Decizia ÎCCJ nr. 31/2023 (HP)Punctul XII

XII. Înalta Curte de Casație și Justiție 98. Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept va analiza mai întâi dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, în raport cu prevederile art. 519 din Codul de procedură civilă. ... 99. Potrivit dispozițiilor textului de lege mai sus menționat, „Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.“ ... 100. Așadar, condițiile de admisibilitate care trebuie îndeplinite cumulativ pentru declanșarea procedurii de sesizare în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile sunt: – existența unei cauze aflate în curs de judecată, în ultimă instanță; ... – cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza; ... – soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării; ... – chestiunea de drept identificată, a cărei lămurire se solicită, să prezinte un grad de dificultate care impune intervenția instanței supreme și să aibă caracter de noutate; ... – Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra respectivei chestiuni de drept, iar aceasta să nu facă nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... + Cu privire la prima chestiune de drept supusă dezlegării 101. Analizând condițiile de admisibilitate a sesizării în privința primei întrebări adresate de instanța de trimitere se constată că sunt îndeplinite numai primele trei dintre condițiile enumerate, nefiind întrunită condiția ca Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra respectivei chestiuni de drept și, implicit, nici condiția noutății chestiunii de drept. ... 102. Instanța de trimitere este un complet de judecată al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, învestit cu soluționarea în ultimă instanță, în conformitate cu art. 10 alin. (2) prima teză coroborat cu art. 25 alin. (3) și art. 20 din Legea nr. 554/2004, a unei cauze având ca obiect cererea unui creditor de fixare a sumei datorate cu titlu de penalități pentru neexecutarea unei hotărâri judecătorești pronunțate în contencios administrativ, prin care autoritatea publică debitoare a fost obligată să emită un act administrativ. ... 103. Soluționarea pe fond a cauzei depinde de lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării, și anume dacă din interpretarea art. 24 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 906 din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost completat prin Legea nr. 310/2018, rezultă dreptul creditorului de a cere în mod repetat fixarea sumei datorate cu titlu de penalități, pentru trecerea mai multor intervale succesive de 3 luni în care creditorul nu a executat obligația din titlu, sau, dimpotrivă, creditorul are dreptul la formularea unei singure astfel de cereri, pentru un interval de maximum 3 luni. ... 104. Se constată că pe rolul instanței de trimitere se află cea de-a treia cerere de fixare a sumei definitive, formulată de creditorul obligației. După ce, prin două hotărâri judecătorești definitive anterioare, creditorul a obținut transformarea penalității în sumă datorată pentru neexecutare, pe mai multe intervale de 3 luni succesive, prin sentința recurată s-a dispus o nouă cuantificare a penalității, pe mai multe intervale de 3 luni succesive, ulterioare celor menționate în primele două hotărâri. Prin recursul formulat, autoritatea debitoare a invocat inadmisibilitatea cererii creditorului întrucât potrivit art. 24 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 se poate formula o singură cerere de fixare a penalității, pentru un interval maxim de 3 luni de neexecutare a hotărârii judecătorești. ... 105. Astfel, instanța de trimitere va trebui să tranșeze chestiunea modului de interpretare și aplicare a art. 24 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, care se referă la fixarea sumei datorate cu titlu de penalități pentru neexecutarea hotărârii judecătorești, împrejurare care demonstrează că soluționarea pe fond a cauzei depinde de lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării. ... 106. În ceea ce privește îndeplinirea condiției ca instanța supremă să nu fi statuat asupra respectivei chestiuni de drept, se reține că, prin Decizia nr. 12 din 22 februarie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a dat deja o interpretare obligatorie art. 24 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, stabilind că „penalitățile stabilite în procent pe zi de întârziere se calculează de la momentul indicat în încheierea pronunțată în cadrul procedurii reglementate de art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, până la executarea obligației, dar nu mai târziu de momentul expirării termenului de trei luni, înăuntrul căruia debitorul avea posibilitatea să execute în natură obligația, în caz de neexecutare.