Decizia ÎCCJ nr. 7/2021 (RIL)Punctul III

III. Orientările jurisprudențiale divergente 12. Autorul sesizării a arătat că în practica judiciară s-au conturat două orientări jurisprudențiale cu privire la problema de drept aflată în divergență. ... 13. În cadrul primei orientări jurisprudențiale s-a apreciat că art. 120 alin. (5) din Codul silvic instituie dreptul de a beneficia de sporul de risc în favoarea personalului silvic, fără a supune aplicabilitatea dispoziției legale unei condiții sau unui termen suspensiv, această dispoziție fiind suficient de clară și precisă pentru a fi aplicată chiar și în absența legislației secundare la care se referă art. 115 alin. (1) din Codul silvic. ... 14. În fundamentarea primei orientări jurisprudențiale s-a arătat că art. 120 alin. (5) din Codul silvic trebuie interpretat în sensul în care produce efecte juridice, neputând fi acceptată teza conform căreia, în absența legislației secundare, acest text de lege nu poate fi pus în aplicare. ... 15. Sporul este în cuantum fix de 25% și se acordă fără a fi necesară stabilirea unor praguri sau tranșe valorice inferioare. Sub acest aspect, s-a arătat că ipoteza legală a normei menționează personalul silvic ca fiind categoria profesională beneficiară a acestui spor, fără să facă alte nuanțări. ... 16. Pe de altă parte, trebuie să se țină seama de faptul că elaborarea unor astfel de acte normative prealabile trebuia făcută în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a Codului silvic. Or, condiționarea acordării acestui spor salarial și în prezent, respectiv la peste 10 ani de la data adoptării Codului silvic, ar lipsi de eficiență juridică art. 120 alin. (5) din același cod. ... 17. În consecință, sporul de 25% prevăzut de art. 120 alin. (5) din Codul silvic se acordă personalului silvic în absența elaborării unor norme, regulamente, instrucțiuni, în sensul prevăzut de art. 115 alin. (1) din același cod. ... 18. În sensul primei orientări jurisprudențiale au fost anexate sesizării următoarele hotărâri judecătorești definitive: – Decizia nr. 7.843/2012 din 4 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal; ... – Decizia nr. 2.201 din 25 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal; ... – Decizia civilă nr. 1.111/A/2019 din 24 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale; ... – Decizia nr. 817/R/2019 din 10 octombrie 2019, Decizia nr. 906/R/2019 din 29 octombrie 2019 și Decizia nr. 999/R/2019 din 21 noiembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal; ... – Decizia civilă nr. 1.182 din 19 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal. ... ... 19. În cadrul celei de-a doua orientări jurisprudențiale s-a apreciat că sporul de risc prevăzut de art. 120 alin. (5) din Codul silvic nu poate fi acordat în absența elaborării unor norme, regulamente, instrucțiuni, în sensul prevăzut de art. 115 alin. (1) din același cod. ... 20. În fundamentarea celei de-a doua orientări jurisprudențiale s-a arătat că dispozițiile art. 120 fac parte din titlul VII al Codului silvic, având denumirea marginală „Dispoziții tranzitorii și finale“. Din topografia textelor legale supuse interpretării se desprinde concluzia că art. 115 alin. (1) din Codul silvic reprezintă norma generală, în timp ce art. 120 alin. (5) din același cod reprezintă norma specială. ... 21. În context este necesară adoptarea legislației secundare la care face referire art. 115 din Codul silvic, prin care să fie stabilite în concret modul de calcul al sporului de risc și categoriile de personal care desfășoară activități ce implică acest risc. Astfel, nerespectarea dispozițiilor art. 115 din Codul silvic nu poate fi sancționată de instanțe sub forma obligării angajatorului la executarea unei creanțe incerte din punctul de vedere al conținutului și al limitelor sale. ... 22. Modificările aduse Codului silvic prin pct. 35 din Legea nr. 175/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 46/2008 - Codul silvic, precum și pentru modificarea art. 5 alin. (2) din Legea nr. 192/2010 privind trecerea unor drumuri forestiere și a lucrărilor de corectare a torenților din domeniul public al statului și din administrarea Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva în domeniul public al unor unități administrativ-teritoriale și în administrarea consiliilor locale ale acestora (Legea nr. 175/2017) nu au constat în reglementarea unui drept salarial nou, ci în extinderea sferei subiecților care beneficiază de sporul reglementat inițial prin Codul silvic; însă acest spor nu poate fi acordat în absența metodologiei care să stabilească condițiile sale de acordare. ... 23. În sensul celei de-a doua orientări jurisprudențiale au fost anexate sesizării următoarele hotărâri judecătorești definitive: – Decizia nr. 1.590/2017 din 12 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal; ... – Decizia nr. 2.360 din 22 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal; ... – Decizia civilă nr. 1.085/2019 din 28 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești - Secția I civilă; ... – Decizia nr. 841/2019 din 19 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal; ... – Decizia nr. 1.212 din 15 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești - Secția de contencios administrativ și fiscal; ... – Decizia nr. 1.119/R din 17 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. ... ... ...