Decizia ÎCCJ nr. 28/2022 (HP)Punctul XII

XII. Înalta Curte de Casație și Justiție XII.1. Asupra admisibilității sesizării 75. Prealabil analizării în fond a problemelor de drept supuse dezbaterii, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este ținută să verifice dacă, în raport cu întrebările formulate de titularul sesizării, sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, în conformitate cu dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă. ... 76. Potrivit acestui text de lege, „Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“. ... 77. Din cuprinsul prevederilor legale enunțate anterior rezultă că legiuitorul a instituit o serie de condiții de admisibilitate pentru declanșarea procedurii sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile - astfel cum au fost acestea decelate în jurisprudența instanței supreme dezvoltată pe marginea mecanismului procedural în discuție -, condiții care se impun a fi întrunite în mod cumulativ, respectiv: a) existența unei cauze aflate în curs de judecată, în ultimă instanță; ... b) cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza; ... c) ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată; ... d) chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită să prezinte caracter de noutate; ... e) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 78. Verificând admisibilitatea sesizării, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile. ... 79. Astfel, litigiul în legătură cu care s-a formulat sesizarea este în curs de judecată; Curtea de Apel Cluj - Secția a II-a civilă, titulara sesizării, învestită cu judecarea căii de atac a apelului, urmează să soluționeze cauza în ultimă instanță, prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești care, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă, este definitivă; conform art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, în materia insolvenței, hotărârile judecătorului-sindic sunt supuse numai apelului. ... 80. În ceea ce privește condiția referitoare la existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei, se constată că art. 519 din Codul de procedură civilă nu definește noțiunea de „chestiune de drept“. În doctrină s-a arătat însă că pentru a fi vorba de o problemă de drept reală, iar nu aparentă, trebuie ca norma de drept disputată să fie îndoielnică, imperfectă, lacunară sau neclară. Chestiunea de drept supusă dezbaterii trebuie să fie una veritabilă, legată de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege, fie din cauză că acest text este incomplet, fie pentru că nu este corelat cu alte dispoziții legale, fie pentru că se pune problema că nu ar mai fi în vigoare. În același sens, întrebarea/întrebările formulată/ formulate în cadrul acestei proceduri trebuie să vizeze o chestiune de drept punctuală, astfel încât soluția dată să aibă în vedere numai chestiunea respectivă, iar nu întreaga problematică a unui text de lege. ... 81. Astfel, există o deosebire esențială între procedura hotărârii prealabile și recursul în interesul legii: în primul caz se rezolvă o chestiune de drept punctuală, de care depinde soluționarea pe fond a cauzei, în timp ce în al doilea caz se rezolvă, de regulă, o problemă de drept generică, de principiu. ... 82. Referitor la acest aspect, în literatura de specialitate s-a arătat că, în înțelesul legii, chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită trebuie să fie specifică, urmărind interpretarea punctuală a unui text legal, fără a-i epuiza înțelesurile sau aplicațiile; întrebarea instanței trebuie să fie una calificată, iar nu generică și pur ipotetică. ... 83. În același timp, problema de drept trebuie să fie reală, iar nu aparentă, să privească interpretarea diferită sau contradictorie a unui text de lege, a unei reguli cutumiare neclare, incomplete sau, după caz, incerte ori incidența unor principii generale ale dreptului al căror conținut sau a căror sferă de acțiune sunt discutabile. ... 