Decizia ÎCCJ nr. 39/2021 (HP)Punctul XI

XI. Înalta Curte de Casație și Justiție 52. Prealabil analizei în fond a problemei de drept supuse interpretării, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept are a analiza, prin prisma prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă, dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ... 53. Potrivit dispozițiilor precizate, „Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“. ... 54. Din cuprinsul prevederilor legale enunțate se desprind condițiile de admisibilitate pentru declanșarea procedurii de sesizare în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, condiții care trebuie să fie întrunite în mod cumulativ; în doctrină, ele au fost identificate după cum urmează: a) existența unei cauze aflate în curs de judecată; ... b) instanța care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție să judece cauza în ultimă instanță; ... c) cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza; ... d) soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere; ... e) chestiunea de drept a cărei lămurire se cere să fie nouă; ... f) chestiunea de drept nu a făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 55. Procedând la analiza asupra admisibilității sesizării, se constată că primele trei condiții sunt îndeplinite. Astfel, litigiul în legătură cu care s-a formulat sesizarea este în curs de judecată în faza procesuală a apelului, în competența legală a unui complet de judecată din cadrul Tribunalului Brăila. Titularul sesizării învestit cu judecata apelului urmează să soluționeze cauza în ultimă instanță, prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive, potrivit art. 651 alin. (4) raportat la art. 634 alin. 1 pct. (4) din Codul de procedură civilă. ... 56. În privința condiției referitoare la existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei se constată că, în jurisprudența sa, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a reținut în mod constant că obiectul sesizării l-ar putea constitui atât o chestiune de drept material, cât și una de drept procedural, dacă, prin consecințele pe care le produc, interpretarea și aplicarea normei de drept au aptitudinea să determine soluționarea pe fond a cauzei (Decizia nr. 1 din 18 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 20 ianuarie 2014; Decizia nr. 2 din 17 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 9 aprilie 2014; Decizia nr. 8 din 27 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 17 iunie 2015). ... 57. Sesizarea pune în discuție o problemă de drept procesual civil care vizează prevederea art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă, potrivit căreia în situația în care debitorul nu execută obligația prevăzută în titlul executoriu, în termen de 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a penalității, instanța de executare, la cererea creditorului, fixează suma definitivă ce i se datorează cu acest titlu, prin încheiere, dată cu citarea părților. Creditorul poate solicita fixarea sumei definitive cu titlu de penalități de întârziere după trecerea fiecărui interval de timp de 3 luni în care debitorul nu își execută obligația prevăzută în titlul executoriu, până la stingerea ei completă. ... 58. Situația premisă în litigiul pendinte este aceea că debitorul a executat obligația anterior împlinirii termenului de 3 luni, iar instanța de trimitere ridică problema dacă este posibilă fixarea sumei definitive cu titlu de penalități de întârziere și în acest caz. ... 59. Analiza admisibilității sesizării, din perspectiva legăturii chestiunii de drept cu cauza în care s-a ivit, necesită prezentarea succintă a contextului în care a fost formulată chestiunea de drept. ... 60. Sub acest aspect se constată că instanța de trimitere a fost învestită cu soluționarea apelului declarat de debitor împotriva încheierii pronunțate de judecătorie, prin care, în temeiul art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă în forma modificată prin art. I pct. 68 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, s-a fixat în sarcina debitorului suma definitivă datorată creditorilor cu titlu de penalități stabilite, în condițiile art. 906 alin. (2) din același cod, până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu. ... 61. În motivarea apelului, autorul căii de atac a arătat că, după închiderea dezbaterilor și până la pronunțarea încheierii atacate, a formulat concluzii scrise prin care a subliniat că nu sunt incidente dispozițiile art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă, de vreme ce obligația a fost executată în interiorul termenului de 3 luni de la data pronunțării încheierii de aplicare a penalităților. Apelantul a susținut că, deși pronunțarea a fost amânată de două ori, prima instanță nu a făcut trimitere, în încheierea atacată, la apărările din cuprinsul concluziilor scrise și nici nu a repus cauza pe rol. În acest cadru, a subliniat că prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală pentru că nu a luat în considerare susținerile sale din concluziile scrise, iar faptul că nu a formulat întâmpinare nu trebuia să aibă drept consecință admiterea necenzurată a acțiunii. ... 62. Învestită cu soluționarea apelului prin care se critică aspectele mai sus reliefate, instanța de trimitere, la primul termen de judecată, din oficiu, a adus în discuția părților necesitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție cu lămurirea chestiunii de drept ce formează obiectul întrebării prealabile. ... 63. În acest stadiu al procesului, ce are ca obiect apelul împotriva încheierii prin care s-a fixat în sarcina debitorului suma definitivă datorată cu titlu de penalități, în raport cu criticile formulate de apelantul debitor, nu se poate stabili cu certitudine existența unei relații de dependență între problema de drept ridicată prin întrebarea prealabilă și soluționarea apelului în limitele procesuale determinate prin cererea de apel. ... 