Decizia ÎCCJ nr. 4/2021 (HP)Punctul II

II. Expunerea succintă a cauzei Curtea de Apel Brașov - Secția penală a fost sesizată cu apelul declarat de inculpatul D.M. împotriva Sentinței penale nr. 478 din data de 2 aprilie 2020 pronunțate de Judecătoria Brașov. În cauză, prin Rechizitoriul nr. 11.255/P/2018 din data de 1 aprilie 2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov sa dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului D.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de șantaj, prevăzută de art. 207 alin. (1) și (2) din Codul penal, violarea vieții private în formă continuată, prevăzută de art. 226 alin. (2) din Codul penal cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal (două acte materiale) și fals informatic în formă continuată, prevăzută de art. 325 din Codul penal cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal (două acte materiale), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din Codul penal. În sarcina inculpatului s-au reținut, în esență, următoarele fapte: – în cursul lunii decembrie 2018, inculpatul a amenințat-o, în repetate rânduri, pe persoana vătămată B.P.A., prin intermediul telefonului și a rețelelor de socializare, că va da publicității pe internet mai multe fotografii, care o înfățișau dezbrăcată și filmulețe, care o înfățișau pe aceasta întreținând relații sexuale normale cu el, dacă nu va accepta să întrețină în continuare relații sexuale cu inculpatul, deși persoana vătămată nu mai dorea acest lucru, reținându-se că fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj, prevăzută de art. 207 alin. (1) și (2) din Codul penal; ... – în cursul lunii decembrie 2018, inculpatul a creat pe siteul www.pornhub.com un profil cu numele persoanei vătămate B.P.A., pe care a postat mai multe fotografii cu persoana vătămată nud și un filmuleț în care persoana vătămată întreținea relații sexuale cu el (primul act material) și a creat un profil fals pe rețeaua de socializare Facebook cu numele persoanei vătămate B.P.A., de pe care i-a trimis martorului D.S. mai multe fotografii cu persoana vătămată dezbrăcată (al doilea act material), în ipostaze intime, reținându-se că faptele întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de fals informatic în formă continuată, prevăzută de art. 325 din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal, și violarea vieții private, prevăzută de art. 226 alin. (2) din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal. ... Prin Sentința penală nr. 478 din data de 2 aprilie 2020 a Judecătoriei Brașov s-a dispus condamnarea inculpatului pentru toate infracțiunile imputate, apreciindu-se dovedită starea de fapt descrisă prin rechizitoriu, în drept fiind reținută aceeași încadrare ca cea dată infracțiunilor în cursul urmăririi penale. Cu referire la realizarea conținutului constitutiv al infracțiunii de fals informatic, instanța de fond a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 325 din Codul penal, constituie infracțiunea de fals informatic fapta de a introduce, modifica sau șterge, fără drept, date informatice ori de a restricționa, fără drept, accesul la aceste date, rezultând date necorespunzătoare adevărului, în scopul de a fi utilizate în vederea producerii unei consecințe juridice. Pentru realizarea laturii obiective a acestei infracțiuni este necesar ca agentul să interacționeze cu datele informatice stocate într-un sistem informatic ori într-un mediu de stocare în așa fel încât să rezulte date necorespunzătoare adevărului, iar scopul agentului să fie acela de a utiliza aceste date în vederea producerii unor consecințe juridice. Aceste două elemente indică un paralelism evident cu falsul tradițional în înscrisuri. Modalitatea în care a acționat inculpatul D.M. este cea a introducerii de date informatice, ceea ce reprezintă corespondentul acțiunii de contrafacere a unui înscris. Astfel, se reține introducerea de date informatice atunci când autorul creează un document electronic fals. S-a reținut că doctrina și jurisprudența sunt unanim de acord că inclusiv crearea unui profil fals în cadrul unei rețele de socializare, prin utilizarea datelor de identificare ale unei persoane, poate realiza tipicitatea textului de incriminare. Acțiunile inculpatului de a crea un profil fals pe contul de socializare Facebook cu numele persoanei vătămate, precum și pe site-ul www.pornhub.com un profil cu numele persoanei vătămate B.P.A. au avut ca scop prestabilit denigrarea publică și defăimarea imaginii acesteia la serviciu și în cercul de prieteni. Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că atitudinea psihică a inculpatului față de fapte și de urmările acestora îmbracă forma vinovăției în modalitatea intenției directe, conform art. 16 alin. (3) lit. a) din Codul penal, deoarece inculpatul a prevăzut și urmărit rezultatul faptelor sale (atingerea relațiilor sociale referitoare la libertatea psihică a persoanei vătămate, viața privată a acesteia și dreptul persoanei la propria imagine), acesta exercitând amenințări la adresa persoanei vătămate în scopul obținerii de favoruri sexuale, furându-i identitatea în scopul creării unor profile false pe rețelele de socializare, în vederea discreditării și ponegririi în public a acesteia. Împotriva Sentinței penale nr. 478 din data de 2 aprilie 2020 pronunțate de Judecătoria Brașov - Secția penală a formulat apel