Decizia CCR nr. 609/2025Punctul 19

19. Nu se poate contesta, în principiu, că, în fapt, așa cum se susține în motivarea excepției, activitatea grefierilor de la parchetele de pe lângă instanțele din localitățile din județ, altele decât cea de reședință, ar putea fi, pentru perioade mai scurte sau mai lungi, mai intensă, derulată în condiții de infrastructură mai proaste etc. Cu toate acestea, nici legiuitorul român și niciun alt legiuitor nu se pot dispensa de instrumentul reglementării generale și abstracte care, prin natura sa, presupune o anumită generalizare empirică și care, deci, de la caz la caz, se poate dovedi discutabilă și chiar injustă. Ceea ce i se poate cere legiuitorului în procesul de reglementare pe calea normelor generale și abstracte este ca aceste generalizări empirice să nu fie arbitrare, contrare însuși scopului pe care, în mod formal și aparent, doresc să îl servească. În prezenta cauză, așa cum sa statuat deja, legiuitorul a plecat de la premisa că activitatea judiciară în cadrul parchetelor din reședințele de județ este întrun grad suficient diferită de celelalte parchete din județ și, ca atare, și remunerarea unora dintre salariații acestora, în particular a grefierilor, poate fi diferențiat reglementată. În concluzie, Curtea reține că tratamentul salarial diferențiat nu este discriminatoriu, în sensul interzis de prevederile constituționale și convenționale invocate în motivarea excepției. ...