Decizia ÎCCJ nr. 33/2021 (HP)Punctul VI

VI. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept 38. Completul de judecată învestit cu soluționarea apelului în Dosarul nr. 2.241/306/2018 a apreciat că, față de dispozițiile art. 54 alin. 1 și 2 din Codul familiei, de statuările Curții Constituționale, prin Decizia nr. 349 din 19 decembrie 2001, și de data nașterii apelantei-reclamante, singurele dispoziții legale ce pot fi aplicate speței sunt cele cuprinse în art. 55 din Codul familiei, în forma în vigoare la data nașterii, respectiv: „Acțiunea în tăgăduirea paternității se prescrie în termen de șase luni de la data când tatăl a cunoscut nașterea copilului.“ ... 39. Acestea au însă în vedere doar situația acțiunii pornite de tatăl prezumtiv al copilului, fiind stabilit nu doar termenul de 6 luni, ci și momentul de început al curgerii termenului și care, obiectiv, nu ar putea fi aplicat acțiunii promovate de copil. ... 40. Problema termenului de prescripție a fost analizată și de Curtea Constituțională în deciziile pronunțate cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 55 din Codul familiei. ... 41. Astfel, în considerentele Deciziei nr. 566 din 20 septembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 7 februarie 2019 (Decizia nr. 566 din 20 septembrie 2018), s-au reținut următoarele: „17. Curtea (...), în jurisprudența sa, a statuat, prin mai multe decizii, că din textul de lege criticat nu rezultă un regim discriminatoriu între copilul născut în timpul căsătoriei, mama copilului și tatăl acestuia în privința termenului de exercitare a acțiunii în tăgăduirea paternității. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 453 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 21 ianuarie 2004, Decizia nr. 390 din 12 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 17 august 2005, Decizia nr. 538 din 18 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.116 din 12 decembrie 2005, Decizia nr. 1.328 din 19 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 795 din 29 noiembrie 2010. ... 18. Curtea a reținut, prin deciziile enumerate, că textul de lege criticat reglementează termenul în care tatăl copilului născut în timpul căsătoriei poate să introducă acțiune în tăgăduirea paternității, fără să cuprindă nicio precizare cu privire la termenul în care această acțiune ar putea fi introdusă de mama copilului sau de copilul născut în timpul căsătoriei, ceea ce se explică prin modul în care legiuitorul a conceput regimul filiației față de tată. Astfel, prin art. 53 alin. 1 din Codul familiei s-a instituit o prezumție legală în sensul că paternitatea copilului născut în timpul căsătoriei aparține soțului mamei, cu consecința, prevăzută în art. 54 alin. 2 din același cod, că acțiunea în tăgăduirea paternității poate fi pornită numai de soț. În deciziile enumerate, Curtea a amintit că, prin Decizia nr. 349 din 19 decembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 10 aprilie 2002, a constatat că dispozițiile art. 54 alin. 2 din Codul familiei sunt neconstituționale în măsura în care nu recunosc decât tatălui, iar nu și mamei și copilului născut în timpul căsătoriei, dreptul de a porni acțiunea în tăgăduirea paternității. ... 19. În legătură cu acest aspect, Curtea a observat, prin aceleași decizii, că regimul juridic al filiației față de tată, rezultat ca efect al amintitei decizii de admitere pronunțată de Curtea Constituțională, și anume recunoașterea dreptului mamei și al copilului născut în timpul căsătoriei de a introduce acțiune în tăgăduirea paternității, nu a suferit nicio modificare în privința prescriptibilității acțiunii intentate de tatăl copilului și nici nu a fost completat cu dispoziții legale prin care să se stabilească termenul în care acțiunea poate fi exercitată de mamă sau de copil. Astfel, în absența unei dispoziții legale prin care să se stabilească termenul în care acțiunea în tăgăduirea paternității poate fi pornită de mamă sau de copil, Curtea a apreciat că nu are posibilitatea să constate existența vreunei discriminări, rămânând în competența instanței de judecată să facă interpretarea și aplicarea corectă a legii.