“ ... 107. În considerentele deciziei obligatorii s-au reținut următoarele: 93. (...), în ceea ce privește data până la care se stabilesc penalitățile, art. 906 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la care face trimitere art. 24 din Legea nr. 554/2004, prevede că ... penalitățile se stabilesc «până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu». 94. Această sintagmă trebuie interpretată în contextul întregului articol 24 din Legea nr. 554/2004, analiza coroborată conducând la concluzia că aceste penalități nu pot curge după împlinirea termenului de trei luni, în care debitorul ar fi trebuit să își execute obligația. ... 95. Din analiza alin. (4) al art. 24 rezultă că după expirarea termenului de trei luni se consideră că mijloacele coercitive utilizate nu au avut eficiență și executarea silită nu este posibilă. Acesta este motivul pentru care, după împlinirea termenului în discuție, se procedează la stabilirea unor sume definitive atât în ceea ce privește amenzile aplicate în favoarea statului, cât și în ceea ce privește penalitățile acordate creditorului. În plus, prin aceeași încheiere se acordă și despăgubiri pentru neexecutarea obligației, în condițiile art. 892 din Codul de procedură civilă. Acordarea acestor despăgubiri pentru neexecutare confirmă, o dată în plus, faptul că în concepția legiuitorului o executare a sentinței, după expirarea termenului de 3 luni de la momentul aplicării amenzilor și penalităților, nu mai este previzibilă. ... 96. În raport cu această interpretare rezultă că sintagma «până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu» trebuie înțeleasă în sensul că cel târziu până la împlinirea termenului de trei luni, reglementat de art. 24 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, întrucât, după împlinirea acestui termen, nu mai este posibilă o executare în natură a obligației. ... 97. Ar fi, de altfel, disproporționat să i se recunoască creditorului posibilitatea de a influența întinderea sancțiunilor prin alegerea momentului la care formulează cererea de stabilire a sumelor finale. Penalitățile reglementate de art. 24 din Legea nr. 554/2004 au exclusiv un scop coercitiv, ele nu au un caracter reparator, nu corespund unui prejudiciu produs în patrimoniul creditorului (pentru repararea prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării obligației înscrise în titlul executoriu se acordă despăgubiri în condițiile art. 892 din Codul de procedură civilă). Rațiunile pentru care legiuitorul a permis o sporire a patrimoniului creditorului cu valoarea penalităților, rațiuni care sunt legate de efortul de a impune executarea în natură a obligației principale, încetează din momentul în care o astfel de executare în natură nu mai este previzibilă, acceptându-se transformarea obligației de a face, în mod definitiv, într-o obligație de a da o sumă de bani. ... ... 108. Instanța de trimitere a adresat prima întrebare prin referire atât la art. 24 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, cât și la art. 906 din Codul de procedură civilă, în contextul completării alin. (4) al ultimului text de lege amintit, prin Legea nr. 310/2018. ... 109. Anterior completării sale prin Legea nr. 310/2018, art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă stipula, în mod identic cu dispozițiile art. 24 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, asupra dreptului creditorului, în cazul neexecutării de către debitor a obligației prevăzute în titlul executoriu în termen de 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a penalității, de a cere fixarea sumei definitive ce i se datorează cu acest titlu. ... 110. Prin Decizia nr. 16 din 6 martie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă, nu este admisibilă formularea mai multor cereri de fixare a sumei definitive datorate de debitor cu titlu de penalități. ... 111. Prin Legea nr. 310/2018, art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă a fost modificat, începând cu data intrării în vigoare a legii de modificare - 21 decembrie 2018, prin adăugarea unei teze noi, finale, potrivit căreia „Creditorul poate solicita fixarea sumei definitive cu titlu de penalități de întârziere după trecerea fiecărui termen de 3 luni în care debitorul nu își execută obligația prevăzută în titlu executoriu, până la stingerea ei completă“. ... 