Decizia ÎCCJ nr. 20/2017 (HP)Punctul III

ÎCCJ · hotărâre prealabilă · 14.06.2017 · dosar 1.211/1/2017
Punctul III
III. Opinia instanțelor judecătorești În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedură penală cu referire la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, s-a solicitat punctul de vedere al instanțelor judecătorești asupra chestiunii de drept supuse dezlegării. Au comunicat puncte de vedere asupra problemei de drept în discuție Curtea de Apel Galați, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Brașov, Curtea de Apel Timișoara, Curtea de Apel București, Curtea de Apel Târgu Mureș, Curtea de Apel Pitești, Curtea de Apel Craiova, care, după caz, au făcut referire și la punctele de vedere ale unora dintre instanțele arondate. Curtea de Apel Cluj, Curtea de Apel Constanța, Curtea de Apel Ploiești, Curtea de Apel Suceava, Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea de Apel Iași au comunicat că nu au fost identificate repere jurisprudențiale cu privire la problema de drept propusă. Cu privire la problema de drept supusă dezlegării, respectiv dacă sfera de incidență a obligației de păstrare a contraprobelor prevăzută de art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, include și procedeele probatorii ale constatării tehnico-științifice, într-o primă opinie s-a susținut că sfera de incidență a obligației de păstrare a contraprobelor prevăzută de art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu include și procedeele probatorii ale constatării tehnico-științifice. În acest sens au opinat Curtea de Apel București, Secția I penală, Curtea de Apel Pitești, Tribunalul Brașov, Tribunalul București, Tribunalul Giurgiu și Tribunalul Olt. Într-o altă opinie s-a susținut că sfera de incidență a obligației de păstrare a contraprobelor prevăzută de art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, include și procedeele probatorii ale constatării tehnico-științifice. Acest punct de vedere a fost susținut de Curtea de Apel Târgu Mureș, Tribunalul Ilfov, Tribunalul Teleorman, Tribunalul Arad și Judecătoria Turnu Măgurele. Cu privire la problema de drept supusă dezlegării, respectiv care este sancțiunea ce poate fi aplicată de către instanța de apel în cazul nerespectării obligației de a păstra contraprobe, s-a apreciat că raportul de constatare tehnico-științifice urmează a fi apreciat sub aspectul concordanței cu starea de fapt ca urmare a coroborării întregului material administrat în cauză. Această opinie a fost susținută de Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Târgu Mureș, Curtea de Apel Galați, Curtea de Apel București, Secția I penală, Curtea de Apel Timișoara, Curtea de Apel Pitești, Tribunalul Covasna, Tribunalul București, Tribunalul Ilfov, Tribunalul Dolj, Tribunalul Ialomița și Judecătoria Urziceni. Tribunalul Ilfov și Tribunalul Arad au opinat că sancțiunea pe care instanța de apel o poate aplica este nulitatea relativă, condiționată de o vătămare a drepturilor procesuale. Tribunalul Teleorman, Tribunalul Gorj și Judecătoria Turnu Măgurele au opinat în sensul că sancțiunea ce poate fi aplicată de către instanța de apel în situația nerespectării acestei obligații este înlăturarea probei. Curtea de Apel Brașov și Tribunalul Olt au opinat în sensul că nerespectarea obligației de a păstra contraprobe nu conduce la aplicarea unei sancțiuni de instanța de apel. Curtea de Apel București, Secția a II-a penală, a opinat că problema a cărei dezlegare se solicită nu este o veritabilă chestiune de drept care să necesite o rezolvare de principiu dată de instanța supremă, ci vizează aplicarea dispozițiilor legale la cauza concretă dedusă judecății. În acest context s-a apreciat că sesizarea este inadmisibilă, întrucât dispozițiile art. 17 alin. (1) teza 1 din Legea nr. 143/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sunt imperative și nu fac distincție în raport cu procedeul probatoriu (raport de expertiză sau constatare) prin care se obține proba în cauză, nu restrâng sfera de aplicare a acestei obligații legale, prin urmare norma este clară. Tribunalul Caraș-Severin a menționat că, potrivit dispozițiilor art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare: „Drogurile ridicate în vederea confiscării se distrug potrivit art. 574 lit. d) din Codul de procedură penală. Păstrarea de contraprobe este obligatorie.“ Dispozițiile art. 574 lit. d) din Codul de procedură penală se regăsesc în secțiunea a 3-a „Punerea în executare a măsurilor de siguranță“ din cap. II „Punerea în executare a hotărârilor“ al titlului V din Codul de procedură penală, intitulat „Executarea hotărârilor penale“, ceea ce presupune că, în cauză, a fost pronunțată o hotărâre definitivă, iar distrugerea are loc după rămânerea definitivă a hotărârii, astfel că păstrarea obligatorie de contraprobe prevăzută de art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se referă la această etapă procesuală, de punere în executare a unei hotărâri definitive. Constatarea tehnico-științifică, fiind un mijloc de probă, este supusă reglementărilor din titlul IV al Codului de procedură penală, intitulat „Probele, mijloacele de probă și procedeele probatorii“, dispozițiile art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nefiind incidente în această etapă a procesului penal. ...
Sursa oficială ↗