luni de la data deschiderii procedurii), existând, de asemenea, limitări și în ceea ce privește măsura menținerii sau denunțării contractelor. ... 86. Astfel, pe de o parte, menținerea sau denunțarea unui contract poate fi supusă controlului judecătorului-sindic, pe calea contestației, în aplicarea art. 59 alin. (5) din Legea nr. 85/2014. Pe de altă parte, în cazul menținerii unui contract, administratorul sau lichidatorul judiciar trebuie să se asigure că debitorul are fondurile bănești necesare pentru executarea contractului pe viitor și să precizeze acest aspect trimestrial, în cadrul rapoartelor de activitate [art. 123 alin. (2) din Legea nr. 85/2014], iar în cazul denunțării unui contract, o acțiune în despăgubiri poate fi introdusă de către cocontractant împotriva debitorului și va fi soluționată de judecătorul-sindic [art. 123 alin. (4) din Legea nr. 85/2014]. ... 87. O altă prevedere menită să responsabilizeze debitorul căruia i se acordă această păsuire este prevăzută în teza finală a alin. (3) al art. 123: „Ulterior menținerii contractului, cocontractantul poate solicita rezilierea acestuia pentru culpa debitorului, soluționarea cererii făcându-se de judecătorul-sindic.“ Astfel, partenerul contractual poate solicita judecătorului-sindic rezilierea contractului pentru culpa debitorului, dacă acesta nu își execută obligațiile contractuale și nu efectuează plățile la termenele contractuale. Este evident că textul se referă la executarea obligațiilor ulterior menținerii contractului, când relațiile contractuale sunt considerate reechilibrate. ... 88. În plus, potrivit art. 123 alin. (5) din Legea nr. 85/2014, administratorul judiciar poate să modifice, cu acordul cocontractanților, pe parcursul perioadei de observație, clauzele contractelor încheiate de debitor, astfel încât acestea să asigure echivalența viitoarelor prestații. ... 89. De asemenea, dacă se formulează cereri de revizuire a contractului pentru impreviziune, se va proceda conform prevederilor art. 1.271 din Codul civil, competența soluționării cauzei aparținând judecătorului-sindic [art. 123 alin. (5) din Legea nr. 85/2014]. ... 90. În cazul în care contractul este menținut, perioada de timp anterioară deschiderii procedurii și debitele restante pentru aceasta nu sunt luate în calcul, urmând parcursul lor firesc de creanțe anterioare deschiderii procedurii. Alin. (9) al art. 123 din Legea nr. 85/2014 statuează în acest sens: „Într-un contract prevăzând plăți periodice din partea debitorului, menținerea contractului nu îl va obliga pe administratorul judiciar/lichidatorul judiciar să facă plăți restante pentru perioadele anterioare deschiderii procedurii. Pentru astfel de plăți poate fi formulată cerere de admitere a creanței împotriva debitorului.“ Așadar, chiar dacă se mențin contractele, plățile restante se vor face tot prin înscrierea în tabelul creanțelor, în cadrul executării silite colective și concursuale a insolvenței, fără să se stabilească un regim de favoare pentru creditorii ale căror contracte au fost menținute. De asemenea, menținerea contractelor nu înseamnă că sunt lipsite de sancțiune neexecutările anterioare ale debitorului, ci sancțiunea constă în executarea silită în cadrul procedurii insolvenței. Ceea ce ar lipsi, într-adevăr, de eficiență măsura menținerii de către legiuitor a contractelor ar fi posibilitatea rezilierii acestora, așadar a desființării pentru viitor, pentru motive anterioare deschiderii procedurii, respectiv pentru neplată, când dificultățile financiare, lipsa de venituri au generat imposibilitatea plății debitelor periodice scadente față de partenerul său contractual. ... 91. Menținerea contractelor în curs se face în configurația normativă actuală prin lege, și nu prin acordul părților contractante sau prin puterea discreționară a judecătorului-sindic sau a administratorului/lichidatorului judiciar, consecința firească fiind aceea de a fi considerate nescrise clauzele contractuale care ar permite creditorului să desființeze cu efect pentru viitor contractul încheiat cu debitorul pentru unicul motiv al deschiderii procedurii față de debitor. ... 92. Toate categoriile de contracte se supun regulii continuării contractelor în curs, cu excepția contractelor financiare calificate și a operațiunilor de compensare bilaterală în baza unui contract financiar calificat sau a unui acord de compensare bilaterală, scopul continuării fiind maximizarea valorii averii debitorului. ... 