Decizia ÎCCJ nr. 17/2021 (HP)Punctul II

II. Expunerea succintă a cauzei și soluția propusă de instanța care a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție Prin Rechizitoriul nr. 5.767/P/2016 din 25 iulie 2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului E.Z.C, sub aspectul comiterii infracțiunilor de înșelăciune și de uz de fals, prevăzute de art. 244 alin. (1) și (2) din Codul penal și art. 323 din Codul penal, cu aplicarea art. 38 alin. (1) din Codul penal, reținânduse că, în cursul lunii octombrie 2015, în calitate de reprezentant în fapt al (...) a indus în eroare pe reprezentanții (...) cu privire la achitarea contravalorii mărfurilor achiziționate, prin completarea ordinului de plată cu seria (...) și transmiterea unei copii a acestuia pe adresa de e-mail a societății vânzătoare, cunoscând că ordinul de plată este falsificat și atestând, astfel, în mod nereal, faptul că societatea cumpărătoare a achitat contravaloarea mărfurilor. În urma parcurgerii procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii, constatând întemeiată acuzația penală, Judecătoria Brașov, prin Sentința penală nr. (...) din 8 februarie 2019, a dispus condamnarea inculpatului la pedepsele de 1 an și 3 luni de închisoare, în baza art. 244 alin. (1) și (2) din Codul penal, respectiv 6 luni de închisoare, în baza art. 323 teza a II-a din Codul penal, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune și de uz de fals în înscrisuri sub semnătură privată. În baza art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an și 3 luni închisoare la care a fost adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă, pedeapsa rezultantă principală stabilită pentru inculpat fiind de 1 an și 5 luni de închisoare. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a reținut, cu privire la contopirea pedepselor, că prin Sentința penală nr. (...) a Tribunalului Maramureș, definitivă prin Decizia penală nr. (...) din 16 iunie 2017 a Curții de Apel Cluj, inculpatul a fost condamnat cu luarea în considerare a dispozițiilor Codului penal anterior la 21 de pedepse de 4 ani de închisoare și 6 pedepse de 3 ani de închisoare. S-a apreciat că, în eventualitatea în care s-ar contopi pedepsele aplicate inculpatului prin hotărârea pronunțată în cauza dedusă judecății cu cele aplicate prin Sentința penală nr. (...) a Tribunalului Maramureș, definitivă prin Decizia penală nr. (...) din 16 iunie 2017 a Curții de Apel Cluj, s-ar ajunge la maximul general al pedepsei închisorii, situație evident defavorabilă inculpatului în raport cu împrejurarea în care ar executa, succesiv, mandatele de executare emise în temeiul mai multor hotărâri de condamnare pentru fapte concurente. Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov. Prin Decizia penală nr. (...) din 9 mai 2019, Curtea de Apel Brașov - Secția penală a admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov împotriva Sentinței penale nr. (...) a Judecătoriei Brașov, pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. În motivarea soluției, instanța de control judiciar a arătat că efectuarea contopirii pedepselor este obligatorie pentru instanță, iar nu facultativă, și, apreciind că operațiunea contopirii trebuie realizată de instanța de fond, a admis apelul și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Brașov. La termenul de judecată din 11 iunie 2020, Judecătoria Brașov a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) din Codul penal, și de uz de fals, prevăzută de art. 323 din Codul penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din Codul penal, în infracțiunile de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) din Codul penal, și uz de fals, prevăzută de art. 323 teza a II-a din Codul penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din Codul penal. Prin Sentința penală nr. (...) din (...) Judecătoria Brașov a dispus condamnarea inculpatului pentru cele două infracțiuni imputate la pedepsele de 9 luni de închisoare, respectiv 3 luni de închisoare. Totodată, respectând dispozițiile deciziei penale prin care sa dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, a făcut aplicarea dispozițiilor privind concursul de infracțiuni, respectiv recidiva, prin raportare la toate condamnările menționate în fișa de cazier a inculpatului. Împotriva acestei soluții a declarat apel inculpatul, criticând, printre altele, și dispozițiile privind contopirea pedepselor aplicate pentru infracțiunile deduse judecății cu cele aplicate anterior. În ședința publică din 22 octombrie 2020, Curtea de Apel Brașov - Secția penală a pus în discuție sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea dezlegării unei chestiuni de drept, respectiv: „În interpretarea art. 40 alin. (1) din Codul penal, instanța învestită cu judecarea unei cauze este obligată să realizeze și contopirea pedepsei aplicate pentru infracțiunea dedusă judecății cu pedepsele aplicate anterior inculpatului pentru infracțiuni concurente, în situația particulară în care, în urma aplicării dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 187/2012, s-ar ajunge ca inculpatul să execute o pedeapsă având o durată mai mare decât cea care ar rezulta în cazul executării succesive a tuturor mandatelor de executare emise pe numele acestuia?“. Prin Încheierea din 23 octombrie 2020, dată stabilită pentru deliberarea și pronunțarea asupra sesizării, Curtea de Apel Brașov - Secția penală a constatat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală. În raport cu dispozițiile art. 475 din Codul de procedură penală, instanța de apel a apreciat admisibilă sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, întrucât este învestită cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, în calea de atac a apelului; de lămurirea modului de rezolvare a problemei de drept în discuție depinde soluționarea în fond a cauzei; problema de drept pusă în discuție nu face obiectul unui recurs în interesul legii, iar asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat deja printr-o decizie întemeiată pe dispozițiile art. 471 alin. (1) din Codul de procedură penală sau printr-o hotărâre, în baza art. 475 din Codul de procedură penală. În ceea ce privește utilitatea obținerii unei soluții cu privire la problema de drept ridicată, Curtea de Apel Brașov - Secția penală a avut în vedere hotărârile pronunțate împotriva inculpatului, în care au fost expuse opinii diferite în ceea ce privește caracterul obligatoriu sau facultativ al operațiunii de contopire a pedepselor. În acest sens, s-a constatat că, la momentul pronunțării sentinței penale apelate, pe numele inculpatului exista un număr de trei mandate de executare a pedepsei închisorii care, dacă ar fi fost executate succesiv, ar reprezenta un total de 13 ani și 3 luni de închisoare. Or, adăugând și pedeapsa stabilită de instanță pentru infracțiunile deduse judecății în cauză, respectiv de 10 luni de închisoare, în măsura în care nu s-ar realiza contopirea, s-ar ajunge la un total de 14 ani și 1 lună de închisoare, în timp ce în urma contopirii pedepselor se atinge maximul general al pedepsei închisorii, respectiv 30 de ani de închisoare. Prin urmare, s-a apreciat că dispozițiile art. 40 alin. (1) din Codul penal nu ar trebui aplicate, în mod obligatoriu, întrucât prin operațiunea de contopire pedeapsa rezultantă este mai mare decât durata cumulată a mandatelor de executare a pedepselor emise pe numele aceleiași persoane pentru fapte concurente. De asemenea s-a motivat că, în general, contopirea este o operațiune favorabilă inculpatului, menită a evita executarea totală a pedepselor stabilite prin hotărâri definitive de condamnare. Opinia reprezentantului Ministerului Public a fost în sensul că se impune sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât de soluționarea chestiunii de drept depinde justa soluționare a cauzei. Inculpatul, prin apărătorul desemnat din oficiu, a apreciat că se impune sesizarea instanței supreme întrucât chestiunea de drept pusă în discuție nu a primit încă o dezlegare. ...