“ ... 42. În opinia separată formulată la Decizia nr. 538 din 18 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.116 din 12 decembrie 2005 (Decizia nr. 538 din 18 octombrie 2005), privind excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 55 alin. 1 din Codul familiei, s-a susținut și teza potrivit căreia acțiunea în tăgăduirea paternității ar avea caracter imprescriptibil: „În urma constatării neconstituționalității art. 54 alin. 2 din Codul familiei, consecința firească ar fi fost declararea ca neconstituțional și a art. 55 alin. 1 din Codul familiei, care prevede doar termen de prescripție în ceea ce privește dreptul la acțiune al soțului mamei copilului, și anume 6 luni de la data când acesta a aflat de naștere, fără a se prevedea nimic cu privire la dreptul la acțiune, când titulari sunt mama sau copilul. Din necorelarea celor două texte de lege rezultă că în privința mamei și a copilului își găsește aplicare dreptul comun privind dreptul la acțiune având ca obiect un drept personal nepatrimonial, în sensul că acțiunea este imprescriptibilă. Se creează, astfel, o inegalitate juridică evidentă între titularii dreptului la acțiune în tăgada paternității. Pentru mamă și copil se aplică regula - imprescriptibilitatea, iar pentru soțul mamei copilului termenul special de prescripție, de 6 luni, ce reprezintă excepția.“ ... 43. În consecință, din necorelarea textului art. 54 alin. 2 cu art. 55 alin. 1 din Codul familiei, s-ar putea trage concluzia că în privința mamei și copilului își găsește aplicare dreptul comun privind acțiunea ce are ca obiect un drept personal nepatrimonial, în sensul că acțiunea este imprescriptibilă, față de nereglementarea unui termen de prescripție. ... 44. Tribunalul a apreciat că în speță nu pot fi aplicate dispozițiile art. 55 alin. 1 din Codul familiei în forma adoptată prin Legea nr. 288/2007, prin care acțiunea în tăgăduirea paternității formulată de mama copilului din căsătorie, dar și de copil, a primit o reglementare legală, prescriptibilă în termen de 3 ani, după distincțiile din cuprinsul art. 55 din Codul familiei, întrucât dispozițiile Legii nr. 288/2007 nu pot retroactiva, după cum a statuat Curtea Constituțională în Decizia nr. 755 din 24 iunie 2008. ... 45. De altfel, în finalul considerentelor Deciziei nr. 755 din 24 iunie 2008, Curtea Constituțională a reținut că, „potrivit art. 55 din Codul familiei, începutul prescripției de 3 ani a dreptului la acțiune în tăgăduirea paternității, pentru mamă și copil, este momentul obiectiv al nașterii copilului. Or, aplicarea termenului special de prescripție de 3 ani și copiilor născuți înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 288/2007 este retroactivă, în condițiile în care legea nouă se aplică unui drept născut sub imperiul legii vechi.“ ... 46. De asemenea, problema termenului de prescripție ridicată în speță nu poate fi soluționată nici prin aplicarea dispozițiilor art. 434 din Codul civil întrucât, pe de o parte, obiectul acțiunii nu este „contestare filiație față de tatăl din căsătorie“, ci „tăgăduire paternitate“, pentru care ar fi incidente dispozițiile art. 433 din Codul civil; pe de altă parte, în temeiul dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 71/2011, „Stabilirea filiației, tăgăduirea paternității sau orice altă acțiune privitoare la filiație este supusă dispozițiilor Codului civil și produce efectele prevăzute de acesta numai în cazul copiilor născuți după intrarea lui în vigoare.“ ... 47. Din acest punct de vedere, tribunalul a apreciat că interpretarea dispozițiilor art. 434 din Codul civil nu are legătură cu soluționarea prezentei cauze, sens în care cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție formulată de apelantă în acest sens a fost respinsă. ... ...