93. Ineficiența clauzelor de rezoluțiune sau de reziliere de plin drept pentru cauza deschiderii procedurii insolvenței aduce o atingere considerabilă principiului libertății contractuale, conform căruia nicio parte contractantă nu poate fi obligată să continue un contract după ce și-a rezervat dreptul de reziliere. Clauzele menționate fiind ineficiente, executarea contractului poate continua. Odată păstrat, contractul trebuie executat întocmai, în caz contrar, partea contractantă putând utiliza din nou contra debitorului toate mijloacele și sancțiunile prevăzute de dreptul comun. ... 94. Rațiunea acestor derogări este specifică procedurii insolvenței, care acordă prioritate reorganizării prin redresare, în detrimentul lichidării falimentare. Regulile specifice procedurii insolvenței se aplică prioritar față de cele din Codul civil, astfel încât, deși debitorul este în culpă contractuală pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligațiilor, creditorul nu va putea opta pentru rezoluțiune sau reziliere, fiind obligat să continue executarea contractului. Contractul este menținut prin lege la deschiderea procedurii, în primele 3 luni ulterioare acestui moment urmând să se definitiveze soarta sa, prin exercitarea opțiunii de către administratorul judiciar, în sensul menținerii sau denunțării, în funcție de interesele debitorului, pentru maximizarea valorii averii acestuia și acordării, pe cât posibil, a unei șanse reale de redresare. ... 95. Conform art. 1.549 din Codul civil, creditorul are opțiunea între a cere executarea silită a obligației debitorului și cererea de rezoluțiune sau reziliere, împreună cu daune-interese. Creditorul alege între desființarea contractului și executarea silită în funcție de interesul pe care îl are în momentul opțiunii, dreptul său de opțiune fiind expresia echilibrului necesar dintre principiul forței obligatorii a contractului, principiul executării în natură a obligațiilor asumate și principiul echității. ... 96. Pe de altă parte, procedura insolvenței este o procedură execuțională, concursuală și colectivă la care participă toți creditorii pentru urmărirea și recuperarea creanțelor lor, în modalitățile prevăzute de lege [art. 5 alin. (1) pct. 44 din Legea nr. 85/2014]. Dacă până la declanșarea acestei proceduri, forța obligatorie a contractului și libertatea părților de a contracta erau reperele de bază ale părților în relația contractuală, odată deschisă procedura insolvenței, contractele încă în ființă ale debitorului intră sub reglementarea limitativă specială din Legea nr. 85/2014, al cărei scop declarat este acoperirea pasivului debitorului și acordarea, în măsura posibilității, a unei șanse reale de redresare. Așa fiind, creditorul, care pierde posibilitatea executării individuale a debitorului pentru creanțele sale, se vede pus și în situația de a nu putea renunța la contract decât în limitele impuse de legiuitor, în considerarea interesului declarat prioritar al redresării debitorului. ... 97. Așa fiind, creditorul nu se va mai putea prevala de neexecutarea culpabilă a obligațiilor de către debitor pentru creanțele anterioare deschiderii procedurii insolvenței. Aceasta pentru că, pe de o parte, creanțele respective nu vor putea fi recuperate decât prin înscriere la masa credală, iar orice încercări de desființare a contractului pe motivul neîndeplinirii obligațiilor a căror executare nu s-a obținut înainte de deschiderea procedurii sunt blocate de menținerea în ființă prin efectul legii și fără nicio distincție a tuturor contractelor debitorului. Contractele astfel menținute sunt apoi reevaluate de administratorul judiciar, în termen de 3 luni, în funcție de interesele debitorului. Altfel spus, prin efectul legii, creditorul își pierde, practic, dreptul de opțiune între executarea silită (directă sau indirectă, după caz) și desființarea contractului. Desființarea contractului nemaifiind posibilă, odată deschisă procedura insolvenței, pentru motive anterioare acestui moment, creditorul mai poate doar să participe la executarea silită colectivă și concursuală reglementată prin Legea nr. 85/2014 pentru a-și recupera creanțele anterioare restante. Chiar și în situația în care executarea obligațiilor după introducerea unei cereri de rezoluțiune sau reziliere ar duce la lipsa de interes a creditorului pentru continuarea contractului, în situația premisă a unei proceduri de insolvență în curs, contractul nu va putea fi desființat la inițiativa creditorului, interesul creditorului sau lipsa de interes a acestuia subsumându-se interesului superior al procedurii insolvenței, respectiv acoperirea pasivului și redresarea debitorului. ... 