Decizia ÎCCJ nr. 37/2026 (HP)Punctul XII

XII. Înalta Curte de Casație și Justiție XII.1. Asupra admisibilității sesizării 69. Prealabil analizării în fond a problemei de drept supuse dezbaterii, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este ținută să verifice dacă, în raport cu întrebările formulate de titularul sesizării, sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile în conformitate cu dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“. ... 70. Din cuprinsul prevederilor legale enunțate anterior rezultă că legiuitorul a instituit o serie de condiții de admisibilitate pentru declanșarea procedurii sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile - astfel cum au fost acestea decelate în jurisprudența instanței supreme dezvoltate pe marginea mecanismului procedural în discuție -, condiții care se impun a fi întrunite în mod cumulativ, respectiv: (i) existența unei cauze aflate în curs de judecată; (ii) cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit să soluționeze cauza; (iii) instanța care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție să judece cauza în ultimă instanță; (iv) ivirea unei chestiuni de drept veritabile, susceptibile să dea naștere unor interpretări diferite, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată; (v) chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită să fie nouă; (vi) asupra chestiunii de drept Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... 71. Evaluând elementele sesizării pentru a stabili dacă se verifică îndeplinirea simultană a tuturor condițiilor care permit declanșarea mecanismului de unificare a practicii judiciare, se constată că primele trei condiții de admisibilitate sunt îndeplinite, întrucât sesizarea a fost formulată în cadrul unui litigiu având ca obiect contestație împotriva deciziei de compensare emise de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, aflat pe rolul Curții de Apel Constanța - Secția I civilă, care este învestită în ultimă instanță cu soluționarea apelului exercitat împotriva unei sentințe pronunțate de Tribunalul Constanța, iar hotărârea ce urmează a fi pronunțată este definitivă, conform art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, art. 483 alin. (2) și art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă. ... 72. În ceea ce privește cerința ca asupra chestiunii de drept Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat deja, aceasta este îndeplinită cu referire la întrebările nr. 2-6 din sesizare, însă nu și în cazul primei întrebări, întrucât între timp, prin Decizia nr. 354 din 6 octombrie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 165/2013, în forma modificată prin Legea nr. 223/2024, că evaluarea imobilului urmează a fi realizată prin raportare la grila notarială valabilă în anul anterior pronunțării hotărârii judecătorești, într-un litigiu care are ca obiect contestația formulată împotriva deciziei de compensare emise de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor. ... 73. Prin urmare, în ceea ce privește prima întrebare a sesizării, aceasta a primit deja o dezlegare în drept de la instanța supremă, astfel încât nu este admisibilă o a doua statuare în fond. ... 74. Verificând în continuare, cu privire la celelalte întrebări, îndeplinirea condiției referitoare la existența unei chestiuni de drept veritabile, susceptibilă de a da naștere unor interpretări diferite, se rețin următoarele: ... 75. Cu toate că noțiunea de „chestiune de drept“ nu este definită de legiuitor, aceasta presupune în mod necesar o problemă de drept reală și veritabilă, în sensul că „norma de drept disputată să fie îndoielnică, imperfectă, lacunară sau neclară“. S-a statuat constant în jurisprudența instanței supreme că este necesar ca sesizarea să vizeze „o problemă de drept care necesită cu pregnanță a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății“ (Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, paragraful 37; Decizia nr. 70 din 23 octombrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1112 din 11 decembrie 2023, paragraful 42). ... 