Decizia ÎCCJ nr. 14/2021 (HP)Punctul XII

XII. Înalta Curte de Casație și Justiție 66. Examinând sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori și chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele: ... + Asupra admisibilității sesizării 67. Pornind de la conținutul art. 519 din Codul de procedură civilă, se constată că există mai multe argumente de inadmisibilitate a prezentei sesizări de pronunțare a unei hotărâri prealabile. ... 68. În primul rând, cu referire la obiectul acesteia, se reține că instanța de trimitere a inițiat din oficiu sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție într-o cauză aflată pe rolul său - având ca obiect recunoașterea în favoarea reclamantului, personal încadrat în familia ocupațională „Justiție“, a unei indemnizații brute lunare calculate în raport cu o valoare de referință sectorială superioară, cu consecința plății diferențelor salariale corespunzătoare, în valoare actualizată și cu plata dobânzii legale - în scopul de a stabili, general și obligatoriu, sensul și întinderea efectelor Deciziei nr. 36 din 4 iunie 2018, argumentându-se că menționata decizie „a ajuns să fie interpretată ca instituind obligativitatea de precedent în materia drepturilor cuvenite personalului din justiție (valoare de referință sectorială, coeficient de multiplicare)“. ... 69. Așadar, se constată că într-o procedură destinată asigurării unei practici judiciare unitare, cu rol preventiv, menită să asigure dezlegarea de principiu și cu efect general obligatoriu a problemelor de drept sesizate, care, în esență, țin de interpretarea legii, instanța de trimitere atașează efectele specifice instituite în procedura art. 443 din Codul de procedură civilă, menite să asigure înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârilor judecătorești neclare ori care conțin dispoziții potrivnice. ... 70. Or, de principiu, prin rolul și funcțiile sale, precum și prin aceea că hotărârea prealabilă dată în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă se pronunță în dezlegarea unor probleme de drept, aceasta nu ar trebui să fie compatibilă cu procedura lămuririi și înlăturării dispozițiilor contradictorii din hotărârile judecătorești regăsită în cuprinsul art. 443 din Codul de procedură civilă, obiectiv care să poată fi atins, în cazul hotărârii prealabile, prin inițierea unei noi sesizări în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, așa cum a procedat instanța de trimitere. ... 71. În măsura în care s-ar admite însă că hotărârea pentru dezlegarea unei chestiuni de drept nu este cu totul incompatibilă unei proceduri menite să îi lămurească, precum s-a dorit în cazul de față, în mod general și obligatoriu, sensul și întinderea efectelor sale, trebuie semnalată o a doua particularitate a sesizării actuale, care este în aceeași direcție a inadmisibilității sale. ... 72. Dacă, în cazul procedurii instituite prin dispozițiile art. 443 din Codul de procedură civilă, inițierea acesteia are la bază necesitatea lămuririi înțelesului, întinderii sau aplicării hotărârii judecătorești din pricina neclarității ori a dispozițiilor contradictorii regăsite în interiorul/cuprinsul său, se observă că sesizarea având ca obiect interpretarea Deciziei nr. 36 din 4 iunie 2018, în vederea stabilirii sensului și întinderii efectelor acesteia, nu a fost justificată prin existența de neclarități ori dezlegări contradictorii proprii acesteia, regăsite în dispozitivul sau chiar considerentele hotărârii vizate. Tot astfel, admisibilitatea și utilitatea sesizării nu au fost justificate de elemente care să se regăsească în cuprinsul hotărârii pentru dezlegarea chestiunii de drept sau care să aibă cea mai mică legătură cu problema de drept tranșată prin respectiva decizie. ... 73. Dimpotrivă, utilitatea și necesitatea sesizării au fost argumentate de instanța de trimitere pe aspecte exterioare, fără legătură cu conținutul în sine al dezlegărilor din Decizia nr. 36 din 4 iunie 2018, afirmându-se că practica judiciară ar fi atribuit acesteia efectul instituirii obligativității de precedent judiciar în materia drepturilor cuvenite personalului din justiție. ... 74. Astfel, potrivit instanței de trimitere, este important pentru soluționarea cauzei cu a cărei judecată a fost învestită în etapa apelului să cunoască dacă, în lumina Deciziei nr. 36 din 4 iunie 2018, este suficient să existe (fie și pronunțată ulterior deciziei în dezlegarea chestiunii de drept) o hotărâre judecătorească favorabilă unui membru aparținând personalului din justiție, pentru a se institui și/sau modifica nivelul de salarizare prin raportare la care să acționeze și să se verifice de către instanțele învestite ulterior standardul egalitar reglementat de art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, astfel cum a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015. S-a mai arătat că această situație este una de dată recentă, generată de o practică judiciară de recunoaștere a valorii general obligatorii - „întocmai ca și legea“ - a hotărârilor judecătorești pronunțate în favoarea unor noi elemente sau drepturi, neincluse anterior în salariul personalului din familia ocupațională „Justiție“. Așadar, se arată în termenii instanței de trimitere, este necesar a se lămuri, prin stabilirea efectelor Deciziei nr. 36 din 4 iunie 2018, „valoarea cu care trebuie învestită o hotărâre pronunțată în altă cauză, între alte părți“, în materia drepturilor salariale recunoscute personalului din justiție. ... 