98. Față de cele expuse nu poate fi primit argumentul instanței de trimitere potrivit căruia „art. 123 din Legea nr. 85/2014 stipulează doar faptul că deschiderea procedurii insolvenței nu constituie motiv de desființare a contractelor în derulare, acestea putând fi menținute în continuare, după o procedură anume reglementată“, lipsa de acuratețe în redarea conținutului art. 123 conducând și la o interpretare eronată a dispozițiilor legale invocate. Astfel, potrivit art. 123 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, contractele în derulare, fără ca legiuitorul să facă vreo distincție, se consideră menținute la data deschiderii procedurii, ceea ce înseamnă, într-o interpretare per a contrario, că nu pot fi considerate desființate pentru orice motive anterior acelui moment. În continuare, în același alineat se arată că administratorul judiciar/lichidatorul judiciar poate să denunțe orice contract, bineînțeles, dintre cele considerate deja menținute de către legiuitor, cu respectarea procedurii reglementate în continuare în alin. (1) . ... 99. Orice acțiune în reziliere promovată pe calea dreptului comun pentru nerespectarea de către pârâtul debitor a obligațiilor contractuale, nerespectare datând din perioada anterioară deschiderii procedurii insolvenței, așadar, orice asemenea acțiune care ar tinde la desființarea contractului pentru motive anterioare declanșării procedurii insolvenței ar veni în contradicție cu opțiunea legiuitorului de a menține toate contractele debitorului aflate în derulare la data declanșării procedurii insolvenței pentru a le putea reevalua, în încercarea de a da o șansă reală de redresare debitorului, nefiind necesară și o prevedere expresă prin care să se reglementeze interdicția promovării sau continuării acțiunilor în reziliere pentru nerespectarea de către pârâtul debitor a obligațiilor contractuale, nerespectare datând din perioada anterioară deschiderii procedurii insolvenței. Menținerea contractelor și înlăturarea oricăror clauze din acele contracte care ar putea conduce la desființarea lor la momentul intrării în insolvență se înscriu în linia măsurilor necesare și obligatorii, în viziunea legii, pentru atingerea scopului urmărit: acoperirea pasivului debitorului, cu acordarea, atunci când este posibil, a șansei de redresare a activității acestuia. ... 100. În ceea ce privește norma imperativă prevăzută în art. 75 din Legea nr. 85/2014 privind suspendarea de drept a tuturor acțiunilor judiciare, extrajudiciare sau măsurilor de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului, aceasta are în vedere procese sau proceduri deja declanșate și are ca scop menținerea averii debitorului în starea existentă la deschiderea procedurii și concentrarea tuturor litigiilor având ca obiect averea debitorului în competența exclusivă a judecătorului-sindic. Același remediu invocat de instanța de trimitere, respectiv valorificarea drepturilor în cadrul procedurii insolvenței, prin depunerea cererilor de admitere a creanțelor, este prevăzut și pentru creditorii ale căror contracte au fost menținute. Astfel, în alin. (9) al art. 123 din Legea nr. 85/2014 se prevede că: „Într-un contract prevăzând plăți periodice din partea debitorului, menținerea contractului nu îl va obliga pe administratorul judiciar/lichidatorul judiciar să facă plăți restante pentru perioadele anterioare deschiderii procedurii. Pentru astfel de plăți poate fi formulată cerere de admitere a creanței împotriva debitorului.“ ... 101. Referitor la argumentul privind derularea sau promovarea împotriva unui debitor în insolvență a unor acțiuni de tipul revendicărilor, constatărilor de nulitate sau anulare acte de proprietate, pe calea dreptului comun, așa cum a statuat deja instanța supremă, art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 nu vizează toate acțiunile, indiferent de natura lor, pe care debitorul aflat în insolvență le are, ci doar pe cele personale vizând realizarea creanțelor împotriva falitului. Așa fiind, nu se poate asimila situația acțiunilor în revendicare, care nu pot fi suspendate după deschiderea procedurii, cu situația acțiunilor în rezilierea unor contracte introduse ulterior considerării acestora ca menținute, prin efectul legii. Prin acțiunea în revendicare, spre exemplu, se urmărește valorificarea unui drept real, și nu a unui drept de creanță asupra pârâtei aflate în procedura insolvenței (a se vedea Decizia nr. 1.409 din 15 mai 2014, pronunțată de Secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție). Or, în condițiile în care legea impune, pe o perioadă determinată, menținerea contractelor în