84. Cum de chestiunea de drept respectivă depinde soluționarea pe fond a cauzei, înseamnă că ea trebuie să fie una importantă și să se regăsească în soluția care va fi cuprinsă în dispozitivul hotărârii ce urmează să fie dată, indiferent dacă cererea este admisă sau respinsă. În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat deja că admisibilitatea procedurii hotărârii prealabile este condiționată de împrejurarea ca interpretarea pe care o va da instanța supremă să producă consecințe juridice de natură să determine soluționarea pe fond a cauzei. ... 85. Din această perspectivă se reține că instanța de trimitere, învestită cu o cerere de apel formulată împotriva încheierii judecătorului-sindic de trecere în faliment a debitorului insolvent, este chemată să stabilească dacă judecătorul-sindic se poate sau nu substitui, în temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 85/2014, adunării creditorilor care, la două ședințe având pe ordinea de zi aprobarea unui plan de reorganizare propus în condițiile art. 132 din aceeași lege, nu a putut adopta nicio hotărâre din lipsă de cvorum, respectiv dacă dispozițiile art. 138 alin. (4) și art. 139 alin. (1) din același act normativ trebuie interpretate în sensul că lipsa unei hotărâri în adunarea creditorilor convocată pentru aprobarea planului de reorganizare, pentru motivul mai sus arătat, echivalează cu un vot negativ asupra planului propus. ... 86. De asemenea, este îndeplinită și cerința noutății chestiunii de drept supuse interpretării, care reprezintă o condiție distinctă de admisibilitate. Aceasta este îndeplinită atunci când chestiunea de drept își are izvorul în reglementări nou-intrate în vigoare, iar instanțele nu i-au dat încă o anumită interpretare și aplicare la nivel jurisprudențial ori dacă sunt necesare unele clarificări, într-un context legislativ nou sau modificat față de unul anterior, de natură să impună reevaluarea sau reinterpretarea normei de drept analizate. ... 87. În aceste condiții, în stabilirea elementului de noutate a chestiunii de drept a cărei interpretare se solicită trebuie plecat de la următoarele premise: – asigurarea funcției mecanismului hotărârii prealabile de prevenire a practicii judiciare neunitare; ... – evitarea paralelismului și suprapunerii cu mecanismul recursului în interesul legii. ... ... 88. Potrivit jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție, în situația în care există un număr semnificativ de hotărâri judecătorești care să fi soluționat diferit, în mod constant, o problemă de drept, într-o anumită perioadă de timp, mecanismul legal de unificare a practicii judiciare este cel cu funcție de reglare - recursul în interesul legii, iar nu hotărârea prealabilă. ... 89. În cazul de față, examenul jurisprudențial efectuat a relevat că nu s-a cristalizat o jurisprudență unitară și constantă în legătură cu chestiunile de drept a căror lămurire se solicită, situație care justifică interesul în formularea unei cereri pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile în scopul prevenirii apariției unei practici neunitare. Totodată, este de observat faptul că în urma consultării instanțelor au fost transmise preponderent opinii teoretice, care evidențiază două variante posibile de interpretare, cea majoritară fiind în sensul că judecătorul-sindic poate confirma un plan de reorganizare numai în măsura existenței unei hotărâri de aprobare a planului de către adunarea creditorilor, respectiv că lipsa unei hotărâri în adunarea creditorilor convocată pentru aprobarea planului de reorganizare, din lipsă de cvorum cauzată de neprezentarea creditorilor legal convocați la cel puțin două ședințe ale acestora având aceeași ordine de zi, echivalează cu votul negativ asupra planului de reorganizare. Așadar, înțelegerea noii soluții legislative introduse prin Legea nr. 85/2014 s-a dovedit a fi oarecum anevoioasă, cu potențial real de a da naștere unei jurisprudențe divergente, problema de drept prezentând o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția mecanismului de unificare activat. ... 90. Așa fiind, condiția noutății se verifică, devenind actuală cerința interpretării și aplicării normelor de drept respective, anume a prevederilor art. 45 alin. (1) lit. k) și o) , art. 138 alin. (4) și art. 139 alin. (1) din Legea nr. 85/2014. ... 