76. Pe de altă parte, dezlegarea ce poate fi dată prin activarea acestui mecanism trebuie să fie una de principiu, având valențele unei lămuriri asupra conținutului și finalității textelor de lege supuse interpretării, adică a identifica voința legiuitorului, iar nu determinarea unui anumit mod de aplicare a reglementării legale la o situație litigioasă - fie și numai pe tărâmul dreptului - pe care autorul sesizării o consideră complexă. În egală măsură, trebuie subliniat că funcția instanțelor judecătorești este aceea de a interpreta și aplica legea la cazul concret dedus judecății, spre a-i da acestuia o rezolvare în raport cu norme legale din fondul legislativ activ, iar nu de a sancționa în vreun fel anumite politici legislative considerate, eventual, de natură a afecta calitatea legii (a se vedea Decizia nr. 34 din 24 mai 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 671 din 7 iulie 2021, paragraful 80). ... 77. În consecință, sesizarea trebuie să ducă la interpretarea in abstracto a unor dispoziții legale determinate, iar nu la rezolvarea unor chestiuni ce țin de particularitățile cauzei. ... 78. În ceea ce privește întrebările nr. 3-6 ridicate de instanța de trimitere se constată că acestea nu tind spre lămurirea unor probleme de interpretare a unui text de lege neclar, ci spre obținerea felului în care trebuie interpretată și aplicată în concret legea în diferite ipoteze particulare detaliate în cuprinsul sesizării, eventual prin alegerea uneia sau alteia dintre diferitele soluții alternative propuse de instanța de trimitere. ... 79. Astfel, întrebarea a treia caută să obțină modul în care trebuie corelat și aplicat textul art. 35 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 165/2013, cu regulile specifice căii de atac a apelului într-o anumită situație - adică în contextul unui anumit obiect al cererii de apel, al anumitor critici concrete, care vizează litigiul dedus judecății și al unei anumite conduite procesuale a părții pe parcursul judecății apelului -, dar și în alte ipoteze, în care speța nu se încadrează. Practic, se solicită un răspuns pentru o chestiune ce depinde de particularitățile specifice fiecărei cauze: de obiectul concret al acțiunii întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 165/2013, de soluția pronunțată de prima instanță, de titularul căii de atac declarate (cui aparține cererea de apel) și de conținutul efectiv al criticilor formulate prin aceasta - cu alte cuvinte, de limitele devoluțiunii în apel din fiecare caz specific. ... 80. De altminteri, instanța supremă a mai statuat, cu prilejul analizării admisibilității unei alte sesizări, care viza modul de interpretare și aplicare al prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, că „faptul că în practică pot apărea probleme specifice cauzate de aceea că nu întotdeauna hotărârea judecătorească se pronunță în același an în care se elaborează expertiza (…) sau alte chestiuni legate de necesitatea efectuării unei noi expertize în căile de atac nu poate reprezenta un argument în sprijinul susținerii dificultății chestiunii de drept cu care a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție, având în vedere că aceste situații se circumscriu aplicării legii în funcție de cazurile particulare ale anumitor litigii, apreciere ce revine instanței învestite cu soluționarea acelui litigiu, ținând cont și de celelalte principii aplicabile procesului civil, cum ar fi judecarea cu celeritate a cauzelor, limitele judecății date de conținutul cererii de chemare în judecată și al căilor de atac“ (a se vedea Decizia nr. 9 din 21 februarie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 4 aprilie 2022 - paragraful 129). ... 81. Întrebarea a patra urmărește să clarifice dacă, în contextul răspunsurilor la întrebările anterioare, Hotărârea din 7 ianuarie 2025 a Curții Europene a Drepturilor Omului din Cauza Văleanu și alții contra României impune o anumită soluție concretă cu privire la grila de evaluare aplicabilă, în timp ce întrebările a cincea și a șasea tind nu la lămurirea unor probleme de interpretare a unui text de lege neclar, ci la obținerea modului în care trebuie rezolvată chestiunea deducerii suprafețelor deja restituite din cele rămase nerestituite și a felului în care trebuie aplicată în concret legea, în raport cu exigențele convenționale, în anumite situații de fapt particulare. ... 