derulare ale debitorului, creditorului i se suprimă dreptul de a desființa contractul pentru motive anterioare deschiderii procedurii, în speța de față neexecutarea obligațiilor constând în plata unor sume de bani cu titlu de arendă, conservându-i-se doar posibilitatea de a-și exprima opțiunea de a ieși din contract și de a se înscrie la masa credală. Și chiar în această din urmă situație, creditorul poate fi obligat să continue contractul, dacă administratorul/lichidatorul judiciar apreciază că acest lucru este necesar pentru revitalizarea debitorului, bineînțeles, cu asigurarea fondurilor bănești necesare executării exemplare a contractului pe viitor, totul în scopul maximizării averii debitorului și a șanselor acestuia de redresare. De asemenea, este posibil ca însuși creditorul să își dorească o continuare a contractului cu debitorul, refuzul administratorului/lichidatorului judiciar de menținere a contractului deschizând posibilitatea promovării de către creditor a unei acțiuni în despăgubire. ... 102. Înalta Curte de Casație și Justiție reține că legiuitorul este suveran în a aprecia care sunt măsurile speciale și derogatorii de la dreptul comun cele mai eficiente pentru atingerea scopului legii. Una dintre aceste măsuri a fost menținerea contractelor debitorului, creditorii având posibilitatea să formuleze cerere de admitere a creanței împotriva debitorului pentru sumele datorate cu titlu de arendă și neachitate de către debitor. Așa cum s-a precizat deja, prevederile Legii nr. 85/2014 au caracter special și se aplică prioritar în raport cu normele din Codul civil. ... 103. Așadar, menținerea contractelor în derulare ale debitorului, la deschiderea procedurii insolvenței, chiar și în ciuda opoziției cocontractantului, constituie o măsură menită să dea posibilitatea maximizării averii debitorului, pentru a-l ajuta să își acopere pasivul și să aibă o șansă reală de redresare. ... 104. Pentru ca un contract să fie considerat în derulare și deci menținut, este esențial și necesar ca niciuna dintre cauzele de încetare a contractului, stabilite legal sau convențional, să nu fi intervenit cu caracter definitiv până la data deschiderii procedurii insolvenței. Așa fiind, o acțiune în rezilierea sau rezoluțiunea unui contract în derulare nu mai este posibilă dacă are ca fundament neplata unor creanțe anterioare, chiar și în ipoteza în care nu se solicită și plata acelor creanțe, față de prevederile imperative ale art. 123 din Legea nr. 85/2014, contractul fiind menținut ope legis. ... 105. Menținerea contractelor presupune însă, așa cum s-a arătat, o mai mare responsabilizare atât din partea administratorului/lichidatorului judiciar, dar și a debitorului. După expirarea perioadei de trei luni în care se hotărăște soarta pe viitor a contractelor în curs ale debitorului, astfel cum au fost menținute inițial de legiuitor, contractele care supraviețuiesc scrutinului administratorului/lichidatorului judiciar trebuie executate exemplar, altfel debitorul expunându-se la toate sancțiunile prevăzute de lege, promovarea de către cocontractant a unei acțiuni pentru neexecutări ulterioare deschiderii procedurii insolvenței, care intră în competența judecătorului-sindic, fiind una dintre ele, care poate să ducă la desființarea contractului din culpa debitorului. ... 106. Menținerea contractului aflat în curs la data deschiderii procedurii insolvenței este opțiunea legiuitorului și se încadrează în sfera dispozițiilor exprese invocate de instanța de trimitere. Această menținere este urmată în procedura insolvenței de evaluarea administratorului/lichidatorului judiciar, opțiunea acestuia în sensul denunțării anumitor contracte putând fi supusă controlului, pe calea contestației, în fața judecătorului-sindic, în aplicarea dispozițiilor art. 59 alin. (5) din Legea nr. 85/2014, existând, așadar, acces la o instanță și, din acest punct de vedere, în condițiile în care pentru creanțele neexecutate anterior deschiderii procedurii există oricum un remediu, respectiv posibilitatea înscrierii la masa credală. Orice nerespectare ulterioară de către debitor a obligațiilor contractuale poate atrage sancțiunile prevăzute de lege, inclusiv pe cele vizând rezilierea contractului. Dat fiind faptul că exercitarea dreptului de acces la justiție reprezintă o condiție sine qua non a realizării efective a drepturilor și libertăților persoanei, principiul accesului liber la justiție are în dreptul nostru o valoare constituțională prin consacrarea și garantarea în legea fundamentală a dreptului persoanei de a se adresa justiției. Astfel, după