91. Totodată, se constată că asupra acestor chestiuni de drept Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat anterior pe calea unui recurs în interesul legii ori a unei alte hotărâri prealabile. ... 92. Prin urmare, sesizarea întrunește cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, astfel încât se impune a se da eficiență mecanismului de unificare reprezentat de pronunțarea unei hotărâri prealabile, în vederea atingerii dezideratului acestei instituții procesuale, respectiv preîntâmpinarea soluționării diferite a unei chestiuni de drept de către instanțele judecătorești (control a priori), determinând și efectul asigurării securității raporturilor juridice. ... ... XII.2. Asupra fondului sesizării 93. Obiectul întrebării prealabile îl constituie interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 45 alin. (1) lit. k) și o) ,art. 138 alin. (4) și art. 139 alin. (1) din Legea nr. 85/2014. ... 94. În esență, problema de drept care formează obiectul dezlegării de principiu este generată de împrejurarea că, atunci când legiuitorul a completat principalele atribuții ale judecătorului-sindic, așa cum erau ele reglementate anterior de art. 11 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare, prin Legea nr. 85/2014 a introdus, printre altele, și pe aceea de a judeca cererile administratorului judiciar/lichidatorului judiciar în situațiile în care nu se poate lua o hotărâre în ședințele comitetului creditorilor sau ale adunării creditorilor din lipsă de cvorum cauzată de neprezentarea creditorilor legal convocați la cel puțin două ședințe ale acestora având aceeași ordine de zi, atribuție care nu exista în reglementarea anterioară. ... 95. Cu toate acestea, în cuprinsul textului normativ nu a fost introdusă, cum de altfel, corect, a arătat și instanța de trimitere, nicio mențiune referitoare la ordinea de zi, cerințele impuse expres pentru a se putea solicita judecătorului-sindic aplicarea mecanismului prevăzut de art. 45 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 85/2014 fiind limitate la două, respectiv: a) au existat cel puțin două ședințe ale adunării creditorilor având aceeași ordine de zi; b) nu s-a putut lua o hotărâre din lipsă de cvorum cauzată de neprezentarea creditorilor legal convocați. ... 96. În aceste condiții, potrivit uneia dintre opinii, îmbrățișată și de instanța de trimitere, câtă vreme norma legală analizată nu cuprinde mențiuni referitoare la punctele aflate pe ordinea de zi, decât sub aspectul necesității identității ordinii de zi a celor două ședințe ale adunării creditorilor, nu pot fi operate excluderi derivate din natura chestiunilor supuse analizei prin ordinea de zi și nici cu privire la prevederile art. 45 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 85/2014. ... 97. Argumentul principal în susținerea acestui punct de vedere este fundamentat pe scopul instituirii unei asemenea atribuții în sarcina judecătorului-sindic, care rezidă în caracterul concursual al procedurii reglementate de acest act normativ și necesitatea salvgardării principiilor enumerate de art. 4 din Legea nr. 85/2014, cum ar fi fundamentarea votului pentru aprobarea planului de reorganizare pe criterii clare, cu asigurarea unui tratament egal între creditorii de același rang, a recunoașterii priorităților comparative și a acceptării unei decizii a majorității, urmând să se ofere celorlalți creditori plăți egale sau mai mari decât ar primi în faliment (pct. 9 al art. 4 din aceeași lege). Așadar, aplicarea dispozițiilor art. 138 alin. (4) și art. 139 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 trebuie realizată de către judecătorul-sindic în consonanță cu principiile enunțate de art. 4 din Legea nr. 85/2014, neputând fi validată teza echivalării pasivității creditorilor cu un vot negativ cât timp legiuitorul a instituit un mecanism pentru continuarea procedurii, prin art. 45 alin. (1) lit. o) din aceeași lege. ... 98. Chiar dacă, la prima vedere, ar părea că acesta este sensul avut în vedere de legiuitor, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că, în realitate, intenția celui care a edictat respectivele norme a fost în sens contrar. ... 