Decizia ÎCCJ nr. 37/2021 (HP)Punctul III

III. Opinia instanțelor judecătorești În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedură penală cu referire la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, s-a solicitat punctul de vedere al instanțelor judecătorești asupra chestiunii de drept supuse dezlegării. Au comunicat puncte de vedere asupra problemei de drept în discuție curțile de apel Alba Iulia, Bacău, Brașov, București, Craiova, Iași, Suceava, Timișoara, Cluj, Galați, Oradea, Târgu Mureș, Pitești, care, după caz, au făcut referire și la punctele de vedere ale unora dintre instanțele arondate. S-au conturat următoarele opinii: Într-o opinie majoritară, exprimată de curțile de apel Bacău, Brașov, Craiova, Iași, Tribunalul București, Tribunalul Brăila, Tribunalul Iași și Judecătoria Iași, Tribunalul Vaslui și Judecătoria Vaslui, Tribunalul Timiș și Judecătoria Lugoj, Tribunalul Caraș-Severin, Judecătoria Bolintin-Vale, s-a opinat în sensul că activitatea de postare de anunțuri fictive online, fără ca prin aceasta să se intervină asupra sistemului informatic sau asupra datelor informatice prelucrate de acesta, realizează doar conținutul constitutiv al infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (2) din Codul penal, neproducându-se o alterare a datelor sistemului informatic. Curtea de Apel Bacău a arătat că, în ceea ce privește elementul material, diferența dintre aceste două infracțiuni este dată de faptul că, în timp ce frauda informatică se săvârșește asupra unui sistem informatic, înșelăciunea săvârșită în modalitatea prezentată mai sus, respectiv prin plasarea unor anunțuri fictive care a avut drept consecință producerea unei pagube, are loc prin intermediul unui sistem informatic. Dacă în cazul infracțiunii de fraudă informatică urmarea imediată, respectiv rezultatul infracțiunii, se produce ca urmare a introducerii, modificării sau ștergerii de date informatice, a restricționării accesului la aceste date ori împiedicării în orice mod a funcționării unui sistem informatic, în cazul infracțiunii de înșelăciune prin folosirea unui sistem informatic, introducerea unor date informatice, constând în oferte de vânzare, neurmate de „clasica“ inducere în eroare, este lipsită de relevanță penală. Introducerea datelor informatice în mediul virtual constituie doar acte pregătitoare, de natură să creeze o situație premisă pentru viitoarele manopere dolosive ale infractorilor, săvârșite în scopul obținerii foloaselor patrimoniale. Acțiunea de plasare a unor anunțuri privind vânzarea anumitor produse pe care pretinsul vânzător nu le deține ori nu le expune spre vânzare cu scopul real de a le înstrăina întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, într-o variantă modernă, adaptată la contextul sociocultural al dezvoltării actelor de comerț în formă electronică; utilizarea unui sistem informatic propriu pentru a plasa respectivele oferte de vânzare, fără a introduce, modifica sau șterge date informatice, restricționa accesul la aceste date ori împiedica în orice mod funcționarea unui sistem informatic aparținând altei persoane, nu ar putea reprezenta altceva decât un mijloc fraudulos de săvârșire a infracțiunii de înșelăciune, incriminat sub formă agravată la alin. (2) al art. 244 din Codul penal. Situația premisă se circumscrie unei infracțiuni săvârșite prin nesocotirea încrederii, autorul faptei urmărind producerea unei pagube persoanei vătămate, corelativă cu îmbogățirea sa, uzitând de manopere dolosive ce constau în publicarea unor anunțuri de vânzare fictive. Aceste anunțuri ar putea fi publicate în formă scrisă, prin intermediul unui ziar, unei reviste ori în cadrul unei emisiuni de radio sau de televiziune, fără a prezenta relevanță pentru încadrarea juridică a faptei - aceste modalități reprezentând fiecare în parte mijloacele frauduloase incriminate de către legiuitor la alin. (2) al art. 244 din Codul penal. În opinia minoritară, exprimată de Curtea de Apel București, Curtea de Apel Pitești, Tribunalul Brașov, Tribunalul Ialomița, Tribunalul Giurgiu, Judecătoria Videle, Judecătoria