Decizia ÎCCJ nr. 28/2020 (RIL)Punctul X

X. Înalta Curte de Casație și Justiție 57. Examinând sesizarea cu recurs în interesul legii, raportul întocmit de judecătorii-raportori și dispozițiile legale ce se solicită a fi interpretate în mod unitar, reține următoarele: Asupra admisibilității recursului în interesul legii 58. Potrivit dispozițiilor art. 514 din Codul de procedură civilă, „Pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, colegiile de conducere ale curților de apel, precum și Avocatul Poporului au îndatorirea să ceară Înaltei Curți de Casație și Justiție să se pronunțe asupra problemelor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești“. ... 59. Art. 515 din Codul de procedură civilă prevede că „Recursul în interesul legii este admisibil numai dacă se face dovada că problemele de drept care formează obiectul judecății au fost soluționate în mod diferit prin hotărâri judecătorești definitive, care se anexează cererii“. ... 60. Textele de lege sus-arătate stabilesc mecanismul, scopul și condițiile de admisibilitate, determinând totodată aria restrictivă a examinării pe care o face instanța în soluționarea recursului în interesul legii. Așa cum rezultă, de altfel, și din dispozițiile constituționale, respectiv din art. 126 alin. (3) din Constituția României, unicul și fundamentalul scop al recursului în interesul legii este acela de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești. ... 61. Obiectul sesizării, în cadrul acestui mecanism de unificare a practicii judiciare, nu poate privi decât una sau mai multe dispoziții legale care au fost interpretate în mod diferit, așadar o problemă de drept soluționată neunitar de instanțele judecătorești. Premisele recursului în interesul legii sunt acelea că o prevedere legală conține reglementări îndoielnice, lacunare ori neclare, necesar a fi lămurite sub aspectul interpretării, pentru înlăturarea unei aplicări neunitare a acesteia. ... 62. Verificarea condițiilor de admisibilitate implică, așadar, examinarea îndeplinirii cumulative a condițiilor formale sau de fond, prevăzute de textele de lege sus-evocate. ... 63. Sub aspectul titularului dreptului de a formula recursul în interesul legii, art. 514 din Codul de procedură civilă indică limitativ subiecții care au îndatorirea să ceară Înaltei Curți de Casație și Justiție să se pronunțe asupra problemelor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești, respectiv procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, colegiile de conducere ale curților de apel și Avocatul Poporului; cum sesizarea analizată a fost formulată de Colegiul de conducere al Curții de Apel București, care se regăsește printre titularii dreptului de sesizare prevăzuți de norma legală, această primă condiție este îndeplinită. ... 64. Cerința de ordin formal, care presupune dovada că problema de drept care formează obiectul sesizării a fost soluționată în mod diferit, prin hotărâri judecătorești definitive, care se anexează cererii de sesizare, se constată, de asemenea, a fi îndeplinită, având în vedere jurisprudența anexată sesizării, ilustrată prin hotărâri judecătorești definitive, din care rezultă că practica neunitară se identifică la nivelul mai multor curți de apel din țară. ... 65. O ultimă cerință ce se impune a fi verificată se referă la obiectul recursului în interesul legii, în sensul că acesta trebuie să se circumscrie dispozițiilor art. 515 din Codul de procedură civilă, respectiv să privească probleme de drept soluționate diferit de instanțele judecătorești. ... 66. Această din urmă condiție trebuie analizată și din perspectiva scopului reglementării recursului în interesul legii, care, conform art. 514 din Codul de procedură civilă, este reprezentat de asigurarea interpretării și aplicării unitare a legii. ... 67. Premisa declanșării mecanismului de unificare a practicii judiciare, reprezentat de recursul în interesul legii, sub acest aspect, constă în existența unei practici judiciare neunitare la momentul sesizării, cu tendințe de perpetuare și acutizare pe viitor, în lipsa intervenției instanței supreme prin acest mijloc procedural. ... 68. Hotărârile judecătorești definitive, anexate memoriului de recurs, deși într-un număr relativ redus, conturează existența unei practici judiciare neunitare, legată de modul de interpretare a dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 136/2020, sub aspectul instanței competente material să soluționeze apelurile declarate împotriva sentințelor pronunțate de judecătorii asupra acțiunilor având ca obiect anularea deciziilor de instituire a carantinei emise de direcțiile de sănătate publică. Chestiunea competenței materiale în soluționarea acestor cereri de apel a fost tranșată diferit, pe calea regulatorului de competență, o parte dintre aceste hotărâri stabilind competența de soluționare, în calea de atac, în favoarea secției civile din cadrul tribunalului, iar altele, în favoarea secției/completului de contencios administrative și fiscal din cadrul tribunalului. ... 