Decizia ÎCCJ nr. 1/2021 (HP)Punctul X

X. Înalta Curte de Casație și Justiție X.1. Asupra admisibilității sesizării 48. Pronunțarea unei decizii interpretative de principiu, în scopul preîntâmpinării apariției unei practici neunitare la nivel național, condiționează admisibilitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile de îndeplinirea unor condiții extrase din dispozițiile legale redate în cele ce urmează. ... 49. Potrivit dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, „Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“. ... 50. Conform art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă, „Sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție se face de către completul de judecată după dezbateri contradictorii, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 519, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. Dacă prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care susțin admisibilitatea sesizării potrivit dispozițiilor art. 519, punctul de vedere al completului de judecată și al părților“. ... 51. Analiza textelor citate relevă concluzia că atât art. 519, cât și prima teză a art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă condiționează admisibilitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile de îndeplinirea unor cerințe ce trebuie întrunite cumulativ, și anume: – să existe o cauză aflată în curs de judecată; ... – cauza să fie soluționată în ultimă instanță; ... – cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului; ... – lămurirea chestiunii de drept să fie esențială pentru soluționarea pe fond a cauzei; ... – chestiunea de drept să prezinte caracter de noutate, asupra chestiunii de drept Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat și nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 52. Verificarea circumstanțelor sub care Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată denotă îndeplinirea primelor trei cerințe, în ceea ce privește existența unei cauze aflate în curs de judecată și calitatea instanței de sesizare, adică titularul sesizării să fie legal învestit cu judecarea cauzei în ultimă instanță. ... 53. Din datele prezentate în motivarea încheierii de sesizare rezultă că litigiul în legătură cu care a fost formulată sesizarea este în curs de judecată, titularul sesizării, Curtea de Apel Galați - Secția a II-a civilă, fiind învestit cu soluționarea căii de atac a recursului, nefiind pronunțată până la acest moment o hotărâre definitivă, iar litigiul principal are ca obiect o acțiune evaluabilă în bani, apelul fiind soluționat la 11 decembrie 2019, respectiv ulterior publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017 a Deciziei Curții Constituționale nr. 369/2017 referitoare la excepția de neconstituționalitate a sintagmei „precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“ cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, astfel încât curtea de apel care a înaintat sesizarea judecă pricina în recurs, în ultimă instanță. ... 54. Cu referire la condiția de admisibilitate privind ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată, se reține că art. 519 din Codul de procedură civilă nu definește noțiunea de „chestiune de drept“. În doctrină s-a arătat însă că, pentru a fi vorba de o problemă de drept reală, trebuie ca norma de drept disputată să fie îndoielnică, imperfectă, lacunară sau neclară. Altfel spus, chestiunea de drept supusă dezbaterii trebuie să fie una veritabilă, legată de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege, fie din cauză că acest text este incomplet, fie pentru că nu este corelat cu alte dispoziții legale, fie pentru că se pune problema că nu ar mai fi în vigoare. ... 55. De asemenea, prin Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, s-a statuat, cu valoare de principiu, că: „pentru ca mecanismul procedural reglementat prin art. 519 din Codul de procedură civilă să nu fie deturnat de la scopul firesc al unificării practicii judiciare și utilizat pentru tranșarea în concret a aspectelor litigioase aflate pe rolul instanței de trimitere, instanța supremă trebuie chemată să dea chestiunii de drept o rezolvare de principiu. Altfel spus, în sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu procedura pronunțării unei hotărâri prealabile trebuie să fie identificată o problemă de drept care necesită cu pregnanță a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății.“ ... 56. Prin urmare, chestiunea de drept trebuie să fie aptă să suscite interpretări diferite care, fie doar prefigurate, fie deja afirmate pe plan doctrinar, trebuie arătate în sesizare. Această cerință rezultă din dispozițiile art. 520 alin. (1) teza a II-a din Codul de procedură civilă, conform cărora încheierea de sesizare trebuie să cuprindă și punctul de vedere al completului de judecată, care astfel este ținut în primul rând să stabilească dacă există o problemă de interpretare ce implică riscul unor dezlegări diferite ulterioare în practică și, totodată, dacă respectiva dezlegare este aptă a duce la soluționarea cauzei. ... 57. Din perspectiva celor anterior menționate, în cazul de față, titularul sesizării solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept cu privire la următorul aspect: Articolul 2.539 alin (2) din Codul civil poate fi interpretat în sensul că: 1. efectul de întrerupere a prescripției extinctive se produce chiar dacă în noua cerere de chemare în judecată sau de arbitrare nu se întâlnește tripla identitate (de părți, obiect și cauză) în raport cu prima cerere?; ... 2. dacă răspunsul la prima întrebare este negativ, atunci în judecarea noii cereri de chemare în judecată sau de arbitrare poate fi reanalizată o chestiune litigioasă soluționată definitiv în primul proces? ... ... 58. În punctul de vedere al instanței de trimitere se invocă o pretinsă complexitate a textului de lege, fără a se arăta în concret argumentele justificative de natură a evidenția care ar fi gradul de dificultate al întrebării și în ce măsură acesta depășește obligația ordinară a instanței de a interpreta și aplica legea în cadrul soluționării litigiului cu care a fost învestită. ... 59. În cauza de față, prin cererea de chemare în judecată inițială s-a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună: a) obligarea debitoarei la restituirea sumei de 166.892,03 lei reprezentând materiale și producție neterminată, potrivit facturilor fiscale nr. 3522729/30.04.2012, nr. 352728/30.04.2012, nr. 352795/17.09.2012 și nr. 352793/17.09.2012, care nu au fost achitate până la data înaintării prezentei cereri; ... b) obligarea la restituirea sumei de 1.046,95 lei reprezentând refacturare utilități Ferma 5 Vădeni; ... c) plata dobânzii legale în cuantum de 3.500 lei, estimată în vederea taxării de la data punerii în întârziere și până la plata efectivă; ... d) obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată. ... Reclamanta a precizat că se află în prezența unui fapt juridic licit, și anume îmbogățirea fără justă cauză, indicând ca temei de drept al cererii art. 1.345-1.348 din Codul civil. În primul ciclu procesual (Dosar nr. 15.381/196/2012): – prin Sentința civilă nr. 4.548 din 9 octombrie 2014 a Judecătoriei Brăila s-a respins excepția inadmisibilității cererii, s-a admis în parte acțiunea și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 157.831,85 lei reprezentând materiale și producție neterminată, suma de 1.058,11 lei reprezentând refacturare utilități Ferma 5 Vădeni și dobânda legală aferentă acestor sume începând cu 4 iulie 2012 până la achitarea efectivă a debitului; ... – prin Decizia nr. 98 din 30 aprilie 2015, Tribunalul Brăila a respins apelul declarat de pârâta B ca nefondat; ... – Curtea de Apel Galați, prin Decizia civilă nr. 311/R din 9 decembrie 2015, a admis recursul declarat de pârâta B, a casat decizia anterior menționată și, în rejudecare, a admis apelul declarat de pârâtă, a anulat Sentința civilă nr. 4.548 din 9 octombrie 2014 a Judecătoriei Brăila și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. În motivare s-a reținut că recalificarea de către judecătorul fondului a temeiului de drept al cererii deduse judecății a fost făcută, în mod evident, în virtutea principiului reglementat prin dispozițiile art. 129 din Codul de procedură civilă. Ceea ce a greșit însă instanța de fond a fost faptul că nu a pus în discuție acest aspect și nu a dat posibilitatea părților să își pregătească o apărare fundamentată pe noul temei de drept. ... În cel de al doilea ciclu procesual (Dosar nr. 15.381/196/2012*): – prin Sentința civilă nr. 1.752 din 17 martie 2016, Judecătoria Brăila a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă, a admis în parte cererea precizată formulată de reclamantă și a obligat pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 