112. Este de menționat că procedura de executare silită în care se încadrează litigiul aflat pe rolul instanței de trimitere este declanșată după intrarea în vigoare a modificărilor aduse art. 906 din Codul de procedură civilă prin Legea nr. 310/2018. ... 113. Ca urmare a modificării soluției legislative cuprinse în art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă, care reglementează procedura de executare silită a hotărârilor judecătorești ce stabilesc obligații care presupun faptul personal al debitorului, aplicabilitatea Deciziei nr. 16 din 6 martie 2017 a încetat, în conformitate cu art. 521 alin. (4) coroborat cu art. 518 din Codul de procedură civilă, interpretarea normei în forma anterioară modificării/completării devenind incompatibilă cu forma modificată, care consacră expres o soluție opusă celei deduse anterior pe cale de interpretare. ... 114. Instanța de trimitere a motivat sesizarea în privința primei întrebări prin raportare la modificarea normei generale în materie de executare a obligațiilor de a face ce presupun faptul personal al debitorului, arătând că dilema juridică este aceea dacă, în contextul modificării art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă, art. 24 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 ar trebui sau nu să i se dea o nouă interpretare. ... 115. Se constată că dificultatea chestiunii de drept constă, în cauza pendinte, în a stabili dacă art. 24 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 poate fi reinterpretat prin coroborare cu art. 906 alin. (4) teza finală din Codul de procedură civilă, adică prin completarea sa cu norma generală anterior menționată, introdusă prin Legea nr. 310/2018. ... 116. Temeiul completării l-ar constitui dispozițiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora „Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului civil și cu cele ale Codului de procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte“ . ... 117. Pentru a răspunde acestei chestiuni este necesar să se stabilească dacă art. 24 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 este o normă specială prin domeniul său de aplicare, restrâns la sfera raporturilor de drept administrativ, și prin soluția normativă specifică, concepută a fi diferită de cea cuprinsă în norma generală completată, și, ca atare, incompatibilă cu aceasta. ... 118. În interpretarea art. 24 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 în ceea ce privește chestiunea cererilor pe care creditorul le poate formula pentru fixarea penalității de neexecutare, prin Decizia nr. 12 din 22 februarie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a raportat strict la norma specială, fără o coroborare cu norma generală și fără să invoce argumentul coerenței de interpretare cu norma generală, care la vremea respectivă cuprindea aceeași soluție normativă, ce făcuse obiectul Deciziei nr. 16 din 6 martie 2017. ... 119. De asemenea, prin Decizia nr. 21 din 5 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, tot cu privire la interpretarea art. 24 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, s-au reținut următoarele: 64. A doua etapă reglementată este una de definitivare/încheiere a procedurii speciale de executare prevăzute de Legea nr. 554/2004 și se derulează pentru creditor tot în termenul de prescripție a executării silite de 3 ani, care începe să curgă de la data executării obligației sau, în caz de neexecutare, de la data expirării termenului de 3 luni înăuntrul căruia debitorul avea încă posibilitatea să execute obligația în natură. ... 65. Procedura se definitivează prin stabilirea de către instanța de executare, la cererea creditorului, a sumei datorate statului cu titlu de amendă, a sumei datorate în total creditorului cu titlu de penalități și, atunci când este cazul, a despăgubirilor pe care debitorul le datorează creditorului pentru neexecutarea în natură a obligației. ... 66. În acest sens a statuat instanța supremă și prin Decizia nr. 12/2018, interpretare ce a fost ulterior și validată constituțional (de exemplu, prin Decizia Curții Constituționale nr. 303 din 7 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 664 din 9 august 2019). ... ... 120. În paragraful 74 al Deciziei nr. 21 din 5 aprilie 2021 se stipulează expres caracterul art. 24 alin. (4) din Legea nr. 554/20004 de normă specială, derogatorie de la norma generală cuprinsă în art. 906 [fost art. 905 alin. (4) din Codul de procedură civilă]. ... 121. În conformitate cu art. 15 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, reglementarea specială este derogatorie dacă soluțiile legislative referitoare la o situație anume determinată cuprind norme diferite în raport cu reglementarea-cadru în materie. ... 