Decizia ÎCCJ nr. 15/2020 (RIL)Punctul X

X. Înalta Curte de Casație și Justiție X.1. Asupra admisibilității recursului în interesul legii 73. Verificând regularitatea învestirii, prin prisma dispozițiilor art. 514 din Codul de procedură civilă, se constată că este îndeplinită condiția legală privindu-l pe titularul sesizării, acesta fiind Colegiul de conducere al Curții de Apel Suceava. ... 74. Sunt îndeplinite și cerințele prescrise de prevederile art. 515 din Codul de procedură civilă, date fiind anexele memoriului de recurs în interesul legii din care rezultă că practica neunitară se identifică la nivelul mai multor curți de apel din țară, fiind ilustrată prin hotărâri judecătorești definitive. ... 75. Obiectul recursului în interesul legii se circumscrie dispozițiilor art. 514 din Codul de procedură civilă, și anume privește o problemă de drept soluționată diferit de instanțele judecătorești. ... 76. În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție este învestită, prin promovarea prezentului recurs în interesul legii, cu solicitarea de a statua, pe calea interpretării unitare, asupra dispozițiilor în baza cărora se stabilește natura juridică a acțiunii promovate de angajator în contradictoriu cu salariatul pentru restituirea sumelor achitate de primul celui de-al doilea, de bunăvoie, în baza unei hotărâri judecătorești executorii, de primă instanță, care ulterior este desființată în calea de atac, respectiv dacă o atare acțiune îmbracă natura juridică a unui conflict de muncă, a cărui soluționare se circumscrie prevederilor art. 256 alin. (1) din Codul muncii, ori are natura juridică a unei cereri de întoarcere a executării, a cărei soluționare se circumscrie prevederilor art. 724 alin. (3) din Codul de procedură civilă, calificare care atrage competența materială distinctă a instanțelor de judecată. ... ... X.2. Asupra fondului recursului în interesul legii 77. Cu titlu prealabil, este de reținut că sunt deduse analizei două demersuri procesuale cu obiect și natură juridică diferită, ce tind către aceeași finalitate, și anume cea de restituire a unei plăți efectuate de către angajator, în baza unei hotărâri judecătorești, executorie de la momentul finalizării judecății în primă instanță, hotărâre ce a fost desființată în calea de atac, în condițiile în care salariatul, creditorul obligației inițiale, nu a recurs la procedura de executare silită a obligației conținute în titlul executoriu. ... 78. O parte a doctrinei și jurisprudenței consideră că, în această situație, calea de urmat pentru recuperarea sumei achitate este cea a normei speciale cuprinse în art. 256 din Codul muncii, dat fiind că raportul juridic în baza căruia, inițial, s-a stabilit obligația de plată este un raport juridic de muncă. Se recunoaște, unanim, că art. 256 din Codul muncii reprezintă reglementarea pe planul dreptului muncii a normei de drept comun a plății nedatorate, conținute în art. 1.341 din Codul civil. Calea procedurală urmată în aceste condiții este acțiunea în pretenții introdusă la instanța competentă material a soluționa conflictele de muncă, respectiv tribunalul. ... 79. Principalele argumente conținute în hotărârile judecătorești care au optat pentru această soluție au fost următoarele: – nu există un text de lege care să excludă de la aplicare art. 256 din Codul muncii; ... – normele de procedură conținute în cartea a V-a a Codului de procedură civilă nu se aplică decât în materia executării silite. Or, în situația în care plata a fost făcută de bunăvoie, remediul de drept substanțial este acela al restituirii plății devenite nedatorată, având ca sediu al materiei dispozițiile art. 256 din Codul muncii. Acest text de lege reprezintă o particularizare a normei de drept comun reprezentate de art. 1.341 din Cod civil, care, la rândul său, se raportează la art. 1.635 din Codul civil ce permite restituirea prestațiilor și în cazul unui act juridic desființat cu caracter retroactiv, deci și în situația în care plata a devenit nedatorată. ... ... 80. Cealaltă opinie, îmbrățișată în proporție egală de doctrină și jurisprudență, este aceea că pentru recuperarea sumei plătite în baza unei hotărâri judecătorești desființate în calea de atac se utilizează instituția întoarcerii executării, în forma reglementată de art. 724 alin. (3) din Codul de procedură civilă, angajatorul urmând să se adreseze instanței competente material și teritorial, respectiv judecătoria, ca instanță de executare. ... 