inculpatul D.M., în cuprinsul motivelor de apel invocând, printre altele, netemeinicia soluției de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de fals informatic, susținând că nu sunt realizate cerințele esențiale ale acestei infracțiuni. În faza de apel, la termenul de judecată din data de 14 iulie 2020, instanța, din oficiu, a pus în discuția părților necesitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, în condițiile art. 475 și următoarele din Codul de procedură penală. În acest sens, instanța a constatat că, în cauză, urmează să analizeze, printre altele, dacă crearea unui cont pe o rețea de socializare accesibilă publicului (rețea care nu solicită dovezi din care să reiasă folosirea numelui real de către deținătorul unui cont), furnizând ca nume de utilizator numele unei alte persoane și introducând date reale vizând această persoană (informații, fotografii, imagini video etc.), realizează condițiile de tipicitate ale infracțiunii de fals informatic, prevăzută de art. 325 din Codul penal, cu referire la cerințele ca acțiunea de introducere a unor date informatice să fie realizată fără drept și, respectiv, să aibă ca rezultat date necorespunzătoare adevărului, chestiune de drept, în condițiile în care presupune încadrarea în condițiile de tipicitate prevăzute de art. 325 din Codul penal a unei anumite situații de fapt. În ceea ce privește utilitatea unei interpretări unitare oferite de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a arătat că în practica recentă a Curții de Apel Brașov au existat mai multe dosare în care, în situații de fapt similare celei deduse judecății în prezenta cauză, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de fals informatic în concurs cu violarea vieții private. Soluțiile în aceste cauze au fost diferite, variind de la condamnare (astfel cum s-a întâmplat în prezenta cauză, în primă instanță), achitare (soluție dispusă în primă instanță și menținută în apel - în acest sens fiind Dosarul nr. 9.754/ 197/2019 al Judecătoriei Brașov - Secția penală) sau schimbarea încadrării juridice din cele două infracțiuni menționate anterior, în concurs, în infracțiunea unică de violare a vieții private (în acest sens fiind soluția dispusă în Dosarul nr. 31.106/197/2018 al Curții de Apel Brașov - Secția penală). În toate aceste cauze s-a pus în discuție realizarea conținutului constitutiv al infracțiunii de fals informatic. Sub aspectul admisibilității sesizării, instanța de apel a considerat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, respectiv: cauza se află pe rolul Curții de Apel Brașov, învestită cu soluționarea cauzei în ultimă instanță; există o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei; asupra acestei chestiuni Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat anterior printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și, conform verificărilor efectuate, nu există un recurs în interesul legii în curs de soluționare având același obiect. + Punctele de vedere ale Ministerului Public și inculpatului Reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție și a arătat că, ținând cont de modalitatea diferită în care ar putea fi interpretate dispozițiile art. 325 din Codul penal, este util să fie obținută o interpretare a chestiunii de drept invocate, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei. Apărătorul ales al inculpatului a susținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, iar pe fondul chestiunii de drept supuse analizei a arătat că își menține opinia exprimată în cuprinsul motivelor de apel, în sensul că nu sunt realizate condițiile de tipicitate ale infracțiunii de fals informatic. + Punctul de vedere al instanței Curtea de Apel Brașov - Secția penală a reținut că infracțiunea de fals informatic presupune ca săvârșirea uneia dintre acțiunile prevăzute alternativ de art. 325 din Codul penal (introducere, modificare, ștergere date informatice sau restricționarea accesului la acestea) să fie realizată fără drept și să aibă ca rezultat crearea unor date necorespunzătoare adevărului. În opinia instanței, noțiunea de fără drept trebuie analizată prin prisma dispozițiilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, în conformitate cu care acționează fără drept persoana care se află în una dintre următoarele situații: a) nu este autorizată, în temeiul legii sau al unui contract; b) depășește limitele autorizării; c) nu are permisiunea, din partea persoanei fizice sau juridice competente, potrivit legii, să o acorde, de a folosi, administra sau controla un sistem informatic ori de a desfășura cercetări științifice sau de a efectua orice altă operațiune într-un sistem informatic. În acest sens, s-a avut în vedere faptul că infracțiunea de fals informatic a fost inițial incriminată prin dispozițiile art. 48 din Legea nr. 161/2003, tipicitatea faptei rămânând neschimbată și după modificarea sediului legislativ al infracțiunii (existând doar o reducere a limitelor de pedeapsă). De asemenea, noțiunile de sistem informatic și date informatice, definite în prezent prin art. 181 din Codul penal, se regăsesc, aproape identic, în art. 35 alin. (1) din Legea nr. 161/2003. În acest context, după cum s-a arătat și în doctrină (spre exemplu, G. Bodoroncea, V. Cioclei ș.a., Codul penal. Comentariu pe articole, Ed. C. H. Beck, Ediția 2, 2016), noțiunea „fără drept“ din cuprinsul art. 