122. Se constată astfel că, deși la vremea pronunțării deciziilor interpretative nr. 12/2018 și nr. 21/2021, strict cu privire la fixarea penalității în sumă definitivă, era reglementată aceeași soluție legislativă atât în norma specială, cât și în norma generală, caracterul derogatoriu al normei speciale a fost subliniat prin ambele decizii, în considerarea nu numai a domeniului de aplicare al normei, ci și a unor particularități ale procedurii execuționale din contencios administrativ, cum sunt: aplicarea amenzii pentru neexecutare, cu posibilitatea executării acesteia și din oficiu, în lipsa stăruinței creditorului și dreptul creditorului de a formula cererea de despăgubiri pentru neexecutarea obligației în natură, odată cu cererea de fixare a penalității în sumă definitivă. ... 123. Incompatibilitatea normei speciale cu reglementarea generală în materia dreptului execuțional este subliniată și de modificarea art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 intervenită prin Legea nr. 84/2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 7 aprilie 2023. În temeiul principiului neretroactivității legii, această modificare produce efecte doar pentru viitor, dar reprezintă o resursă în lămurirea viziunii legiuitorului asupra specificului procedurii de executare în materia contenciosului administrativ. ... 124. Astfel, noua formă a art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 stabilește expres că acordarea penalităților (pe cale de consecință, și fixarea acestor penalități în sumă definitivă datorată creditorului pentru neexecutare), în condițiile art. 906 din Codul de procedură civilă, are loc numai pentru un termen maxim de 3 luni, socotit de la data comunicării încheierii privind stabilirea amenzii. ... 125. Aceasta atestă că modificarea legislativă care a avut loc anterior numai cu privire la art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă prin Legea nr. 310/2018, neînsoțită de o intervenție echivalentă și asupra art. 24 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, nu este o omisiune a legiuitorului, ci o soluție legislativă asumată. Se confirmă, astfel, caracterul de normă specială al art. 24 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, deja statuat prin cele două hotărâri interpretative obligatorii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, anterior citate. ... 126. Deci, prin Decizia nr. 12 din 22 februarie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a fost interpretată o normă specială, incompatibilă cu teza finală a art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă, normă care se aplică executării silite a hotărârilor pronunțate în contencios administrativ, cu excluderea de la aplicare a normei generale simetrice. ... 127. În situația dată, în care art. 24 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, interpretat prin Decizia nr. 12 din 22 februarie 2018, are un conținut nemodificat de la data interpretării obligatorii, se constată că Decizia nr. 12/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție se bucură în continuare de autoritate de lucru interpretat, care face inadmisibilă sesizarea instanței de trimitere. ... 128. Sub auspiciile anterior enunțate, o abordare marcată de imboldul asigurării echivalenței mijloacelor de constrângere la executare puse la îndemâna creditorului în dreptul privat și în dreptul public, care ar da prevalență corelării normei speciale cu norma generală modificată, ar putea fi considerată lipsită de consecvență, date fiind interpretările obligatorii anterioare. De asemenea, ar exceda misiunii Înaltei Curți de Casație și Justiție prevăzute de art. 126 alin. (3) din Constituție, de interpretare unitară a legii, pentru că, în lipsa voinței legiuitorului de a stabili prin art. 24 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 mijloacele de constrângere la executare constând în fixarea penalității, simetric cu cele prevăzute de legea generală, s-ar ajunge la statuarea unei astfel de soluții, pe cale pretoriană. ... 129. Normei speciale nu i se poate da o nouă interpretare câtă vreme a rămas nemodificată. În aplicarea principiului de drept specialia generalibus derogant se reține că modificarea/completarea normei generale este indiferentă pentru interpretarea normei speciale. ... 130. Astfel, norma specială din art. 24 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 nu poate fi considerată implicit modificată de norma generală ulterioară, din art. 906 alin. (4) teza finală din Codul de procedură civilă. ... 