ce alin. (1) al art. 21 din Constituția României recunoaște oricărei persoane dreptul de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, alin. (2) al aceluiași articol stabilește că exercițiul acestui drept nu poate fi îngrădit prin nicio lege. Așadar, nicio lege nu poate interzice celor interesați să se adreseze justiției pentru că, în sistemul ordinii constituționale actual, justiția este garantul drepturilor și libertăților cetățenilor, iar art. 21 din Constituția României valorifică tocmai această funcție a justiției. Dreptul de a avea acces efectiv la o instanță nu este un drept absolut, el cunoscând anumite limitări. Privitor la caracterul non absolut al dreptului de acces la justiție, Curtea Europeană a arătat că limitările nu trebuie să restrângă accesul la justiție de o manieră sau până la un punct în care acest drept este atins în chiar substanța sa; asemenea limitări nu se conciliază cu dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenție decât dacă urmăresc un scop legitim și există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite i scopul urmărit. ... 107. Examinarea reglementării supuse analizei prin solicitarea pronunțării unei hotărâri prealabile a relevat faptul că o acțiune formulată pe calea dreptului comun în rezilierea unor contracte cu executare succesivă menținute de administratorul/ lichidatorul judiciar ulterior deschiderii procedurii insolvenței pentru neplata prestațiilor periodice anterioare acestui moment este incompatibilă cu scopul urmărit de legiuitor, dar și contravine măsurilor prevăzute de acesta în realizarea scopului. Astfel, contractul aflat în derulare a fost menținut prin efectul legii, fără nicio distincție sau vreo prevedere legată de modul în care contractul a fost executat anterior deschiderii procedurii și, ulterior, în procedura insolvenței prin nedenunțarea lui de către niciuna dintre părți. Odată declanșată această procedură, ea este obligatorie, concursuală, execuțională și colectivă, creditorii fiind ținuți să respecte dispozițiile acestui act normativ în realizarea oricăror drepturi în legătură cu creanțele ce le sunt datorate de debitor. Măsura menținerii contractului în derulare, luată în scopul maximizării averii debitorului și redresării acestuia, este urmată de alte măsuri menite să garanteze creditorilor că drepturile și interesele lor sunt, de asemenea, urmărite și respectate în procedură. Așa fiind, este stabilită o perioadă relativ scurtă (de 3 luni) în care să se stabilizeze raportul contractual, sunt prevăzute măsuri pentru asigurarea executării exemplare pe viitor a contractului, în măsura menținerii și de către administratorul/lichidatorul judiciar, se prevede posibilitatea modificării clauzelor contractuale în vederea reechilibrării contractului, sunt prevăzute remediile atât pentru neexecutările anterioare (executarea silită colectivă prin înscrierea creanțelor restante la masa credală), cât și pentru cele ulterioare (posibilitatea introducerii unei acțiuni în reziliere ce urmează a fi soluționată în cadrul procedurii insolvenței de judecătorul-sindic). Ceea ce se urmărește în mod evident este o împiedicare a ruperii intempestive a contractului pe motiv de insolvență, fie că aceasta are loc prin efectul unor clauze preexistente în contract, fie că ar putea fi urmărită de creditor printr-o acțiune în reziliere ulterioară, grefată pe creanțele restante, fără solicitarea expresă a acestora. Dacă în primul caz legiuitorul a prevăzut expres că sunt nule orice asemenea clauze preexistente de desființare a contractului pe motivul intervenirii insolvenței, în cel de-al doilea caz, prin măsurile prevăzute în procedura insolvenței, obligatorii pentru toți participanții, se obține același rezultat: nu se mai poate desființa contractul pentru motivul neexecutării prestațiilor succesive anterioare deschiderii procedurii insolvenței. ... 108. Măsura menținerii „forțate“ a contractului, în temeiul legii, chiar cu riscul afectării, pe termen scurt, a principiilor de drept comun, reprezintă o formă de intervenție a legiuitorului într-un contract valabil încheiat cu scopul protejării debitorului aflat în dificultate, pentru a i se da șansa unei reale redresări. Interesul urmărit a se proteja este însă unul mult mai larg, respectiv sănătatea mediului de afaceri, creditorii fiind constrânși să participe la redresarea debitorului, și nu să asiste pasiv la falimentul acestuia. ... 109. Pentru toate considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 521 cu referire la art. 519 din Codul de procedură civilă, ... ... ...