325 din Codul penal este definită de art. 35 alin. (2) din Legea nr. 161/2003. Or, în opinia instanței, din aceste texte de lege rezultă că autorizarea sau permisiunea sunt legate de folosirea sistemului informatic și persoana fizică sau juridică competentă să le acorde este deținătoarea drepturilor asupra sistemului informatic sau datelor informatice. În cazul unor rețele de tipul celor utilizate de inculpat în cauză - facebook, pornhub - drepturile asupra contului, incluzând toate datele asociate acestuia, aparțin, pe de o parte, deținătorului aplicației (care păstrează anumite drepturi asupra acestuia - spre exemplu, poate elimina anumite date în măsura în care contravin politicii rețelei) și, pe de altă parte, deținătorului (titularului) contului. Cu privire la această ultimă chestiune, instanța a apreciat relevant și faptul că rețelele amintite nu condiționează deschiderea unui cont de folosirea numelui real al persoanei care utilizează contul și nu efectuează verificări menite a stabili identitatea dintre numele persoanei care deschide contul și numele sub care este înregistrat contul. De altfel, este de notorietate, cel puțin printre utilizatorii unor astfel de rețele, că în cele mai multe dintre cazuri nu sunt folosite numele reale. Este, de asemenea, de necontestat că dreptul de administrare a contului aparține persoanei care l-a deschis (și care se identifică cu datele solicitate de aplicație - nume de utilizator, parolă, număr de telefon etc.), și nu persoanei al cărei nume a fost folosit ca denumire a contului. În raport cu cele expuse, instanța a considerat, în interpretarea noțiunii de fără drept, că aceasta nu trebuie legată de persoana vătămată și de necesitatea ca aceasta să îi permită inculpatului să introducă, în sistemul informatic, date privind persoana sa (fotografii, filme). Nu este vorba de un drept asupra unor astfel de reprezentări ale realității, ci de dreptul de a utiliza sistemul informatic și programul informatic aferent rețelei de socializare. Pe cale de consecință, dacă o persoană este titularul contului (inclusiv în situația în care a folosit, pentru denumirea acestuia, un nume aparținând altei persoane), aceasta este persoana care are dreptul de a folosi contul respectiv (prin introducerea oricăror date informatice, modificarea acestora, ștergerea etc.), neputându-se reține că a acționat fără drept. În ceea ce privește cea de-a doua condiție supusă discuției, respectiv ca acțiunea de introducere de date informatice să aibă ca rezultat date necorespunzătoare adevărului, instanța a considerat că trebuie lămurit aspectul dacă folosirea numelui unei alte persoane pentru deschiderea unui cont într-o rețea de natura celei utilizate de inculpat în cauză (facebook, pornhub) conduce la un astfel de rezultat. În concret, instanța a avut în vedere situația în care postările inculpatului conțin imagini (fotografii și imagini video) care înfățișează persoana vătămată, imagini reale (neprocedându-se la alterarea lor în nicio formă), astfel că singura împrejurare care nu are corespondent în realitate este faptul că persoana vătămată, al cărei nume apare la denumirea contului, este chiar deținătoarea acestui cont. Or, în această situație, instanța a considerat că numele persoanei vătămate, regăsit ca nume al contului, nu reprezintă date informatice necorespunzătoare adevărului, ceea ce nu corespunde realității fiind situația de fapt rezultând din crearea contului sub un alt nume. Astfel, se ajunge în situația în care titularul contului se prezintă celorlalți utilizatori ai aplicației sub o altă identitate, cea regăsită în denumirea contului. S-a făcut trimitere la dispozițiile art. 327 din Codul penal, care incriminează fapta de fals privind identitatea doar în situația în care este realizată în raport cu o persoană dintre cele prevăzute în art. 175 sau este transmisă unei unități în care aceasta își desfășoară activitatea, simpla prezentare sub o identitate falsă altor subiecți de drept nefiind incriminată. Or, în condițiile în care, în realitatea obiectivă, nu este sancționată o astfel de faptă, s-a apreciat că apare ca nefiind justificată o interpretare care să sancționeze o astfel de conduită în realitatea virtuală. În ceea ce privește o eventuală asemănare cu infracțiunea de fals în înscrisuri, rezultând din inserarea numelui unei alte persoane, instanța a apreciat că trebuie să se aibă în vedere faptul că, astfel cum s-a arătat anterior, acest tip de rețele nu garantează existența unei identități între numele de utilizator și numele real al persoanei care deține contul, astfel că simpla introducere a unui nume nu este de natură a produce efecte. Față de toate acestea, în opinia instanței, folosirea numelui unei alte persoane pentru deschiderea unui cont în rețeaua facebook sau pornhub nu are ca rezultat date necorespunzătoare adevărului, astfel încât o astfel de acțiune nu îndeplinește această cerință esențială pentru existența infracțiunii de fals informatic. Evident, deschiderea și folosirea unui cont pe o astfel de rețea publică, utilizând numele altei persoane, poate să realizeze conținutul altor infracțiuni, în măsura în care sunt întrunite elementele constitutive ale acestora (spre exemplu, înșelăciune), însă, în opinia instanței, nu sunt realizate condițiile de tipicitate ale infracțiunii de fals informatic, prevăzute de art. 325 din Codul penal. ...