Decizia ÎCCJ nr. 17/2020 (RIL)Punctul 8

8. Doamna procuror Antonia Eleonora Constantin susține că dispozițiile Legii nr. 113/2020 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 88/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul insolvenței și a altor acte normative sunt aplicabile cererilor de deschidere a procedurilor de insolvență formulate după intrarea în vigoare a acestui act normativ. Ca atare, art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență se va aplica cererilor de deschidere a procedurilor de insolventă formulate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 113/2020 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 88/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul insolvenței și a altor acte normative. Cu privire la prima problemă de drept, susține că art. 143 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență nu menționează dacă executarea silită se face în cadrul procedurii insolvenței sau separat de către practicianul în insolvență ori de către executorul judecătoresc sau fiscal. În cauzele analizate în vederea promovării recursului în interesul legii, executările silite au fost efectuate de către executorii fiscali, măsurile și actele întocmite de aceștia încadrându-se în noțiunea de „administrare a creanțelor fiscale“, iar actele a căror anulare sau suspendare s-a solicitat au natură fiscală. Ca atare, aceste acte pot fi contestate de persoanele interesate pe calea contestației la executare în condițiile art. 260-262 din Codul de procedură fiscală, de competența judecătoriei, ca instanță de executare de drept comun. Cu privire la a doua problemă de drept, reprezentantul procurorului general susține că sunt inadmisibile cererile de ordonanță președințială având ca obiect ridicarea, suspendarea și suspendarea provizorie a măsurilor de executare silită luate de organele de executare fiscală, în cazurile în care executarea silită a fost începută de acestea în temeiul art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență. În acest sens arată că aplicarea prevederilor Codului de procedură fiscală în privința executărilor silite individuale, începute în temeiul art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, este consecința faptului că actele de executare silită au fost efectuate de organele de executare fiscală, iar nu de practicienii în insolvență. De vreme ce Codul de procedură fiscală reglementează o procedură în cadrul căreia persoanele interesate pot obține desființarea și suspendarea actelor de executare nelegale, recurgerea în acest scop la procedura specială a ordonanței președințiale reglementată de Codul de procedură civilă este inadmisibilă. Pentru aceste argumente, reprezentantul procurorului general solicită admiterea recursului în interesul legii și pronunțarea unei hotărâri de unificare a practicii judiciare. ...