Reșița, Judecătoria Onești, publicarea de anunțuri fictive online care a avut drept consecință producerea unei pagube, fără ca prin această activitate să se intervină asupra sistemului informatic sau asupra datelor informatice prelucrate de acesta, realizează condițiile de tipicitate ale infracțiunii de fraudă informatică, prevăzute de art. 249 din Codul penal (în modalitatea alternativă a „introducerii de date informatice“). S-a considerat că în cauză vânzările fictive de bunuri online, realizate prin intermediul platformelor specializate în tranzacționarea de bunuri online, care cauzează un prejudiciu persoanelor vătămate induse în eroare prin introducerea de date informatice cu privire la existența bunurilor și determinate, în acest mod, să plătească prețul unor bunuri inexistente, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fraudă informatică, prevăzută de art. 249 din Codul penal (opinia Tribunalului Ialomița). De asemenea, s-a apreciat că în modalitatea introducerii de date informatice infracțiunea prevăzută de art. 249 din Codul penal presupune inserarea în format prelucrabil informatic de informații sau concepte inexistente anterior, fiind incidente aceste dispoziții în cazul introducerii de date informatice false ori nereale pe platforme de e-commerce sau înregistrarea de oferte nereale de vânzare. S-a concluzionat că în modalitatea introducerii de date informatice infracțiunea de fraudă informatică prevăzută de art. 249 din Codul penal constituie o normă juridică specială de incriminare în raport cu incriminarea generală a infracțiunii de înșelăciune prevăzute de art. 244 alin. (2) din Codul penal (opinia Tribunalului Brașov). Tribunalul Ilfov a exprimat două opinii. Astfel, într-o opinie, exprimată de magistrații Tribunalului Ilfov, publicarea de anunțuri fictive online care a avut drept consecință producerea unei pagube, fără ca prin această activitate să se intervină asupra sistemului informatic sau asupra datelor informatice prelucrate de acesta, realizează elementele de tipicitate ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (2) din Codul penal, în modalitatea alternativă „prin alte mijloace frauduloase“, apreciindu-se că publicarea anunțului, prin ea însăși, nu este de natură a produce o pagubă, în lipsa unei acțiuni ulterioare a persoanei vătămate, care contactează făptuitorul și stabilește, împreună cu acesta, detaliile tranzacției. S-a considerat că, în această situație, publicarea de anunțuri fictive online reprezintă un mijloc fraudulos prin care se săvârșește infracțiunea de înșelăciune. Într-o altă opinie, exprimată de magistrații instanțelor arondate (Judecătoria Buftea și Judecătoria Cornetu), s-a apreciat că ori de câte ori inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust, dacă s-a pricinuit o pagubă, se realizează prin introducerea, modificarea sau culegerea de date informatice, redirecționarea accesului la aceste date ori împiedicarea în orice mod a funcționării unui sistem informatic se va reține infracțiunea de fraudă informatică, prevăzută de art. 249 din Codul penal. Într-o altă opinie, minoritară, judecătorii din cadrul Secției penale a Tribunalului Arad au considerat că prin activitatea de postare de anunțuri fictive online, fără ca prin această activitate să se intervină asupra sistemului informatic sau asupra datelor informatice prelucrate de acesta, se realizează o simplă interacțiune a inculpatului cu sistemul informatic. În lipsa unei conduite ulterioare a victimei (care citește anunțul publicat și, interesată fiind de conținutul acestuia, îl contactează pe inculpat, negociind condițiile achiziționării bunului), simpla postare a anunțului nu este aptă a cauza o pagubă persoanei vătămate. Aceeași opinie s-a conturat și la nivelul Judecătoriei Liești, în sensul că, prin activitatea de prestare de anunțuri fictive online, fără ca prin această activitate să se intervină în sistemul informatic sau asupra datelor informatice prelucrate de acesta, se realizează o singură interacțiune a inculpatului cu sistemul informatic, și nu o infracțiune de fraudă informatică. ...