81. Principalele argumente utilizate au fost următoarele: – conformarea de bunăvoie la conduita impusă printr-o hotărâre judecătorească executorie este tot o formă de executare, iar dispozițiile capitolului VIII din Codul de procedură civilă sunt intitulate „Întoarcerea executării“, și nu a executării silite, astfel că sunt aplicabile și în această situație, în condițiile în care art. 723 din Codul de procedură civilă nu face distincție între executarea de bunăvoie și executarea silită, ci se aplică tuturor cazurilor în care titlul executoriu a fost desființat; ... – nu se poate reține caracterul nedatorat al sumelor pretins a fi restituite, întrucât la data plății exista o hotărâre judecătorească în temeiul căreia au fost achitate; ... – cauza restituirii prestațiilor este independentă de raportul juridic de muncă, aflându-ne în situația inversă executării unui titlu. ... ... 82. Divergența doctrinară și jurisprudențială a fost generată de împrejurarea că dispozițiile Codului de procedură civilă nu exclud, într-o manieră lipsită de orice echivoc, aplicabilitatea regulilor privind întoarcerea executării unei plăți de bunăvoie, anterioare executării silite, iar dispozițiile art. 1.341-1.344 din Codul civil (plata nedatorată) ori ale art. 1.635-1.649 din Codul civil (restituirea prestațiilor) nu exclud din sfera lor de aplicare cazul în care aparența obligației de plată este solid construită de existența unui titlu executoriu, motiv pentru care angajatorii au apelat fie la remediul procedural al întoarcerii executării, fie la remediul de drept substanțial pentru restituirea plăților efectuate benevol. ... 83. În practică, instanțele care au avut a stabili care este remediul procesual pentru restituirea acestor prestații și s-au considerat nelegal învestite cu o astfel de solicitare fie au procedat la declinarea competenței (în cazul declinărilor reciproce, competența stabilindu-se prin pronunțarea unui regulator de competență, inclusiv la nivelul secțiilor civile ale Înaltei Curți de Casație și Justiție), fie au respins acțiunile cu care erau învestite, apreciind că a califica în celălalt sens cererea dedusă judecății ar determina schimbarea naturii juridice a cauzei cu depășirea limitelor principiilor disponibilității și a rolului activ al judecătorului, în condițiile reglementate de art. 9 alin. (2) , respectiv de 22 alin. (4) și (5) din Codul de procedură civilă. ... 84. Rezolvarea acestei probleme de drept presupune a stabili, pe de o parte, dacă plata benevolă, adică cea făcută de debitor în mod spontan, din proprie inițiativă, pentru a stinge o obligație recunoscută printr-o hotărâre judecătorească, poate fi considerată o plată nedatorată și, pe de altă parte, dacă această plată este supusă repetițiunii în temeiul dreptului comun sau reprezintă o formă de executare căreia i se aplică dispozițiile procedurale referitoare la întoarcerea executării. ... 85. În ceea ce privește caracterul nedatorat al plății supuse repetițiunii se pune problema dacă, în situația concretă a desființării unui titlu executoriu, în cauza pendinte vizând achitarea unor drepturi salariale, plata efectuată în considerarea acestuia este nedatorată. ... 86. Astfel cum s-a arătat în punctele de vedere cu caracter doctrinar formulate în cauză, art. 256 alin. (1) din Codul muncii nu constituie decât o aplicație a art. 1.635 din Codul civil, care este mult mai explicit și mai nuanțat și în lumina căruia trebuie interpretat. Având în vedere că dispozițiile art. 1.341 din Codul civil, ce definesc plata nedatorată, trimit la cele ale art. 1.635 din Codul civil, care stabilesc ce tip de prestații cu caracter nedatorat pot fi restituite, plata nedatorată nu este doar cea executată din eroare, ci și cea făcută în baza unui act juridic desființat cu efect retroactiv. Prin urmare, absența datoriei, situație premisă pentru stabilirea caracterului nedatorat al plății, poate fi atât originară, cât și survenită, în modalitatea descrisă de textul de lege. ... 87. În acest sens, tezei desființării cu caracter retroactiv a actului juridic îi poate fi asimilată o hotărâre judecătorească nedefinitivă, executorie, care stabilește o obligație de plată, executată de bunăvoie de către debitor și care este desființată în calea de atac, cu efect retroactiv. ... 88. În consecință, chiar dacă plata era datorată la momentul efectuării ei, aceasta a devenit nedatorată prin desființarea titlului în baza căruia a fost efectuată. Astfel, la momentul la care angajatorul solicită restituirea ei, plata este nedatorată, întrucât temeiul juridic care a stat la baza măririi patrimoniului salariatului a fost afectat de o cauză de nulitate intrinsecă, constatată ulterior. În acest sens, caracterul nedatorat al plății nu trebuie raportat la momentul efectuării ei, ci la momentul la care se solicită restituirea. ... 