Decizia CCR nr. 582/2025Punctul 17

17. Astfel, renunțarea la urmărire penală este o instituție de drept procesual penal, care presupune determinarea de către procuror a lipsei interesului public în urmărirea penală a unor fapte ce lezează valori sociale și, prin urmare, întreruperea desfășurării acestei etape procesuale. Această soluție intervine anterior trimiterii în judecată și este supusă verificării judecătorului de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Spre deosebire de aceasta, renunțarea la aplicarea pedepsei constituie o formă de individualizare a pedepsei penale și, totodată, o instituție de drept penal substanțial, aplicabilă în faza soluționării cauzei penale. Renunțarea la aplicarea pedepsei poate fi dispusă atunci când infracțiunea săvârșită prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura și întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul și împrejurările în care a fost comisă, motivul și scopul urmărit și, totodată, când, în raport cu persoana infractorului, cu conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, cu eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și cu posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia (a se vedea Decizia nr. 23 din 20 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 31 martie 2016, paragrafele 24-26). ...