64. Prin raportare la criticile formulate prin intermediul apelului, se constată că instanța de trimitere nu a lămurit, anterior formulării sesizării, dacă neregularitatea procesuală invocată de apelant, decurgând din neluarea în considerare a apărărilor formulate prin concluziile scrise depuse la dosar după închiderea dezbaterilor, se constituie într-o cauză de nulitate a încheierii pronunțate de prima instanță. Numai în această ipoteză instanța de apel ar ajunge în situația de a rezolva chestiunea invocată de debitor prin concluzii scrise, legată de admisibilitatea cererii de stabilire a sumei definitive datorate cu titlu de penalități, în cazul în care debitorul a executat obligația prevăzută în titlul executoriu înainte de împlinirea termenului de 3 luni la care se referă art. 906 alin. (4) teza I din Codul de procedură civilă. ... 65. Prin urmare, opțiunea instanței de apel de a solicita pronunțarea unei hotărâri prin care să se dea o rezolvare de principiu chestiuni de drept, fără a stabili, în prealabil, dacă încheierea ce face obiectul apelului este afectată de viciul nelegalității invocat de apelantul debitor, plasează în câmpul ipotezelor cenzurarea condiției legate de dependența soluționării cauzei pe fond de lămurirea chestiunii de drept. ... 66. De asemenea, în ceea ce privește condiția de admisibilitate ce vizează identificarea unei probleme de drept veritabile și dificile care ar putea forma obiectul sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, se constată că în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a statuat că: „în sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu procedura pronunțării unei hotărâri prealabile trebuie să fie identificată o problemă de drept care necesită cu pregnanță a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și a înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății“ (Decizia nr. 24 din 29 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 820 din 4 noiembrie 2015; Decizia nr. 6 din 30 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 24 februarie 2017; Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016). ... 67. Condiția dificultății chestiunii de drept decurge în mod direct din rațiunea mecanismului procedural reglementat de prevederile art. 519-521 din Codul de procedură civilă, spre a se evita transformarea sa într-o cauză nejustificată de prelungire a procedurii judiciare și deturnarea de la scopul în realizarea căruia a fost conceput, acela al unificării jurisprudenței, prin rezolvarea de către instanța supremă a unei chestiuni de drept de care depinde soluționarea pe fond a cauzei. ... 68. Așadar, pentru a fi justificată declanșarea mecanismului de unificare a practicii judiciare prin intermediul hotărârii prealabile este necesar ca problema de drept să fie susceptibilă de a face, în mod rezonabil, obiectul mai multor interpretări posibile, pe care instanța de trimitere trebuie să le prezinte în mod adecvat în încheierea de sesizare. Ca atare, încheierea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție trebuie să evidențieze o problemă de drept veritabilă, decurgând din neclaritatea normei sau din caracterul incomplet ori lacunar al acesteia, susceptibilă să genereze divergențe obiective în cadrul jurisprudenței naționale, de natură să conducă în timp la apariția unei practici judiciare neunitare. ... 69. Încheierea instanței de trimitere nu conține nicio referire la circumstanțele cauzei, la dificultățile întâmpinate în rezolvarea chestiunii de drept ce face obiectul întrebării prealabile sau la aspectele care sunt apte să îi confere caracter controversat, cu potențial de a genera interpretări diferite. ... 70. În legătură cu caracterul real și dificil al chestiunii de drept a cărei dezlegare de principiu s-a solicitat, instanța de trimitere a motivat că „textul de lege ce se solicită a fi interpretat este conținut de un act normativ recent intrat în vigoare, având potențial mai mare de a conține probleme de drept noi, de natură a genera practică neunitară, cu toate că dificultatea sa nu este una serioasă“. ... 71. Opinia instanței este limitată la precizarea că art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă este susceptibil de a fi interpretat în sensul că este posibilă fixarea sumei definitive datorate creditorului cu titlu de penalități, în cazul în care debitorul execută obligația prevăzută în titlul executoriu anterior împlinirii termenului de 3 luni. ... 72. Încheierea de sesizare nu conține o motivare adecvată și argumentată care să evidențieze problema cu care se confruntă instanța în procesul de interpretare și aplicare a dispoziției legale ce formează obiectul întrebării prealabile și aspectele din care poate fi dedusă aptitudinea chestiunii de drept de a genera în viitor jurisprudență neunitară. ... 73. În acest cadru rezultă că sesizarea dedusă spre soluționare nu se referă la o chestiune de drept veritabilă, dificilă, care să necesite cu pregnanță a fi lămurită și care să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării sale de principiu pentru preîntâmpinarea apariției practicii judiciare neunitare. ... 74. Examenul jurisprudențial efectuat pe baza hotărârilor comunicate de curțile de apel relevă un număr redus de cauze în care s-a ridicat o chestiune de drept identică cu cea care face obiectul întrebării prealabile, mai exact, s-a identificat un număr de două hotărâri definitive prin care problema de drept a fost soluționată în mod unitar, așa cum s-a arătat în cadrul secțiunii dedicate jurisprudenței instanțelor naționale. ... 75. Contrar aserțiunii din cuprinsul încheierii de sesizare referitoare la potențialul chestiunii de drept de a genera practică judiciară neunitară, examenul jurisprudențial efectuat denotă că nu sunt indicii cu privire la iminența apariției unei practici judiciare neunitare, care să fie preîntâmpinată pe calea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept invocate. ... 76. Față de cele arătate rezultă că problema de drept nu este una reală, dificilă, atâta vreme cât nu a generat interpretări diferite, contradictorii și, pe cale de consecință, nici practică judiciară neunitară. ... 77. Ca atare, funcția de prevenție a mecanismului de interpretare instituit de art. 519 din Codul de procedură civilă, de rezolvare de principiu a chestiunii de drept, nu își găsește utilitatea în cauză, în condițiile expuse. ... ...