99. În primul rând, lit. o) a primului alineat al art. 45 din Legea nr. 85/2014, deși îi conferă judecătorului-sindic atribuția de confirmare a planului de reorganizare, condiționează acest lucru de votarea lui de către creditori. Altfel spus, atât timp cât creditorii nu au votat planul propus de debitor, cu aprobarea adunării generale a acționarilor/asociaților, de administratorul judiciar sau de unul ori mai mulți creditori, deținând împreună cel puțin 20% din valoarea totală a creanțelor cuprinse în tabelul definitiv de creanțe, după caz, judecătorul-sindic nu poate confirma respectivul plan. ... 100. Că este așa rezultă și din modul de redactare a art. 139 alin. (1) teza I din Legea nr. 85/2014, potrivit căruia „Judecătorul-sindic fixează termenul pentru confirmarea planului în cel mult 15 zile de la depunerea la tribunal de către administratorul judiciar a procesului-verbal al adunării creditorilor prin care acesta a fost aprobat. (...)“. Prin urmare, aplicând raționamentul de interpretare per a contrario, care se caracterizează prin faptul că atunci când o regulă de drept este subordonată anumitor condiții opusul acelei reguli este aplicabil când condițiile respective nu sunt îndeplinite, se poate trage concluzia că, atât timp cât creditorii nu au aprobat unul dintre planurile de reorganizare propuse, judecătorul-sindic nu poate stabili termen de judecată, în condițiile art. 139 din Legea nr. 85/2014, pentru confirmarea planului, nefiind îndeplinită cerința referitoare la depunerea la dosarul de sindic de către administratorul judiciar desemnat în cauză a procesului-verbal al adunării creditorilor prin care planul de reorganizare a fost aprobat. ... 101. În al doilea rând, introducerea acestei atribuții a judecătorului-sindic s-a impus ca urmare a ivirii în practică a unor situații de blocaj, în care procedura insolvenței este oprită, nu mai poate continua pentru că practicianul în insolvență, organ al procedurii, nu poate lua măsurile necesare desfășurării normale a procedurii concursuale, pentru aceasta fiind indispensabil să obțină acordul creditorilor. ... 102. În alte cuvinte, prin noua reglementare a insolvenței, adoptată prin Legea nr. 85/2014, legislatorul a prevăzut, printre principalele atribuții ale judecătorului-sindic, pe aceea de a debloca acele situații în care creditorii participanți la procedura judiciară nu sunt activi în procedură, statuând că instanța de insolvență, la cererea practicianului desemnat, are obligația de a soluționa acele situații în care nu se poate lua o hotărâre în ședințele comitetului creditorilor sau ale adunării creditorilor din lipsă de cvorum cauzată de neprezentarea creditorilor legal convocați la cel puțin două ședințe ale acestora având aceeași ordine de zi. ... 103. Totuși, o asemenea atribuție a judecătorului-sindic trebuie exercitată numai atunci când legea obligă la obținerea acordului/aprobării adunării creditorilor sau comitetului creditorilor pentru săvârșirea unui act de procedură de către administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, după caz, iar creditorii, legal convocați, ignoră rolul pe care îl au în cadrul procedurii colective și nu își dau concursul la două ședințe consecutive având aceeași ordine de zi. Aceasta a fost situația avută în vedere de legiuitor pentru care s-a reglementat, prin actuala Lege-cadru a insolvenței, posibilitatea conferită judecătoruluisindic de a substitui pasivitatea decizională a creditorilor. ... 104. În ipoteza avută în vedere de către titularul sesizării nu este însă îndeplinită situația premisă, respectiv aceea ca procedura insolvenței să fie blocată de pasivitatea creditorilor. Aceasta întrucât, pentru situațiile în care creditorii, legal convocați, în condițiile art. 137 din Legea nr. 85/2014, nu au fost în măsură să aprobe niciunul dintre planurile de reorganizare propuse de titularii prevăzuți la art. 132 din aceeași lege, tot legiuitorul a stabilit consecința, în art. 145 din același act normativ. ... 