89. În plus, urmează a se avea în vedere că însăși executarea unei hotărâri judecătorești nedefinitive are un caracter provizoriu, potrivit art. 448 alin. (2) din Codul de procedură civilă, deci plata este „datorată“ doar sub rezerva menținerii hotărârii date de prima instanță. ... 90. Prin urmare, există temei legal pentru a considera că plata efectuată în baza unei hotărâri executorii desființate în calea de atac are un caracter nedatorat. ... 91. Cei ce susțin că pentru recuperarea sumei trebuie să se recurgă la norma specială ce reglementează instituția întoarcerii executării, independent de declanșarea sau nu a unei proceduri de executare silită, pleacă de la premisa că executarea de bunăvoie a unei obligații conținute în titlul executoriu reprezintă o formă de executare, întrucât conformarea debitorului se face în considerarea titlului executoriu, și că, în absența unei hotărâri judecătorești, plata nu ar fi fost efectuată. Hotărârea judecătorească este cea care sancționează un raport juridic preexistent prin emiterea unui titlu de plată. ... 92. Pornind de la aserțiunea anterior evocată, se impune a se stabili dacă o astfel de executare benevolă se supune sau excedează dispozițiilor Codului de procedură civilă. ... 93. Astfel, potrivit art. 622 alin. (1) -(3) din Codul de procedură civilă, situat în cartea a V-a „Despre executarea silită“, titlul I „Dispoziții generale“, capitolul I „Scopul și obiectul executării silite“: (1) Obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie. (2) În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă prin lege specială nu se prevede altfel. (3) Executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume acordate potrivit legii prin titlu, precum și a cheltuielilor de executare. ... 94. Din interpretarea per a contrario a textului de lege anterior menționat rezultă că normele conținute în cartea a V-a din Codul de procedură civilă reglementează procedura de executare silită, nu și executarea de bunăvoie. ... 95. S-a apreciat în doctrină că art. 622 alin. (2) din Codul de procedură civilă care vizează accesul creditorului la executarea silită ca unul determinat de lipsa unei plăți făcute de bunăvoie nu este o componentă a reglementării în materie execuțională, ci un preambul al acesteia. ... 96. De asemenea, tot în doctrină s-a mai afirmat că executarea de bunăvoie a obligațiilor civile nu este un principiu al executării silite, ci, mai degrabă, un efect al caracterului lor juridic (al faptului că debitorul este legat de creditor juridicește, nu doar moralmente), indiferent dacă obligația este recunoscută ori stabilită printr-un titlu executoriu. ... 97. Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii reține că, în cadrul executării silite, atunci când se referă la situația în care debitorul face plata după înregistrarea cererii de executare silită și până la executarea propriu-zisă, legiuitorul nu utilizează noțiunea de plată de bunăvoie, ci pe cea de plată voluntară. Astfel, potrivit art. 670 alin. (2) din Codul de procedură civilă: „Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 668, a executat obligația de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia.“ ... 98. Deci, executarea de bunăvoie a unei obligații nu face parte din procedura de executare silită. ... 99. În ceea ce privește întoarcerea executării, urmează a se stabili dacă aceasta se aplică și în situația restabilirii situației anterioare executării de bunăvoie a obligațiilor conținute în titlul executoriu desființat. ... 100. Spre deosebire de actuala reglementare [art. 724 alin. (3) - „Dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării în condițiile alin. (1) și (2) , cel îndreptățit o va putea cere, pe cale separată, instanței de executare (...)“], dispozițiile art. 404^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865 prevedeau că: „Dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării în condițiile alin. 1 și 2, cel îndreptățit o va putea cere instanței judecătorești competente potrivit legii.“ Acest text de lege a fost interpretat prin Decizia nr. 5 din 12 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, în care s-a statuat că: „instanța judecătorească competentă potrivit legii să soluționeze cererea de întoarcere a executării silite prin restabilirea situației anterioare este instanța de executare, respectiv judecătoria“. ... 101. În condițiile în care decizia de unificare a practicii judiciare a avut în vedere ipoteza în care această procedură este consecutivă începerii executării silite a unui titlu executoriu desființat ulterior, nu poate fi aplicată în situația unei executări benevole. ... 