131. În concluzie, se constată că nu este îndeplinită condiția de admisibilitate a nestatuării Înaltei Curți asupra chestiunii de drept ce face obiectul primei întrebări, operând și după modificarea art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă prin Legea nr. 310/2018, autoritatea de lucru interpretat a Deciziei nr. 12 din 22 februarie 2018, obligatorie. ... 132. Implicit, neîndeplinită este și condiția noutății, de vreme ce chestiunea de drept este lămurită printr-o decizie obligatorie a Înaltei Curți. ... + Cu privire la cea de-a doua chestiune de drept supusă dezlegării 133. Analizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a sesizării în privința celei de-a doua întrebări adresate de instanța de trimitere, se constată că nu sunt îndeplinite toate condițiile cerute de art. 519 din Codul de procedură civilă. ... 134. Instanța de trimitere, așa cum s-a arătat, este un complet de judecată al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, învestit cu soluționarea, în ultimă instanță, a cauzei având ca obiect cererea unui creditor de fixare a sumei datorate cu titlu de penalități pentru neexecutarea unei hotărâri judecătorești de către o autoritate publică, obligată să emită un act administrativ. ... 135. În legătură cu analiza condiției de admisibilitate privind ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată, se observă că premisa celei de a doua întrebări constă în aceea că în fața instanței de trimitere sunt invocate două decizii anterioare definitive, pronunțate între aceleași părți, care au stat în judecată în aceleași calități, într-o primă și o a doua cerere de fixare a penalității în sumă definitivă. ... 136. Prin acestea s-a reținut, în urma dezbaterilor în condiții de contradictorialitate, că textul art. 906 din Codul de procedură civilă, la care face trimitere art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, astfel că, sub imperiul normelor modificate aplicabile cauzei, creditorul poate solicita fixarea sumei definitive ce i se datorează cu titlu de penalități, în mod repetat, după trecerea fiecărui termen de 3 luni în care debitorul nu își execută obligația, iar cuantificarea penalităților nu înlătură obligația debitorului de a pune în executare hotărârea judecătorească, astfel că, la fiecare interval de 3 luni de neexecutare, creditorul poate formula o nouă cerere de fixare a penalităților. ... 137. Aceste considerente au sprijinit, în mod necesar, dispozitivul hotărârilor anterioare, prin care s-au cuantificat penalitățile pe multiple termene succesive de 3 luni. ... 138. Instanța de trimitere, deși nu statuează asupra existenței sau nu a autorității de lucru judecat, justifică utilitatea (respectiv legătura cu soluționarea cauzei) unei dezlegări prealabile din partea instanței supreme, în forma interogației din cuprinsul celei de a doua întrebări a sesizării, apreciind că aceasta ar deveni relevantă în funcție de răspunsul care s-ar da primei întrebări, întrucât, dacă acesta ar fi similar interpretării date de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 12/2018, atunci ar fi contrar modului de interpretare a art. 24 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 906 din Codul de procedură civilă, reieșit din hotărâri judecătorești definitive pronunțate anterior în cursul aceleiași proceduri execuționale privind aceleași părți. ... 139. Din modul de formulare a întrebării rezultă că instanța care judecă procesul ar tinde să ia în considerare că statuările instanțelor care au judecat anterior cererile de obligare la plata de penalități, respectiv de fixare a sumei definitive datorate cu titlu de penalități de întârziere, se bucură de autoritate de lucru judecat, în temeiul art. 430 din Codul de procedură civilă, dar apreciază că un asemenea efect ar putea veni în coliziune cu o interpretare care ar putea fi dată prin mecanismul sesizării prealabile, printr-o hotărâre obligatorie, potrivit art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă. ... 140. Or, incidența efectului pozitiv al autorității lucrului judecat presupune, potrivit art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, ca o chestiune litigioasă, care și-a găsit deja dezlegare într-un litigiu anterior, să se impună unei judecăți ulterioare care are legătură cu aceasta, fără a mai putea fi reevaluată și fără a se mai putea reveni asupra acesteia de către instanța ulterioară. ... 