105. Prin urmare, dacă creditorii nu aprobă, indiferent din ce motiv, fie pentru că planul nu a fost acceptat [(i) în cazul în care sunt cinci categorii, de cel puțin trei dintre categoriile de creanțe menționate în programul de plăți, dintre cele prevăzute la art. 138 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, cu condiția ca minimum una dintre categoriile defavorizate să accepte planul și ca cel puțin 30% din totalul valoric al masei credale să accepte planul sau (ii) în cazul în care sunt trei categorii de creanțe, de cel puțin două categorii, cu condiția ca una dintre categoriile defavorizate să accepte planul și ca cel puțin 30% din totalul valoric al masei credale să accepte planul, (iii) iar în cazul în care sunt două sau patru categorii, de cel puțin jumătate din numărul de categorii, cu condiția ca una dintre categoriile defavorizate să accepte planul și ca cel puțin 30% din totalul valoric al masei credale să accepte planul], fie pentru că votul asupra planului nu a putut fi exprimat din lipsă de cvorum, consecința acestui fapt este aceeași: judecătorul-sindic va decide, prin sentință, intrarea în faliment, fiind incidentă ipoteza de la lit. c) pct. A a primului alineat al art. 145 din Legea nr. 85/2014 - niciunul dintre planurile propuse nu a fost acceptat. ... 106. În al treilea rând, de vreme ce creditorii votează în condițiile art. 138 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, adică separat, pe categorii de creanțe, și anume creanțe care beneficiază de drepturi de preferință, creanțe salariale, creanțe bugetare, creanțe aparținând creditorilor indispensabili și celelalte creanțe chirografare, doar în cazul în care planul/unul dintre planurile propuse a fost acceptat de o majoritate absolută din valoarea creanțelor dintr-o anumită categorie acel plan va fi socotit acceptat de respectiva categorie de creanțe, nu este de conceput a se apela la mecanismul suplinirii de către judecătorul-sindic a hotărârii adunării creditorilor datorată lipsei de cvorum cauzate de neprezentarea creditorilor legal convocați la cel puțin două ședințe ale acestora având aceeași ordine de zi. ... 107. Aceasta întrucât votul asupra planului se acordă în condiții diferite de cele stipulate de alin. (1) al art. 49 din Legea nr. 85/2014. Așadar, legiuitorul, atunci când a reglementat condițiile restrictive în care se poate aproba un plan de reorganizare (care prevede, după caz, nelimitativ, împreună sau separat, fie restructurarea operațională și/sau financiară a debitorului, fie restructurarea corporativă prin modificarea structurii de capital social, fie restrângerea activității prin lichidarea parțială sau totală a activului din averea debitorului), a impus mai multe cerințe speciale, cum ar fi ca voturile referitoare la plan să fie precise (afirmative sau negative, după caz), nefiind permise voturile ambigue sau condiționate [acestea din urmă fiind prezumate a fi voturi negative - art. 49 alin. (1) teza a II-a]. ... 108. Mai mult decât atât, dacă s-ar accepta soluția contrară, ca judecătorul-sindic să substituie pasivitatea decizională a creditorilor și în privința aprobării planului de reorganizare, s-ar încălca prevederile art. 45 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora „Atribuțiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activității administratorului judiciar și/sau al lichidatorului judiciar și la procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței. Atribuțiile manageriale aparțin administratorului judiciar ori lichidatorului judiciar sau, în mod excepțional, debitorului, dacă acestuia nu i s-a ridicat dreptul de a-și administra averea. Deciziile manageriale ale administratorului judiciar, lichidatorului judiciar sau debitorului care și-a păstrat dreptul de administrare pot fi controlate sub aspectul oportunității de către creditori, prin organele acestora“. ... 109. În consecință, judecătorul-sindic poate controla numai legalitatea actelor din procedura insolvenței, nu și oportunitatea lor, iar dacă legea permite realizarea unei anumite operațiuni, în sensul în care o lasă în marja de apreciere a creditorilor, nu mai poate fi pusă în discuție cenzurarea oportunității aprecierii acestora din urmă. În analiza oportunității este necesar să se pornească de la înțelegerea contextului economic în care acționează atât debitorul insolvent, cât și creditorii înscriși la masa credală, pentru a se înțelege cum și de ce a fost măsura apreciată drept una favorabilă sau nefavorabilă, după caz, care sunt factorii economici care au fost avuți în vedere de către creditori etc., aspecte asupra cărora instanța nu are căderea să se pronunțe tocmai pentru că nu există niciun mecanism de control al oportunității adoptării unei decizii de afaceri. ... 