75. Pentru a vedea în ce măsură întrebarea instanței se află în legătură cu Decizia nr. 36 din 4 iunie 2018, este important de reamintit contextul care a fundamentat pronunțarea acesteia. Acest context a fost marcat de pronunțarea Deciziei Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3^1 alin. (1^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 (stabilindu-se că „nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare“ la care se face egalizarea prevăzută de art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016, trebuie să includă și drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești), și de modul de receptare în practică a efectelor sale, litigiul cu soluționarea căruia fusese învestită instanța de trimitere fiind unul care ținea în mod direct de aplicarea deciziei Curții Constituționale. ... 76. În concret, chestiunea de drept care s-a ridicat în cauza instanței de trimitere din respectiva sesizare, apreciată apoi de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curți de Casație și Justiție ca fiind de interes spre a fi dezlegată pentru prevenirea apariției unei practici neunitare ulterioare, a fost aceea de a ști dacă soluția egalizării indemnizațiilor la nivel maxim, instituită prin dispozițiile art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, și permisă prin efectul declarării neconstituționalității art. 3^1 alin. (1^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, prin Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016 a Curții Constituționale, are în vedere și majorările (indexările) recunoscute prin hotărâri judecătorești unora dintre magistrați sau membri ai personalului auxiliar, fără să intereseze dacă pentru acestea ordonatorul de credite a emis sau nu ordine de salarizare corespunzătoare ori acestea pot fi avute în vedere numai în situația existenței în plată la data de 9 aprilie 2015 a unor salarii calculate cu includerea acestor majorări. ... 77. Întrucât prin includerea în nivelul maxim al salarizării doar a drepturilor obținute prin hotărâri judecătorești definitive pentru care au fost emise ordine de salarizare s-a considerat că s-ar lăsa la latitudinea ordonatorilor de credite consecința aplicării sau neaplicării prevederilor legale, iar neexecutarea unor hotărâri judecătorești definitive ar produce consecințe juridice în sensul privării unor titulari de drepturi specifice, prin Decizia nr. 36 din 4 iunie 2018 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a admis sesizarea și s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, soluția egalizării indemnizațiilor la nivel maxim are în vedere și majorările și indexările recunoscute prin hotărâri judecătorești unor magistrați sau membri ai personalului auxiliar, indiferent dacă ordonatorul de credite a emis sau nu ordine de salarizare corespunzătoare. ... 78. Se observă însă că, în afara argumentului redat în cele de mai sus și a observației că Decizia Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016 a interpretat un alt text de lege [art. 3^1 alin. (1^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015] decât cel invocat prin sesizarea instanței de trimitere [art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015], dar care consacră una și aceeași soluție legislativă, Decizia nr. 36 din 4 iunie 2018 se fundamentează aproape integral pe considerentele hotărârii instanței de contencios constituțional pe care le și redă, în partea acestora cea mai relevantă. ... 79. Tocmai de aceea, pretinsa instituire a precedentului judiciar ca izvor de drept în materia salarizării personalului din justiție nu poate fi legată în mod direct nici de dezlegarea dată prin Decizia nr. 36 din 4 iunie 2018 (soluția) și nici de considerentele care explică soluția Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. ... 80. De altfel, atunci când își argumentează necesitatea lămuririi problemei de drept sesizate, însăși instanța de trimitere evocă existența Deciziei Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016, care în termenii acesteia „a dat rațiunea pronunțării hotărârii prealabile a cărei lămurire se cere“ și face referire consistentă la considerentele acesteia. ... 