Decizia ÎCCJ nr. 82/2022 (HP)Punctul II

II. Expunerea succintă a cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, persoana condamnată T. O. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei penale nr. 592/AP din 28 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Brașov în soluționarea apelului formulat împotriva Sentinței penale nr. 453 din 19 martie 2021 a Judecătoriei Brașov, pronunțată în Dosarul nr. 18.552/197/2019. În motivare, contestatorul a apreciat ca fiind incident cazul de contestație în anulare prevăzut de dispozițiile art. 426 lit. b) din Codul de procedură penală, susținând că a fost condamnat deși la dosar existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, datorită împlinirii termenului de prescripție specială prevăzut de art. 154 alin. (4) din Codul penal. Prin Sentința penală nr. 453 din data de 19 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 18.552/197/2019, Judecătoria Brașov, în baza art. 396 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală, raportat la art. 244 alin. (1) , cu aplicarea art. 35 alin. (1) (34 de acte materiale) și art. 5 din Codul penal, l-a condamnat pe inculpatul T. O. la pedeapsa principală de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată (faptă din perioada iulie-septembrie 2011). În baza art. 67 alin. (1) din Codul penal, i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) , b) și g) , pe o perioadă de 4 ani. În baza art. 65 alin. (1) din Codul penal i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) , b) și g) . S-a constatat că infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat în prezenta cauză a fost concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin următoarele sentințe: Sentința penală nr. 103 din 8 martie 2013 a Judecătoriei Alba Iulia, definitivă prin Decizia penală nr. 660 din 11 iunie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia; Sentința penală nr. 158 din 4 martie 2013 a Judecătoriei Târgu Mureș, definitivă prin Decizia penală nr. 597/R din 11 noiembrie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș; Sentința penală nr. 860 din 30 aprilie 2013 a Judecătoriei Brașov, definitivă prin Decizia penală nr. 986 din 5 decembrie 2013 a Curții de Apel Brașov; Sentința penală nr. 151 din 3 aprilie 2014 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin Decizia penală nr. 675 din 23 mai 2014 a Curții de Apel București; Sentința penală nr. 1.840 din 11 decembrie 2014 a Judecătoriei Aiud, definitivă prin Decizia penală nr. 769/A din 15 septembrie 2015 a Curții de Apel Alba Iulia; Sentința penală nr. 314 din 9 februarie 2016 a Judecătoriei Brașov, definitivă prin Decizia penală nr. 504 din 22 iunie 2016 a Curții de Apel Brașov; Sentința penală nr. 1.187 din 17 iulie 2014 a Judecătoriei Aiud, definitivă prin Decizia penală nr. 28/A din 17 ianuarie 2018 a Curții de Apel Alba Iulia. S-au descontopit pedeapsa rezultantă principală de 7 ani închisoare, pedeapsa accesorie rezultantă și pedeapsa complementară rezultantă, aplicate prin Sentința penală nr. 526 din 22 martie 2018 a Judecătoriei Brașov, definitivă la 26 martie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 2.171/197/2018, și s-au repus în individualitatea lor pedepsele dispuse în sentințele menționate mai sus, ce au fost detaliate pe larg în dispozitivul sentinței instanței de fond, făcându-se mențiune de restul de 391 de zile închisoare rămas neexecutat din executarea Sentinței nr. 527 din 28 februarie 2006 a Judecătoriei Brașov, definitivă prin Decizia penală nr. 430 din 2 august 2006 a Curții de Apel Brașov. A fost menținută revocarea liberării condiționate acordată prin Sentința penală nr. 2.208 din 12 octombrie 2006 a Judecătoriei Brașov, revocare dispusă prin Sentința penală nr. 158 din 4 martie 2013 a Judecătoriei Târgu Mureș, definitivă prin Decizia penală nr. 597/R din 11 noiembrie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș. În baza art. 40, art. 38 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal, prima instanță a contopit pedeapsa principală aplicată în prezenta cauză cu pedepsele principale menționate anterior și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse concurente (o treime din 34 de ani și 4 luni), respectiv un spor de 11 ani, 5 luni și 10 zile, inculpatul executând pedeapsa