69. La data sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție, 16 septembrie 2020, cu soluționarea recursului în interesul legii, potrivit verificărilor proprii, proiectul de modificare a Legii nr. 136/2020 - la care se face trimitere și în cuprinsul actului de sesizare - cuprindea și modificarea dispozițiilor art. 17 alin. (8) , fusese adoptat de Parlament și trimis, spre promulgare, Președintelui României, la 7 septembrie 2020. ... 70. Ulterior sesizării de față, dispozițiile legale care au generat practică neunitară au fost modificate prin Legea nr. 210/2020 pentru modificarea Legii nr. 136/2020 privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătății publice în situații de risc epidemiologic și biologic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 28 septembrie 2020, și, în temeiul art. III din această lege, a fost republicată Legea nr. 136/2020, în același număr al Monitorului Oficial al României, Partea I. ... 71. Astfel, art. I pct. 3 din Legea nr. 210/2020 prevede că art. 17 alin. (8) din Legea nr. 136/2020 se modifică și va avea următorul cuprins: „Apelul se soluționează de secția civilă a tribunalului într-un termen ce nu va depăși 24 de ore de la data sesizării instanței, prevederile alin. (5) aplicându-se în mod corespunzător“. ... 72. De asemenea, art. II din același act normativ prevede că „Dispozițiile prezentei legi sunt aplicabile și proceselor în curs de soluționare la data intrării în vigoare a acesteia. Dosarele se trimit, de urgență, pe cale administrativă, secțiilor devenite competente să le judece potrivit prezentei legi“. ... 73. În acest nou context normativ, problema de drept care a generat practică neunitară a fost rezolvată prin intervenția legiuitorului care, prin adoptarea Legii nr. 210/2020, a stabilit, în mod expres, că „apelul se soluționează de secția civilă a tribunalului...“. Prin urmare, prin intervenția legiuitorului a fost eliminat riscul pronunțării unor hotărâri judecătorești diferite prin aplicarea acelorași norme juridice unor situații de fapt identice sau similare, așa încât nu se mai poate susține că, la data pronunțării asupra cererii de recurs în interesul legii, este îndeplinită condiția existenței unor probleme de drept soluționate diferit de instanțele judecătorești, care să susțină și să justifice intervenția instanței supreme pe calea recursului în interesul legii. ... 74. De asemenea, în raport cu dispozițiile tranzitorii proprii ale Legii nr. 210/2020, prin care legiuitorul instituie norme de competență materială de imediată aplicare, analiza condiției de admisibilitate a sesizării de față poate fi privită și din perspectiva interesului soluționării recursului în interesul legii, deoarece decizia pronunțată în cadrul acestui mecanism trebuie să fie aptă a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii, adică de a produce efectele juridice scontate de legiuitor. ... 75. În acest sens, este de observat că, potrivit art. 518 din Codul de procedură civilă, efectele deciziei în interesul legii se produc până la data modificării dispoziției legale care a făcut obiectul interpretării. ... 76. Rezultă, așadar, că legiuitorul a recunoscut efecte temporare deciziei prin care s-a soluționat, anterior, un recurs în interesul legii, în ipoteza în care, ulterior pronunțării și publicării acesteia, a intervenit o modificare a dispoziției legale care a generat problema de drept dezlegată într-un sens care lămurește chestiunea pusă în discuție și face ca aceasta să nu mai subziste, prin raportare la noua reglementare. ... 77. Cum până la data soluționării recursului în interesul legii problema de drept care a constituit obiect al sesizării a fost dezlegată prin lege, ea nu mai poate face obiectul examinării într-un asemenea cadru, căci voința legiuitorului a fost exprimată în mod explicit, neechivoc, dispozițiile modificatoare ale legii referitoare la normele de competență materială privind stabilirea instanței competente să soluționeze apelul declarat împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorie, în litigiile având ca obiect anularea deciziilor individuale de instituire a carantinei, emise de direcțiile de sănătate publică, fiind aplicabile și proceselor în curs de soluționare, potrivit dispozițiilor tranzitorii înscrise în art. II din Legea nr. 210/2020. ... 78. Prin urmare, chestiunea de drept pusă în discuție, chiar dacă a existat la data sesizării, nu mai subzistă la data soluționării acesteia, ca urmare a modificării dispoziției legale care a generat jurisprudența neunitară. ... 79. Cum chestiunea de drept care constituie obiectul sesizării instanței supreme a fost lămurită pe cale legislativă, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii reține că nu mai sunt elemente care să justifice examinarea practicii judiciare neunitare la care s-a făcut referire și că lipsește una dintre condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 515 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei decizii de unificare a jurisprudenței instanțelor judecătorești. ... ... ...