102. Capitolul VIII „Întoarcerea executării“ se regăsește în setul de dispoziții generale aplicabile executării silite. Prin urmare, o interpretare sistematică a legii conduce la concluzia că instituția întoarcerii executării este incidentă în toate cazurile în care a fost demarată executarea silită prin sesizarea organului de executare, inclusiv în cazul plății voluntare, când debitorul suportă și plata cheltuielilor de executare, putând fi considerată, conform doctrinei, „un incident procedural apărut în cursul executării silite, având ca fundament dispariția temeiului măsurii de executare silită“. ... 103. Conform art. 723 alin. (1) din Codul de procedură civilă, „În toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia. Cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului.“ ... 104. Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii reține că se impune interpretarea restrictivă a textului de lege anterior evocat, în sensul că cerința desființării titlului executoriu, prevăzută alternativ cu cea a desființării executării silite înseși, indică faptul că desființarea executării silite conferă dreptul la întoarcerea executării independent dacă titlul a fost desființat, iar desființarea titlului desființează de drept și actele de executare, conform art. 643 teza I din Codul de procedură civilă. Prin urmare, rațiunea pentru care în art. 723 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt prevăzute cele două ipoteze de aplicare a instituției întoarcerii executării se circumscrie tot existenței unui proces de executare silită în care pot fi întâlnite fie impedimente ce țin de titlul executoriu, fie impedimente ce țin de actele de executare propriu-zise. ... 105. În plus, teza finală a art. 723 alin. (1) din Codul de procedură civilă face referire la cheltuielile de executare, ceea ce pledează pentru interpretarea restrânsă a aplicării instituției întoarcerii executării în situațiile în care a început executarea silită. Sintagma „cheltuieli de executare“ impune cu necesitate existența unei executări silite, ce presupune avansarea unor cheltuieli, iar nu a unei executări benevole. ... 106. Mai mult, alin. (3) al art. 724 din Codul de procedură civilă, având denumirea marginală „Modalitatea de restabilire“, trimite la instanța de executare: „(...) cel îndreptățit o va putea cere, pe cale separată, instanței de executare. (...)“ ... 107. Or, potrivit art. 651 din Codul de procedură civilă, (1) Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. (2) Schimbarea domiciliului sau sediului debitorului ori, după caz, al creditorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenței instanței de executare. (3) Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe. ... 108. Față de reglementarea ce stabilește constituirea și atribuțiile instanței de executare, întoarcerea executării, în temeiul art. 724 alin. (3) din Codul de procedură civilă, se poate solicita numai în condițiile în care a fost demarată o procedură de executare silită în cadrul căreia a fost desemnată deja o instanță de executare ce urmează a soluționa incidentul apărut în cursul respectivei executări, de vreme ce această cerere se soluționează de instanța competentă teritorial în funcție de domiciliul debitorului la data sesizării organului de executare, sesizare ce implică începerea executării silite. Or, în situația plății benevole, nu există cerere de executare pe rolul unui executor judecătoresc, nici procedură de executare silită și nici „instanță de executare“, desemnată pentru rezolvarea cererii. ... 109. Această interpretare gramaticală și sistematică a textelor de lege anterior evocate este suficientă pentru a concluziona că art. 723 și următoarele din Codul de procedură civilă, care reglementează instituția „Întoarcerii executării“, vizează procedura executării silite, și nu plata de bunăvoie făcută anterior depunerii unei cereri de executare silită la organul de executare. ... 110. În concluzie, din interpretarea coroborată a textelor de lege din materia executării silite rezultă că normele de procedură civilă nu reglementează posibilitatea de a solicita, pe cale principală, întoarcerea executării, atunci când a fost desființat titlul în baza căruia plata s-a realizat de bunăvoie de către debitor, dacă executarea silită nu a fost demarată, fiind incidentă instituția plății nedatorate, ce implică promovarea unui proces distinct pentru restabilirea situației anterioare. ... 111. Prin urmare, prevederile art. 256 din Codul muncii constituie temeiul legal aplicabil pentru restituirea prestațiilor de către salariații care au încasat de la angajator, anterior începerii unei proceduri de executare silită, drepturi salariale în baza unor hotărâri judecătorești de primă instanță, desființate în căile de atac. ... 112. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 517 din Codul de procedură civilă, ... ... ...