1.058,11 lei reprezentând refacturare utilități Ferma 5 Vădeni, dobânda legală aferentă acestei sume începând cu 14 noiembrie 2012 și până la achitarea efectivă a debitului. În sentință s-a arătat că, la termenul din 10 martie 2016, instanța a pus în discuție calificarea juridică a cererii și a apreciat că este vorba despre o evidentă modificare a cererii de chemare în judecată, respectiv a temeiului juridic al acesteia, și, având în vedere dispozițiile art. 132 alin. (1) din Codul de procedură civilă de la 1865 și opoziția manifestată în mod expres de pârâtă, a constatat decăderea reclamantei din dreptul de a modifica cererea de chemare în judecată; ... – prin Decizia nr. 176 din 7 iulie 2016, Tribunalul Brăila a respins apelurile ca nefondate; ... – Curtea de Apel Galați, prin Decizia civilă nr. 234/R din 21 noiembrie 2016, a modificat hotărârea Tribunalului Brăila doar sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată, menținând celelalte dispoziții. În cuprinsul acestei decizii s-a reținut irevocabil că: „Pornind de la definiția îmbogățirii fără justă cauză instanța de fond a analizat condițiile materiale și juridice de admisibilitate ale acțiunii în restituire promovată de reclamantă reținând că acestea nu sunt îndeplinite pentru capătul de cerere vizând producția neterminată și cheltuielile cu materialele pentru înființare culturi până la data de 30.04.2012, întrucât reclamanta are la dispoziție un alt mijloc juridic pentru recuperarea pagubei pricinuite. (...) Instanța a avut în vedere doar faptul că existența facturilor exclude posibilitatea valorificării pretențiilor reclamantei în temeiul îmbogățirii fără justă cauză, reclamanta având posibilitatea de a promova o altă acțiune în justiție pentru a obține dreptul la reparațiune.“ ... ... 60. Cea de a doua cerere de chemare în judecată a fost formulată la 9 ianuarie 2017, data plicului, cu respectarea termenului de 6 luni calculat de la data pronunțării deciziei tribunalului (7 iulie 2016). Prin această acțiune, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei de 157.831,85 lei reprezentând materiale și producție neterminată, potrivit facturilor fiscale nr. 3522729/30.04.2012 și nr. 352728/30.04.2012, la plata dobânzii legale în cuantum de 5.000 lei până la plata efectivă, cu cheltuieli de judecată. În drept reclamanta a invocat dispozițiile art. 1.166, art. 1.167, art. 1.171, art. 1.172 alin. (1) , art. 1.174 alin. (2) , art. 1.178, art. 1.182 alin. (1) și (2) , art. 1.240, art. 1.266, art. 1.270 alin. (1) și (2) , art. 1.272, art. 1.516 alin. (1) și (2) pct. 1 și 3, art. 1.523 alin. (1) lit. c) , art. 1.530, art. 1.531 alin. (1) și (2) , art. 1.533, art. 1.489, art. 1.657, art. 1.660, art. 1.666 alin. (3) , art. 1.673-1.674, art. 1.679, art. 1.719, art. 1.720 alin. (1) , art. 1.724 și art. 1.725 alin. (1) din Codul civil. Cu privire la această acțiune: – prin Sentința civilă nr. 331 din 28 ianuarie 2019, Judecătoria Brăila a admis acțiunea și a obligat pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 157.831,85 lei reprezentând materiale și producție neterminată, potrivit facturilor fiscale nr. 3522729/30.04.2012 și nr. 352728/30.04.2012, precum și la plata dobânzii legale de la scadența fiecărei facturi și până la plata efectivă; ... – Tribunalul Brăila, prin Decizia nr. 520 din 11 decembrie 2019, a respins ca nefondat apelul pârâtei, reținând că prima instanță a respins în mod corect excepțiile prescripției dreptului material la acțiune și autorității de lucru judecat invocate de pârâtă în fața Judecătoriei Brăila; ... – în recursul aflat pe rolul Curții de Apel Galați sunt formulate critici cu privire la modul de soluționare al acestor excepții. ... ... 61. În acest context procesual, se solicită a răspunde, în principal, la întrebarea: „art. 2539 alin. (2) din Codul civil poate fi interpretat în sensul că efectul de întrerupere a prescripției extinctive se produce chiar dacă în noua cerere de chemare în judecată sau de arbitrare nu se întâlnește tripla identitate (de părți, obiect și cauză) în raport cu prima cerere?“ ... 