82. Verificarea modului de aplicare în concret a legii în anumite ipoteze - unele dintre ele făcând obiectul judecății instanței de sesizare, iar altele doar teoretice - și în anumite situații factuale nu se încadrează, însă, în noțiunea de chestiune de drept avută în vedere de legiuitor cu prilejul reglementării mecanismului hotărârii prealabile, întrucât în caz contrar s-ar ajunge la o delegare a prerogativei soluționării litigiului de la instanțele de trimitere la instanța supremă, ceea ce contravine atributului de aplicare a legii ce revine în mod direct și nemijlocit instanțelor judecătorești în îndeplinirea competenței lor jurisdicționale de înfăptuire a justiției. Problematica ridicată în aceste patru întrebări depinde de circumstanțele fiecărei cauze și nu conduce la lămurirea de principiu a înțelesului unei norme neclare, ci pretinde rezolvarea pe rând și punctuală a mai multor situații care se pot ivi teoretic în practică, ceea ce contravine intenției ce a stat la baza prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă. ... 83. În plus, cu privire la întrebarea a patra, mai trebuie observat că, potrivit jurisprudenței Completului pentru dezlegarea unei chestiuni de drept al instanței supreme, procedura de sesizare în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile nu poate fi folosită în scopul interpretării normelor de drept prevăzute de Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, competență ce revine Curții Europene a Drepturilor Omului, prin prevederile art. 32 din Convenție, în timp ce aplicarea jurisprudenței acesteia în ordinea juridică internă a statelor membre, în temeiul prevederilor art. 46 din Convenție și al priorității reglementării internaționale mai favorabile privitoare la drepturile fundamentale ale omului stabilite prin art. 20 alin. (2) din Constituția României, în cazul identificării unor neconcordanțe între legile interne și pactele și tratatele internaționale privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte, va fi realizată în baza unei evaluări și analize nemijlocite și directe de către instanțele judecătorești de drept comun, în raport cu situația particulară a fiecărei cauze, tocmai pentru a se verifica in concreto păstrarea justului echilibru între interesele statului și cele ale părților litigante (a se vedea Decizia nr. 55 din 3 octombrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1046 din 28 octombrie 2022). ... 84. Prin Decizia nr. 29 din 12 decembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a arătat că stabilirea raportului de proporționalitate între interesele generale ale comunității și cele particulare „nu este decât o chestiune de apreciere în fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale particulare. Ca atare, pe calea recursului în interesul legii nu este posibil a se statua o concluzie general valabilă de natură a asigura unificarea practicii judiciare, având aptitudinea de a fi aplicată în fiecare cauză aflată pe rolul instanțelor, de vreme ce stabilirea raportului de proporționalitate este rezultatul aprecierii materialului probator și a circumstanțelor proprii fiecărei pricini sau a situației de fapt reținute, fiind așadar exclusiv o chestiune de aplicare a legii (Convenția și jurisprudența Curții Europene, în acest caz).“ ... 85. Corolarul acestor observații este acela că nu se pot rezolva ipotetice probleme de convenționalitate ale legislației interne prin intermediul mecanismului sesizării prealabile, al cărui scop este acela de a lămuri probleme de interpretare în cazul unor norme neclare, iar nu de a verifica în ce măsură legea respectă exigențele Convenției sau de a propune interpretări compatibile cu aceasta. ... 86. În ceea ce privește întrebarea nr. 2, în schimb, trebuie observat că jurisprudența depusă scoate în relief diversitatea de ipoteze în care se pune problema înțelegerii modului în care trebuie corelat și aplicat textul art. 35 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 165/2013 cu regulile specifice căii de atac a apelului. ... 87. Practica judiciară anterioară modificării 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, deși privește aceeași problemă, nu este decât într-o mică măsură relevantă în noul context legislativ, iar hotărârile judecătorești pronunțate în acest nou cadru sunt încă insuficiente pentru a se considera că au dus la consolidarea unor orientări, acestea aflându-se încă într-un stadiu incipient, în care divergența de jurisprudență poate fi stopată prin mecanismul preventiv de unificare, ceea ce face să fie îndeplinită și condiția noutății problemei de drept. ... 