141. Altfel spus, fundamentul autorității de lucru judecat constă în posibilitatea pe care au avut-o părțile de a formula pretenții și apărări, de a-și expune motivele și argumentele, de a propune, administra și discuta probele, precum și de a dezbate toate chestiunile de fapt și de drept relevante. În aceste condiții, hotărârea care tranșează litigiul se bucură de autoritatea de lucru judecat, nemaiputând fi pusă în discuție în alte procese ulterioare, firește, intrând în autoritatea lucrului judecat numai considerentele decisive, care sprijină în mod necesar soluția adoptată prin dispozitiv, precum și cele decizorii, prin care se dezleagă o chestiune litigioasă. ... 142. Evaluarea problemei existenței sau nu a efectului pozitiv al autorității lucrului judecat presupune un examen de identificare a elementelor raportului juridic litigios deja soluționate. ... 143. Se observă, din încheierea instanței de trimitere, că litigiul anterior, soluționat definitiv prin Decizia nr. 2.330/2020, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a derulat între aceleași părți, cu privire la o cerere de aceeași natură, respectiv de fixare a sumei datorate cu titlu de penalități de către autoritatea publică ce nu și-a adus la îndeplinire obligația stabilită prin titlul executoriu. Relativ la cea de a doua cerere, formulată pentru fixarea sumei datorate cu titlu de penalități, considerentele Sentinței civile nr. 2.785/2021 a Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 205/2022 a Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, explică și justifică soluția adoptată, de obligare a autorității debitoare la plata altor sume cu titlu de penalități, sume subsecvente celor stabilite printr-o hotărâre definitivă anterioară. ... 144. Așadar, problema pe care o ridică instanța de trimitere constă în modalitatea de rezolvare a unui concurs între ceea ce se consideră a fi efectul pozitiv al autorității lucrului judecat a considerentelor apreciate decizorii din hotărârile judecătorești anterior amintite, prin care s-a tranșat posibilitatea creditorului de a cere fixarea repetată a sumei datorate cu titlu de penalități de întârziere, pe de o parte, și interpretarea care va fi dată prin hotărârea prealabilă ce va fi pronunțată, în măsura în care dezlegarea în drept ar fi similară celei cuprinse în Decizia nr. 12/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a statuat, în esență, că în materia contenciosului administrativ fixarea definitivă a sumei datorate cu titlu de penalități este posibilă doar o singură dată, fără a fi permisă de lege formularea unor cereri subsecvente de aceeași natură. ... 145. În egală măsură, exprimându-și punctul de vedere asupra problemei de drept ce formează obiectul celei de-a doua întrebări, titularul sesizării, prin Încheierea din data de 7 noiembrie 2022, menționează că „(…) nu este exclusă nici împrejurarea în care hotărârea judecătorească definitivă în legătură cu care se invocă efectul pozitiv al autorității de lucru judecat să fie ulterioară deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, fiind pronunțată cu omiterea acestei din urmă soluții cu caracter obligatoriu“. ... 146. Din această perspectivă, se constată că prin întrebarea adresată de instanța de trimitere nu se solicită Înaltei Curți de Casație și Justiție să dezlege, cu valoare de principiu, o veritabilă chestiune de drept cu aplicabilitate generală, ci să ofere un răspuns la o chestiune punctuală, referitoare strict la relația dintre părțile litigiului și la modalitatea în care au fost rezolvate anterior raporturile juridice dintre acestea, aprecieri care sunt specifice judecății de fond, pe care numai completul învestit cu soluționarea cauzei le poate face. ... 147. Rezolvarea raporturilor juridice dintre părți presupune, în mod necesar, o aplicare a normei de drept la situația de fapt, pentru că acesta este conținutul funcției jurisdicționale, respectiv de a spune dreptul situației de fapt (da mihi factum dabo tibi ius), așa încât evaluarea compatibilității unei calificări juridice făcute în legătură cu un raport juridic concret și o dezlegare impersonală a unei chestiuni de drept, prin intermediul instrumentului procedural reglementat de art. 519 și următoarele din Codul de procedură civilă, constituie o chestiune pe care numai instanța de judecată învestită cu soluționarea cauzei o poate evalua. ... 