62. Se observă că, în cuprinsul dispozițiilor art. 2.539 alin. (2) teza a II-a din Codul civil, atunci când se face referire la o „nouă cerere“, legiuitorul nu face nicio distincție, astfel că nici interpretul nu trebuie să facă vreo distincție, conform principiului ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus, impunându-se soluționarea cauzei în funcție de fiecare situație care poate interveni: – în cazul existenței triplei identități, analizând și condițiile impuse de art. 430 din Codul de Procedură Civilă, instanța va soluționa excepția autorității de lucru judecat, care are prioritate în soluționare față de excepția prescripției, motiv pentru care nu se va putea reține nicio încălcare a normelor în materie de prescripție; ... – în cazul în care nu există tripla identitate (de părți, obiect și cauză), instanța va respinge excepția autorității de lucru judecat și va trece la soluționarea excepției prescripției, urmând a se aprecia, în raport cu particularitățile fiecărei cauze, dacă există sau nu legătură cu cauza anterioară, în condițiile în care art. 2.539 alin. (2) din Codul civil nu indică niciun criteriu după care să se realizeze o atare evaluare. ... ... 63. Determinant în analiza acestei probleme de drept este ca, prin ambele cereri, să se tindă la o recunoaștere, chiar indirectă, a dreptului supus prescripției extinctive. ... 64. Mai mult decât atât, prin decizii de speță, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că, în situația în care noua acțiune a fost introdusă înăuntrul acestui termen de 6 luni, instanța de judecată va proceda la examinarea cauzei pe fond. Dacă, în urma acestei examinări, pretențiile reclamantului sunt apreciate ca fiind fondate, prescripția dreptului la acțiune se consideră că este întreruptă. Dimpotrivă, în situația în care acțiunea nu este întemeiată, aceasta nu va fi respinsă pe fond, ci, ca urmare a admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune, ca prescrisă, apreciindu-se că cererea anterioară de chemare în judecată nu a întrerupt cursul prescripției. Prin urmare, noul Cod civil propune o abordare diferită a modului de examinare a excepției prescripției dreptului la acțiune care, în concepția anterioară intrării în vigoare a acestui act normativ, împiedica examinarea fondului pricinii“ (a se vedea în acest sens Decizia civilă nr. 2.288 din 6 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă, publicată în Buletinul Casației nr. 1/2014). ... 65. Astfel fiind, textele legale a căror interpretare o solicită instanța de trimitere sunt redactate cu suficientă claritate, iar interpretarea sistematică, logică și gramaticală nu comportă o reală și serioasă dificultate, de natură a fi dedusă dezlegării în cadrul procedurii prealabile. ... 66. Rezultă din cele ce preced că instanța de trimitere dispune de suficiente repere de analiză care să îi îngăduie interpretarea corectă a chestiunii de drept care face obiectul sesizării, nefiind vorba, în mod real, despre dispoziții neclare sau incomplete, care să se constituie într-un veritabil obstacol pentru judecătorii recursului. ... 67. Prin urmare, rămâne atributul exclusiv al instanței de trimitere să soluționeze cauza cu judecarea căreia a fost învestită, operațiunea de interpretare și de aplicare a unor dispoziții legale la diferite circumstanțe, care caracterizează fiecare litigiu, făcând parte din activitatea curentă a instanței de judecată, obligație ridicată la rang de principiu fundamental ce își găsește consacrarea în prevederile cuprinse în art. 5 alin. (2) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „niciun judecător nu poate refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă“. ... 68. Cum interpretarea normelor de către judecător implică tocmai acel procedeu logico-juridic de stabilire a conținutului și sensului acestor norme, chestiunea de drept trebuie să suscite serioase dificultăți care ar împiedica pronunțarea soluției, deci nu simple obstacole care ar putea fi înlăturate printr-o reflecție mai aprofundată a judecătorului cauzei, deoarece această condiție a dificultății serioase a chestiunii prealabile permite judecătorului să fie lămurit asupra unei întrebări importante, fără a-l libera de obligația sa de a judeca cauza și fără a se întârzia în mod inutil procesul în favoarea uneia dintre părți. ... 69. Întrucât cea de a doua întrebare: „dacă răspunsul la prima întrebare este negativ, atunci în judecarea noii cereri de chemare în judecată sau de arbitrare poate fi reanalizată o chestiune litigioasă soluționată definitiv în primul proces?“, a completului de recurs care a dispus sesizarea, este subsidiară primei întrebări adresate, nu se mai impune analizarea acesteia. ... ... ...