88. Cu toate acestea, pentru a fi aptă să primească un răspuns de principiu, iar nu o simplă rezolvare a unei ipoteze punctuale, întrebarea trebuie reformulată, în sensul de a se stabili, în interpretarea art. 35 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 165/2013, modificat prin Legea nr. 223/2024, dacă prin noțiunea de „hotărâre judecătorească“, acolo menționată, se înțelege doar sentința primei instanțe sau aceasta se poate referi și la decizia instanței de apel. ... 89. Această chestiune de drept comportă un grad de dificultate suficient de ridicat, reliefat de interpretările divergente date de instanțe în orientările lor incipiente și cauzat de faptul că noțiunea de „hotărâre judecătorească“, utilizată de legiuitor drept criteriu temporal pentru stabilirea grilei aplicabile („anul anterior pronunțării hotărârii judecătorești“), fără a distinge după nivelul de jurisdicție, implică un grad semnificativ de echivoc, nefiind limpede dacă se referă numai la sentința pronunțată în primă instanță sau poate privi, după caz, și decizia pronunțată în apel, câtă vreme deopotrivă sentințele de primă instanță, dar și deciziile din căile de atac, se subsumează aceleiași noțiuni de „hotărâre judecătorească“. ... 90. În concluzie, fiind îndeplinite, concomitent, toate condițiile legale de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă doar în privința celei de-a doua întrebări ce face obiectul sesizării, mecanismul de unificare a practicii judiciare prin pronunțarea unei hotărâri prealabile poate fi activat doar cu privire la chestiunea de drept la care aceasta se referă. ... ... XII.2. Asupra fondului sesizării 91. Chestiunea de drept ce necesită a fi lămurită este aceea de a se stabili, în interpretarea art. 35 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 165/2013, modificat prin Legea nr. 223/2024, dacă prin noțiunea de „hotărâre judecătorească“, acolo menționată, în funcție de anul pronunțării căreia se stabilește grila notarială în raport cu care se face evaluarea imobilului pentru care se acordă despăgubiri, se înțelege doar sentința primei instanțe sau aceasta se poate referi și la decizia instanței de apel. ... 92. În prealabil, trebuie precizat că nu există divergență la nivel jurisprudențial între instanțe în ceea ce privește aplicabilitatea directă a noii norme în cauzele aflate deja în curs de judecată, chiar dacă acestea au fost înregistrate anterior modificării legii, fiind vorba despre situații juridice în curs de constituire. În orice caz, problema de interpretare subzistă și în cazul proceselor începute sub regimul legii noi. ... 93. În analiza problemei de drept, trebuie plecat de la faptul că noțiunea generică de „hotărâre judecătorească“ utilizată în cuprinsul normei supuse analizei include, potrivit art. 424 din Codul de procedură civilă, atât sentința pronunțată în primă instanță, cât și decizia pronunțată în calea de atac a apelului; de asemenea, trebuie plecat și de la faptul că legiuitorul nu a înțeles să facă vreo distincție în cadrul normei în discuție între tipurile de hotărâri judecătorești, deși, în măsura în care ar fi dorit să limiteze hotărârea judecătorească relevantă pentru stabilirea anului în raport cu care se face evaluarea doar la cea pronunțată în primă instanță, ar fi putut-o face utilizând noțiunea mai specifică de „sentință“. ... 94. Cu toate că regula de interpretare, potrivit căreia acolo unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să o facă, nu este singura decisivă în contextul unei analize sistematice a Legii nr. 165/2013 și a implicațiilor acesteia, totuși ea își găsește reazem solid în alte elemente, de natură a consolida concluzia că legiuitorul nu a intenționat să excludă deciziile pronunțate în apel din categoria hotărârilor judecătorești relevante pentru stabilirea momentului evaluării despăgubirilor, distincția dintre acele situații în care relevantă e hotărârea primei instanțe și cele în care e relevantă hotărârea instanței de apel urmând a fi făcută nu asimilând noțiunea mai largă pe care a utilizat-o („hotărâre judecătorească“) cu una sau cu cealaltă dintre cele două categorii specifice de hotărâri - sentința primei instanțe sau decizia instanței de apel -, ci în funcție de modul în care dispoziția legală se intersectează cu regulile devoluțiunii din apel, de limitele acesteia și de situația particulară a fiecărei cauze, ce urmează a fi tranșată de judecător în fiecare speță în parte. ... 