principală rezultantă de 15 ani, 5 luni și 10 zile închisoare. În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din Codul penal, i s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară rezultantă constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) , b) și g) , pe o perioadă de 4 ani. În baza art. 45 alin. (5) raportat la alin. (3) lit. a) din Codul penal, i s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa accesorie rezultantă. Instanța de fond a constatat că infracțiunile concurente de mai sus au fost săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie prin raportare la infracțiunile la care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 1.494 din 15 aprilie 1999 a Judecătoriei Iași, definitivă prin Decizia penală nr. 243 din 13 martie 2001 a Curții de Apel Iași, Sentința penală nr. 1.173 din 22 mai 2002 a Judecătoriei Brașov, definitivă prin Decizia penală nr. 415 din 30 mai 2002 a Curții de Apel Brașov, Sentința penală nr. 357 din 17 decembrie 2003 a Judecătoriei Zărnești, definitivă prin Decizia penală nr. 703/A din 19 octombrie 2004 a Tribunalului Brașov, și Sentința penală nr. 1.594 din 24 iunie 2004 a Judecătoriei Brașov, definitivă prin Decizia penală nr. 612 din 18 octombrie 2005 a Curții de Apel Brașov, contopite prin Sentința penală nr. 527 din 28 februarie 2006 a Judecătoriei Brașov, definitivă prin Decizia penală nr. 430 din 2 august 2006 a Curții de Apel Brașov. În baza art. 43 alin. (2) din Codul penal, s-a adăugat restul rămas neexecutat de 391 de zile închisoare din executarea Sentinței nr. 527 din 28 februarie 2006 a Judecătoriei Brașov, definitivă prin Decizia penală nr. 430 din 2 august 2006 a Curții de Apel Brașov la pedeapsa rezultantă a concursului de infracțiuni de 15 ani, 5 luni și 10 zile închisoare, inculpatul executând efectiv pedeapsa principală rezultantă de 15 ani, 5 luni și 401 zile. În baza art. 45 alin. (3) lit. b) din Codul penal, a fost aplicată, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară rezultantă, constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) , b) și g) , pe o perioadă de 4 ani. În baza art. 45 alin. (5) din Codul penal raportat la art. 45 alin. (3) lit. b) din Codul penal, a fost aplicată, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa accesorie rezultantă, constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) , b) și g) din Codul penal. În baza art. 404 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală raportat la art. 40 alin. (3) și art. 72 alin. (1) din Codul penal, sau dedus din pedeapsa rezultantă a închisorii următoarele perioade: de la 28 decembrie 2006 la 14 mai 2007, de la 21 februarie 2013 la 22 martie 2013, de la 6 iunie 2013 la 10 iunie 2013, de la 13 iunie 2013 la 15 noiembrie 2016, de la 18 ianuarie 2018 la 11 septembrie 2018 inclusiv și 252 de zile considerate ca executate în baza Legii nr. 169/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. În baza art. 45 alin. (4) din Codul penal, s-a dedus din durata pedepsei complementare rezultante de 4 ani de mai sus perioada de la 16 iunie 2020 la zi. În baza art. 105 alin. (1) din Codul penal, instanța de fond a anulat liberarea condiționată dispusă prin Sentința penală nr. 1.033 din 9 noiembrie 2016 a Judecătoriei Deva și liberarea condiționată dispusă prin Sentința penală nr. 1.541 din 5 septembrie 2018 a Judecătoriei Brașov și a dispus executarea pedepsei rezultante de mai sus. În ceea ce privește latura civilă, instanța de fond a soluționat acțiunile civile formulate în cauză potrivit dispozitivului. Prin Decizia penală nr. 592/AP din data de 28 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Brașov - Secția penală, s-a dispus: În baza art. 421 pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, a fost admis apelul declarat de inculpatul T. O. împotriva Sentinței penale nr. 453 din data de 19 martie 2021 a Judecătoriei Brașov, pronunțată în Dosarul nr. 18.552/197/2019 (cu omisiunea vădită înlăturată conform Încheierii din data de 19 aprilie 2021), care a fost desființată sub aspectul modalității de stabilire a legii penale mai favorabile, al pedepselor principale, complementare și accesorii aplicate inculpatului pentru infracțiunea de înșelăciune, procedeul contopirii și al cuantumului pedepsei rezultante. În baza art. 215 alin. (1) , (3) , (4) și (5) din Codul penal vechi cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal vechi (34 de acte materiale), art. 37 lit. a) din Codul penal vechi, art. 74 alin. (2) , art. 76 alin. (2) din Codul penal vechi și art. 5 din Codul penal, inculpatul T. O. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) și lit. c) din Codul penal vechi, pe o durată de 4 ani (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi administrator sau persoană împuternicită în cadrul societăților comerciale), pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată. În baza art. 71 din Codul penal vechi, s-a dispus aplicarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) și lit. c) din Codul penal vechi (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi administrator sau persoană împuternicită în cadrul societăților comerciale). Au fost menținute dispozițiile privind descontopirea pedepsei rezultante principale de 7 ani închisoare, a pedepsei accesorii rezultante și a pedepsei complementare rezultante, aplicate prin Sentința penală nr. 526 din 22 martie 2018 a Judecătoriei Brașov, definitivă la 26 martie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 2.171/197/2018, și soluția referitoare la liberarea condiționată dispusă prin Sentința penală nr. 158 din 4 martie 2013 a Judecătoriei Târgu Mureș, definitivă prin Decizia penală nr. 597/R din 11 noiembrie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș. În baza art. 36 din Codul penal vechi raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) din Codul penal vechi și art. 61 alin. (1) din Codul penal vechi, s-a contopit pedeapsa principală aplicată prin prezenta sentință cu pedepsele principale repuse în individualitatea lor în urma descontopirii pedepsei rezultante de 7 ani închisoare aplicate prin Sentința penală nr. 526 din 22 martie 2018 a Judecătoriei Brașov și cu restul de 391 de zile închisoare rămas de executat din Sentința nr. 527 din 28 februarie 2006 a Judecătoriei Brașov, definitivă prin Decizia penală nr. 430 din 2 august 2006 a Curții de Apel Brașov, și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 4 ani închisoare, pedeapsa principală rezultantă fiind astfel de 8 ani închisoare. În baza art. 36 din Codul penal vechi raportat la art. 35 alin. (3) din Codul penal vechi, i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) și lit. c) din Codul penal vechi, pe o durată de 4 ani (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi administrator sau persoană împuternicită în cadrul societăților comerciale). În baza art. 71 din Codul penal vechi, s-a aplicat pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) și lit. c) din Codul penal vechi (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi administrator sau persoană împuternicită în cadrul societăților comerciale). S-a reținut ca temei al deducerii din pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare a perioadelor executate de inculpat din pedepsele aplicate anterior, dispozițiile art. 36 alin. (3) din Codul penal vechi raportat la art. 88 alin. (1) din Codul penal vechi, în loc de art. 40 alin. (3) și art. 72 alin. (1) din Codul penal. A fost înlăturată aplicarea dispozițiilor art. 45 alin. (4) din Codul penal și art. 105 alin. (1) din Codul penal. S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. În ceea ce privește cauza de încetare a procesului penal privind prescripția răspunderii penale, ce face obiectul contestației în anulare, prin decizia contestată s-a reținut că este neîntemeiată solicitarea inculpatului de a se dispune încetarea procesului penal față de acesta în baza art. 16 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală. În ceea ce privește legea penală mai favorabilă, instanța de apel a apreciat că în aplicarea art. 5 din Codul penal se impune a se reține în favoarea inculpatului T. O. dispozițiile Codului penal din 1969 ca fiind legea penală mai favorabilă, având în vedere regimul sancționator aplicabil în cazul revocării liberării condiționate potrivit legilor succesive, precum și dispozițiile art. 74 alin. (2) din Codul penal din 1969 privind circumstanțele atenuante, ținând seama de durata deosebit de mare a procesului penal, evaluare care a avut ca efect coborârea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege. ...