110. Prin urmare, dacă legea permite (și nu obligă la) realizarea unei anumite operațiuni, în sensul în care o lasă în marja de apreciere a creditorilor debitorului insolvent, nu poate fi pusă în discuție cenzurarea oportunității aprecierii acestora din urmă, iar neexprimarea unui vot în cadrul ședinței convocate de administratorul judiciar cu privire la planul sau planurile de reorganizare propuse nu este sancționată de lege, acest aspect fiind lăsat la simpla apreciere a creditorilor înscriși pe tabelul definitiv de creanțe. ... 111. Oricum, în ipoteza în care au fost propuse două sau mai multe planuri de reorganizare, alin. (6) al art. 138 din Legea nr. 85/2014 impune ca votarea acestora să se facă în aceeași ședință a adunării creditorilor, în ordinea decisă prin votul creditorilor, iar dacă i s-ar recunoaște judecătorului-sindic exercitarea atribuției prevăzute de lit. o) a alin. (1) al art. 45 din aceeași lege și în procedura de aprobare a planului, aceasta ar constitui o adevărată decizie de oportunitate, și nu una de legalitate, ceea ce legiuitorul a exclus expres. ... 112. Nu se poate accepta nici teza că absența unei hotărâri a adunării creditorilor adoptate în condițiile art. 138 din Legea nr. 85/2014, în conformitate cu care fiecare creanță beneficiază de un drept de vot, pe care titularul acesteia îl exercită în categoria de creanțe din care face parte creanța respectivă, creanțele constituindu-se în cinci categorii distincte, care votează separat, așa cum s-a arătat deja, din lipsă de cvorum cauzată de neprezentarea creditorilor legal convocați la două ședințe având aceeași ordine de zi, ar echivala cu un vot negativ asupra planului de reorganizare. ... 113. Astfel, există un singur caz în care legiuitorul român a prezumat votul unora dintre creditorii participanți la procedura insolvenței, stabilind la art. 139 alin. (1) lit. E din Legea nr. 85/2014 că vor fi considerate creanțe nedefavorizate și vor fi considerate că au acceptat planul (numai) creanțele ce se vor achita integral în termen de 30 de zile de la confirmarea planului ori în conformitate cu contractele de credit sau de leasing din care rezultă. ... 114. În mod asemănător, atunci când legiuitorul a înțeles să stabilească o anumită semnificație a unui vot, a făcut-o în mod explicit [art. 27 alin. (2) teza finală și art. 49 alin. (1) din Legea nr. 85/2014]. Așadar, legiuitorul a înțeles să interpreteze ca „vot negativ“ doar votul condiționat, nu și lipsa votului. Ca atare, prima condiție a unui vot negativ este ca el să fie exprimat. Prin urmare, în condițiile inexistenței vreunui text de lege care să asimileze lipsa unui vot asupra planului de reorganizare cu votul negativ, inexistența unei hotărâri a adunării creditorilor din lipsă de cvorum ar trebui asimilată cu neacceptarea planului de reorganizare de către creditori, drept condiție prealabilă de confirmare a acestuia de către judecătorul-sindic. ... 115. Concluzionând, în ipoteza în care nu s-a putut adopta o hotărâre a adunării creditorilor, în condițiile art. 138 din Legea nr. 85/2014, cu privire la aprobarea planului sau a unuia dintre planurile propuse, din lipsă de cvorum cauzată de neprezentarea creditorilor legal convocați la cel puțin două ședințe ale acestora având aceeași ordine de zi, judecătorul-sindic nu este îndrituit să suplinească aprobarea planului de reorganizare, iar lipsa de rol activ în procedură a creditorilor înscriși pe tabelul definitiv de creanțe nu echivalează cu votul negativ, ci constituie unul dintre cazurile în care judecătorul-sindic va decide intrarea debitorului insolvent în faliment. ... 116. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 521 alin. (1) din Codul de procedură civilă, ... ... ...