95. În acest sens, trebuie observat că în expunerea de motive care a stat la baza proiectului de Lege nr. 223/2024, ce a introdus reglementarea supusă interpretării, au fost evocate deficiențele soluției legislative anterioare, unele declarate neconstituționale, altele necesitând intervenția instanței supreme prin mecanismele de unificare a practicii, inițiatorii ajungând la concluzia că, deși într-o interpretare teleologică, atunci când instanța se substituie Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, fiind învestită cu soluționarea pe fond a dosarului administrativ, textul „prin aplicarea grilei notariale din anul anterior emiterii deciziei“ se înlocuiește logic cu „prin aplicarea grilei notariale din anul anterior pronunțării hotărârii judecătorești“, totuși trebuie reglementat expres acest lucru. ... 96. Or, semnificativ este faptul că în expunerea de motive a legii se arată că „trebuie avut în vedere că într-un număr considerabil de litigii au fost constatate diferențe notabile între valorile imobilelor stabilite prin aplicarea grilei notariale valabile pentru anul precedent emiterii deciziei propriu-zise de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și cele stabilite prin aplicarea grilei notariale valabile pentru anul precedent rămânerii definitive a acesteia, astfel încât apare necesar a fi tranșată cu valoare de principiu această situație. Finalitatea urmărită de legiuitor prin adoptarea acestor norme a fost ca persoanele îndreptățite la obținerea de măsuri compensatorii să beneficieze de stabilirea unor despăgubiri compensatorii care să fie evaluate în funcție de grilele cele mai apropiate de momentul primirii efective a acestora.“ ... 97. Din considerațiile citate rezultă cu evidență că legiuitorul a urmărit să impună evaluarea după grilele cele mai apropiate de momentul primirii despăgubirilor, acestea fiind cele din anul anterior rămânerii definitive a deciziei administrative emise de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, rămânere definitivă ce are loc, în cazul contestării în instanță sau, prin asimilare, în cazul judecării cererii de despăgubiri direct în instanță, fie prin sentința primei instanțe, atunci când aceasta nu este atacată ori schimbată în căile de atac, fie prin decizia din apel, în situația în care în calea de atac are loc o judecată în fond pe această temă. ... 98. Acest criteriu - evaluarea despăgubirilor în funcție de grilele cele mai apropiate de momentul primirii efective a acestora - a fost validat, de altfel, și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, anume în hotărârile din 8 noiembrie 2022 și, respectiv, din 7 ianuarie 2025, pronunțate de instanța europeană în cauzele Văleanu și alții împotriva României, potrivit cu care despăgubirea trebuie calculată astfel încât „să rămână într-un raport rezonabil cu valoarea de piață a bunului la momentul plății efective a întregii sume sau, dacă este cazul, a primei rate a sumei integrale“, elemente precum starea bunului trebuind „să fie evaluate în conformitate cu grilele notariale actualizate anual care sunt cele mai apropiate de data primirii efective a despăgubirii respective“ (paragrafele 114 și 115 ale Hotărârii din 7 ianuarie 2025 a Curții Europene a Drepturilor Omului, pronunțate în Cauza Văleanu și alții împotriva României). ... 99. Totodată, și Curtea Constituțională a României a confirmat această cheie de lectură a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, reținând, în considerentele Deciziei nr. 43 din 18 februarie 2025, că instanța europeană „a precizat, o dată în plus, la paragraful 115, că, pentru a se asigura că persoanelor îndreptățite li se plătește o despăgubire adecvată, aceasta trebuie calculată astfel încât să rămână în mod rezonabil în raport cu valoarea de piață a proprietății la momentul plății efective a sumei integrale sau, după caz, a primei tranșe din suma integrală“ (paragraful 36). ... 