81. Întrucât soluția Deciziei nr. 36 din 4 iunie 2018 nu face decât să determine domeniul de aplicare al Deciziei Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016 - sub aspectul stabilirii standardului egalizării indemnizațiilor la nivel maxim, prin luarea în considerare a majorărilor și indexărilor recunoscute prin hotărâri judecătorești unor magistrați sau membri ai personalului auxiliar, indiferent dacă ordonatorul de credite a (și) pus sau nu în executare hotărârile prin emiterea de ordine de salarizare corespunzătoare -, actuala sesizare este inadmisibilă, întrucât, în mod evident, lămurirea întrebării instanței de trimitere nu ține în mod direct de clarificarea întinderii sau aplicării Deciziei nr. 36 din 4 iunie 2018, cu a cărei soluție nu are nicio legătură. ... 82. Mai trebuie precizat că Decizia nr. 36 din 4 iunie 2018, întocmai ca și Decizia Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016, care constituie fundament al dezlegărilor celei dintâi, a avut ca ipoteză de caz existența hotărârilor judecătorești prin care s-a recunoscut majorarea indemnizației de încadrare magistraților și personalului asimilat în baza unor dispoziții legale de aplicabilitate generală (la nivelul întregii familii ocupaționale „Justiție“) și care se deosebesc de ipotezele în care, tot prin hotărâre judecătorească, ar fi fost recunoscute anumite drepturi în baza unor situații de fapt particulare, fără aplicabilitate generală (paragraful 11 din Decizia nr. 36 din 4 iunie 2018). ... 83. Cele evocate anterior, relative la soluția, considerentele și contextul adoptării Deciziei nr. 36 din 4 iunie 2018, relevă inadmisibilitatea sesizării și sub un al doilea aspect. ... 84. Astfel, în acord cu prevederile art. 519 din Codul de procedură civilă, procedura hotărârii prealabile se înțelege că a fost rezervată „chestiunilor de drept“ care prezintă caracter de noutate și dificultate, de a căror lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzelor în care acestea s-au ivit și a căror dezlegare de principiu se impune din partea Înaltei Curți de Casație și Justiție spre a preveni crearea de practici neunitare. ... 85. Potrivit doctrinei, chestiunea de drept supusă dezbaterii trebuie să fie una veritabilă, legată de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege, fie din cauză că acest text este incomplet, fie pentru că nu este corelat cu alte dispoziții legale, fie pentru că se pune problema că nu ar mai fi în vigoare ori trebuie să constea în acea problemă de interpretare și aplicare a unei dispoziții legale asupra căreia instanța supremă nu a mai statuat. ... 86. La rândul său, Înalta Curte de Casație și Justiție, în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a statuat în legătură cu sintagma „chestiune de drept“ (spre exemplu, prin Decizia nr. 20 din 22 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 588 din 5 august 2015) că: „41. (...) întrebarea formulată în cadrul procedurii prealabile trebuie să vizeze o chestiune de drept punctuală, așa încât soluția dată în această procedură să aibă în vedere numai întrebarea respectivă, iar nu întreaga problematică a unui text de lege. (…) ... 42. În doctrină s-a arătat că, în înțelesul legii, chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită trebuie să fie specifică, urmărind interpretarea punctuală a unui text legal, fără a-i epuiza înțelesurile sau aplicațiile; întrebarea instanței trebuie să fie una calificată, iar nu generică și pur ipotetică. În același timp, chestiunea de drept trebuie să fie reală, iar nu aparentă, să privească interpretarea diferită sau contradictorie a unui text de lege, a unei reguli cutumiare neclare, incomplete sau, după caz, incerte ori incidența și, deci, aplicarea unor principii generale ale dreptului, al căror conținut sau a căror sferă de acțiune sunt discutabile.“ ... 87. Se poate constata astfel, că, de principiu, atât doctrina, cât și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție au subordonat „chestiunea de drept“ din cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă domeniului normelor dreptului pozitiv, normelor cutumiare și/sau, eventual, principiilor de drept, lato sensu normelor regulamentare între care, în esență, nu se poate înscrie și lămurirea sensului, întinderii, efectelor hotărârii prealabile, prin mijlocirea căreia se asigură o interpretare uniformă a unei anume reguli de drept, în pofida efectelor sale general obligatorii. ... 88. De altfel, chemată să aprecieze asupra admisibilității sesizării din perspectiva întrunirii condițiilor legale de admisibilitate a acesteia, impuse prin dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă, instanța de trimitere admite ea însăși prin actul de învestire (Încheierea din 13 noiembrie 2019) că „problema de drept ridicată nu ține numaidecât de interpretarea legii în sens strict, de act juridic al autorităților cu putere de reglementare, ci privește interpretarea dreptului din perspectiva rolului ce s-ar putea recunoaște prin decizia obligatorie a instanței supreme, precedentului judiciar, într-o anumită materie pe rolul instanțelor“. ... 89. Or, precum s-a arătat în cele de mai sus, problema de drept a cărei lămurire a fost identificată ca fiind necesară instanței de trimitere nu își are sorgintea în Decizia nr. 36 din 4 iunie 2018, aceasta fiind în mod artificial și fără suport pusă în legătură cu respectivul act jurisdicțional. ... ...