148. Instanța supremă nu poate fi învestită, în cadrul acestei proceduri, cu verificarea circumstanțelor factuale ori aplicarea legii în scopul soluționării cauzelor respective, un asemenea atribut intrând și fiind necesar să rămână în sfera de competență a instanțelor judecătorești. Constituie, așadar, rolul instanței învestite cu soluționarea litigiului care a ocazionat sesizarea să stabilească dacă Decizia nr. 2.330/2020, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, se bucură sau nu de autoritate de lucru judecat, în efectul său pozitiv, respectiv dacă există identitate de chestiune litigioasă și de părți cu litigiul aflat pe rolul instanței de trimitere și în ce măsură considerentele evocate în cuprinsul deciziei definitive anterioare sunt unele decisive, indiferente sau supraabundente. ... 149. Așa fiind, stabilirea incidenței în cauză a efectului pozitiv al lucrului judecat impune instanței care judecă litigiul efortul de a realiza un examen judiciar propriu, prin aplicarea mecanismelor de identificare a principiilor de drept la situația particulară dedusă judecății, în funcție de care va tranșa, apoi, problema respectării efectului pozitiv al autorității lucrului judecat, în contextul în care există o hotărâre definitivă în relația dintre părți, care a statuat asupra posibilității creditorului de a obține executarea silită a unei obligații după trecerea fiecărui termen de trei luni în care debitorul nu își execută obligația înscrisă în titlul executoriu. ... 150. Deopotrivă, trebuie avut în vedere că mecanismul dezlegării unei chestiuni de drept nu poate fi deturnat de la funcția instituită prin lege, cea de interpretare a legii, în scopul preîntâmpinării apariției unei practici neunitare. ... 151. Așadar, în contextul termenilor sesizării, solicitarea instanței de trimitere se depărtează de la scopul urmărit de legiuitor prin instituirea mecanismului de unificare a practicii judiciare, care nu ar mai da o rezolvare pentru viitor unei chestiuni de drept, pentru a preîntâmpina o practică neunitară, ci s-ar pune problema unei dezlegări cu caracter retroactiv, vizând hotărâri judecătorești definitive (și felul în care acestea s-au pronunțat deja asupra modalității de interpretare a normei de drept). ... 152. Cum acest lucru nu este posibil, de vreme ce desființarea ori modificarea unei hotărâri judecătorești poate fi dispusă doar prin efectul exercițiului căilor de atac prevăzute de lege [art. 15 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, respectiv art. 18 alin. (2) din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară], se impune cu necesitate ca instanța care judecă procesul ulterior, derulat între aceleași părți (sau succesorii lor în drepturi) să țină cont de autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătorești definitive anterioare, și aceasta indiferent dacă este vorba despre efectul negativ sau pozitiv al autorității lucrului judecat. ... 153. De asemenea, din perspectiva dificultății chestiunii de drept și aptitudinii acesteia de a face obiectul unei sesizări pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, premisele sesizării (determinate de circumstanțele litigiului și modalitatea de formulare a celei de a doua întrebări preliminare) relevă că încheierea de sesizare nu pune în discuție o problemă de drept dificilă, întrucât din motivele sesizării rezultă că instanța de trimitere deține elementele și informațiile necesare pentru o corectă calificare a efectului autorității de lucru judecat și a felului, obligatoriu, în care se manifestă aceasta în relația dintre părți, pentru ca, mai departe, să poată trage concluziile necesare în soluționarea cauzei. ... 154. Împrejurarea că instanța de trimitere pune în relație efectele autorității de lucru judecat atașate unei hotărâri definitive cu cele ale unei hotărâri prealabile existente sau care ar urma să se pronunțe nu este aptă să transforme problema într-una dificilă, susceptibilă de interpretare pe calea mecanismului prevăzut de art. 519 din Codul de procedură civilă. ... 155. În considerarea argumentelor expuse, atât timp cât legiuitorul a limitat, prin condițiile restrictive de admisibilitate, rolul unificator al instituției juridice a hotărârii prealabile numai la scopul preîntâmpinării apariției unei practici neunitare, printr-o rezolvare de principiu și numai în privința unor chestiuni de drept veritabile și dificile, de a căror lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că sesizarea formulată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și în privința celei de a doua întrebări nu îndeplinește cerințele de admisibilitate impuse de lege și, ca atare, se impune respingerea, ca inadmisibilă, și a celei de a doua chestiuni de drept sesizate. ... 156. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 519, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă, ... ...