100. Pe de altă parte, înțelesul normei trebuie stabilit numai în coroborare cu regulile de procedură civilă și cu limitele devoluțiunii în apel. Alegerea grilei aplicabile în raport cu una sau alta dintre cele două hotărâri - cea de primă instanță ori cea din apel - depinde de numeroși factori, ce țin de particularitățile specifice fiecărei cauze: de obiectul concret al acțiunii întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 165/2013 (contestarea unei decizii a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor sau judecarea directă, în fond, a cererii de despăgubiri, în absența unei decizii administrative), de soluția pronunțată de prima instanță, de titularul căii de atac declarate (cui aparține cererea de apel) și de conținutul efectiv al criticilor formulate prin aceasta, de principiul neagravării situației în calea de atac, cu alte cuvinte, de limitele devoluțiunii în apel din fiecare caz specific - dar și de elemente exterioare ce pot influența modul de aplicare concretă a acestor reguli, precum evoluția valorii imobilelor, respectiv dacă în perioada de interes grila mai recentă constată o creștere, o stagnare sau o scădere a acestei valori sau de apariția unor alte modificări legislative ce schimbă criteriile de evaluare a despăgubirilor/imobilelor și care pot atrage necesitatea unei noi evaluări în fond, inclusiv în calea de atac a apelului, așa cum este, în prezent, cazul recentelor modificări aduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 38/2025 pentru modificarea și completarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. ... 101. Exemplificativ și fără a putea tranșa cu privire la multitudinea de situații care se pot ivi în practică, este evident că, în acele situații în care prima evaluare în fond a dreptului părții la măsuri compensatorii și a întinderii despăgubirilor are loc în faza de judecată a apelului, iar nu în prima instanță, grilele mai apropiate de momentul primirii efective a despăgubirilor sunt cele din anul anterior deciziei din apel, iar nu cele din anul anterior sentinței primei instanțe. Aceeași rezolvare se impune și în ipotezele în care prima instanță a recunoscut dreptul la măsuri compensatorii și a acordat despăgubiri doar pentru o parte din imobile, iar în apel, odată cu reevaluarea despăgubirilor, se recunoaște un drept la măsuri compensatorii, pentru prima dată, și pentru alte imobile, soluția justificându-se prin scopul unei evaluări unitare. ... 102. Dimpotrivă, atunci când evaluarea primei instanțe nu este contestată prin apel de persoana îndreptățită, ci doar de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, instanța de apel nu este ținută, în principiu, la o reevaluare după o grilă mai recentă, în raport cu momentul judecății apelului. Pe de altă parte, în cazurile în care se invocă faptul că din critici ar rezulta că persoana îndreptățită a declanșat calea de atac numai în scopul prelungirii procesului și obținerii unei grile notariale mai recente, nu se poate stabili o regulă cu caracter absolut, ci aprecierea trebuie făcută de fiecare instanță în raport cu împrejurările concrete ale cauzei, cum ar fi conținutul efectiv al criticilor, formularea lor pe calea unui apel principal sau pe calea unui apel incident - caz în care prelungirea procesului este generată de partea adversă -, dinamica evoluției prețurilor pieței la acel moment (crescătoare, oscilantă, în scădere sau stagnantă); un eventual abuz în exercitarea dreptului persoanei îndreptățite de a cere o nouă evaluare în calea de atac poate fi luat în considerare de instanța de apel doar după o evaluare strictă și atentă. ... 103. Nefăcând obiectul întrebării reformulate, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu își propune să analizeze aceste ipoteze, altfel decât pur exemplificativ și în linii generale, pentru a scoate în relief că nu există un răspuns unic la problema ridicată. ... 104. Ceea ce se poate, însă, tranșa, cu caracter general, în raport cu cele expuse mai sus, este faptul că, în interpretarea art. 35 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 165/2013, noțiunea de „hotărâre judecătorească“, în funcție de anul pronunțării căreia se stabilește grila notarială în raport cu care se face evaluarea imobilului pentru care se acordă despăgubiri, nu se limitează la sentința primei instanțe, ci se poate referi și la decizia instanței de apel. ... ... ...