Decizia ÎCCJ nr. 73/2020 (HP)Punctul III

III. Expunerea succintă a procesului A. Hotărârea primei instanțe 4. Prin cererea introductivă înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, la 21 decembrie 2018, petenta A (bancă) a formulat plângere în contradictoriu cu B, solicitând anularea Procesului-verbal de contravenție nr. 0765210 din 29 noiembrie 2018 - denumit în continuare proces-verbal -, în ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 7 lit. c) a doua liniuță din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992, anularea măsurilor dispuse prin procesul-verbal și, în subsidiar, înlocuirea amenzii cu avertisment. ... 5. Fapta contravențională reținută în sarcina petentei constă în perceperea la întreg soldul creditului a dobânzilor penalizatoare prevăzute în contract pe perioada executării silite, petenta A prestând servicii ce au afectat interesele economice ale consumatorilor în condițiile în care nu s-a putut verifica algoritmul conform căruia pe perioada executării silite sumele poprite au fost folosite, fie pentru plata dobânzilor penalizatoare, fie pentru plata principalului. ... 6. Procesul-verbal a vizat în concret dispozițiile art. 8.6 din contractele de credit încheiate de A, prevederi în cadrul cărora Banca a stabilit următoarele: „în cazul în care împrumutatul și împrumutatul solidar nu își îndeplinesc obligațiile de plată, incluzând, dar fără a le limita la plata anuităților atunci când sunt scadente, Banca își rezervă dreptul de a percepe și încasa dobânzi penalizatoare (denumite în continuare „penalități“) de 8.00% anual peste dobânda curentă pentru împrumutul restant sau alte sume restante și de 8.00% anual pentru dobânda restantă a căror sume se vor calcula zilnic, pro rata temporis, începând cu data scadenței sau cu o dată ulterioară scadenței, conform deciziei Băncii, cuantumul penalităților putând depăși sumele asupra cărora sunt calculate“. ... 7. Prin Sentința civilă nr. 2.026/2019 din 17 aprilie 2019, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în Dosarul nr. 35.860/299/2018, a fost respinsă plângerea contravențională, ca neîntemeiată. ... 8. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a avut în vedere că banca percepea dobânzi penalizatoare la niveluri superioare plafonului prevăzut de prevederile art. 38 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 288/2010, cu modificările și completările ulterioare - denumită în continuare Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2010 - care limitează dreptul de a percepe dobânzi penalizatoare la un „procent fix ce nu poate fi mai mare de trei puncte procentuale, care se adaugă la rata dobânzii curente și se aplică la principalul restant“. ... 9. Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța a constatat că actele adiționale prin care se extindeau efectele prevederilor contractuale privind penalitățile de întârziere au fost încheiate după momentul intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010, în cauză stabilindu-se, în mod corect, existența unei fapte contravenționale ca urmare a prestării unor servicii care afectează interesele consumatorului, precum și aplicabilitatea Legii nr. 313/1879, deoarece nu ambele părți acționează în scopul obținerii unui profit, ci doar banca, iar raportul de drept, în ceea ce îl privește pe consumator, este unul civil. ... 10. Referitor la măsurile de remediere dispuse de către intimat s-a reținut că acestea au fost întemeiate în mod oportun pe dispozițiile art. 15 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992, interpretarea limitativă propusă de către petent a acestei prevederi numai prin raportare la art. 14 din același text legal, de natură să limiteze posibilitatea intimatului de a dispune astfel de măsuri numai în „cazul produselor și serviciilor alimentare, al produselor nealimentare pentru care producătorul stabilește termen de valabilitate/data de minimă durabilitate, care pot afecta viața sau sănătatea consumatorilor ori care prezintă abateri de la caracteristicile prescrise sau declarate“, neputând fi primită, cu atât mai mult cu cât dispozițiile art. 15 alin. (4) trebuie raportate și la art. 10-13 din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992, care fac vorbire despre „Produsele și serviciile oferite consumatorilor“ în genere, incluzând și serviciul de creditare prestat de către petent. ... ... B. Calea de atac exercitată împotriva hotărârii primei instanțe 11. Împotriva Sentinței civile nr. 2.026/2019 din 17 aprilie 2019 a formulat apel petenta A, solicitând anularea sentinței și, ca urmare a evocării fondului, admiterea plângerii și anularea procesului-verbal, iar în subsidiar, schimbarea în integralitate a sentinței apelate în sensul admiterii în tot a plângerii contravenționale, astfel cum a fost formulată. ... 12. În motivarea cererii de apel s-a susținut că sentința apelată este contradictorie, întrucât opinia inițială a instanței cu privire la posibilitatea perceperii de penalități în conformitate cu art. 38 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2010 (indiferent de limitele în care ar putea varia procentul dobânzii penalizatoare) exclude concluzia finală care presupune că în cadrul convențiilor de credit nu se pot percepe dobânzi penalizatoare. ... 13. S-a mai arătat că perceperea de dobânzi, fie ele și penalizatoare, nu reprezintă o prestare de servicii, ci este o executare silită prin echivalent. ... 14. S-a susținut că banca nu a încălcat prevederile art. 7 lit. c) liniuța a doua din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992, nefiind întrunite elementele constitutive ale contravenției, iar modalitatea de aplicare a dobânzii penalizatoare reprezintă o problemă de executare a obligațiilor consumatorului, și nu prestare de servicii din partea băncii. ... 15. A apreciat că dobânda penalizatoare este și era permisă de legislație, iar prevederile contractuale privind perceperea de către bancă a unei dobânzi penalizatoare reprezintă de fapt o clauză penală agreată de părți la momentul încheierii contractului și permisă de legea civilă, având ca scop evaluarea prejudiciului suferit de bancă pentru neexecutarea la termen de către împrumutat a obligațiilor contractuale. ... 16. În opinia apelantei, dispozițiile Legii nr. 313/1879 și ale Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. XI/2005 sunt inaplicabile contractelor de credit încheiate de bancă cu împrumutații deoarece ele vizează numai raporturile civile, nu și cele comerciale. ... 17. De asemenea s-a considerat că o interpretare sistematică a dispozițiilor art. 14 și 15 din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 conduce la concluzia că temeiul aplicării măsurilor de remediere este strict și limitativ indicat pentru anumite abateri (cele descrise la art. 14), astfel încât nu au în vedere și serviciile care ar afecta interesele economice ale consumatorilor. ... 18. În cadrul soluționării apelului, la termenul din 14 octombrie 2019, C a depus cerere de intervenție accesorie în sprijinul petentei A, iar la termenul din 11 noiembrie 2019, instanța de apel a admis în principiu cererea de intervenție accesorie. ... ... ...