Decizia ÎCCJ nr. 26/2022 (RIL)Punctul IX

IX. Înalta Curte de Casație și Justiție IX.1. Asupra admisibilității recursului în interesul legii 64. Verificarea regularității învestirii Înaltei Curți de Casație și Justiție impune analizarea condițiilor de admisibilitate a recursului în interesul legii, în conformitate cu dispozițiile art. 515 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora: „Recursul în interesul legii este admisibil numai dacă se face dovada că problemele de drept care formează obiectul judecății au fost soluționate în mod diferit prin hotărâri judecătorești definitive, care se anexează cererii“, precum și ale art. 514 din același cod, referitoare la obiectul recursului în interesul legii și titularul dreptului de sesizare. ... 65. Din conținutul normelor procedurale menționate reiese că trebuie îndeplinite următoarele condiții pentru ca recursul în interesul legii să fie admisibil: – sesizarea să provină de la titularii expres menționați de legiuitor; ... – sesizarea să aibă ca obiect o problemă de drept; ... – problema de drept să fi fost dezlegată diferit de instanțele judecătorești, prin hotărâri definitive, care să fie anexate sesizării. ... ... 66. Din analiza memoriului de recurs în interesul legii, precum și a documentelor anexate rezultă îndeplinirea cerințelor formale de admisibilitate anterior enumerate. ... 67. Astfel, sesizarea este formulată de Colegiul de conducere al Curții de Apel Suceava, având anexate hotărâri judecătorești definitive prin care a fost tranșată diferit îndreptățirea reclamanților la stimulentul de risc în cuantumul și sfera de aplicare reglementate de O.U.G. nr. 43/2020, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 82/2020, cu modificările și completările ulterioare, ca urmare a modificării acestui act normativ prin Legea nr. 166/2021, intervenite în cursul proceselor prin care se tindea la sancționarea conduitei omisive a angajatorului sau a subiectului de drept debitor al obligației de plată, de a acorda în mod efectiv aceste stimulente. ... 68. Este vorba, în mod evident, de o problemă de drept, în sensul art. 515 din Codul de procedură civilă, care a suscitat interpretări și soluții diferite, iar dovada unor astfel de dezlegări divergente, prin hotărâri definitive, s-a făcut potrivit materialului anexat sesizării de recurs în interesul legii. ... 69. Prin urmare, se constată că recursul în interesul legii este admisibil. ... ... IX.2. Asupra fondului recursului în interesul legii 70. Instanța supremă este chemată să se pronunțe, în cadrul procedurii de unificare a practicii judiciare prin recurs în interesul legii, astfel cum se menționează în actul de sesizare reprezentat de Hotărârea nr. 28 din 12 septembrie 2022 a Colegiului de conducere al Curții de Apel Suceava, dacă în litigiile în curs de soluționare prin care personalul indicat în ipoteza art. 7 alin. (5) din O.U.G. nr. 43/2020, în forma aprobată prin Legea nr. 82/2020, solicită recunoașterea și acordarea acestor stimulente este aplicabil art. 7 alin. (5) din același act normativ, în forma rezultată după intrarea în vigoare, în cursul acestor litigii, a Legii nr. 166/2021, prin care a fost diminuat cuantumul stimulentului de risc și a fost restrânsă sfera beneficiarilor acestei norme, sau este aplicabilă forma anterioară a art. 7 alin. (5) din O.U.G. nr. 43/3020, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 82/2020, dispoziție legală în vigoare la data formulării acțiunii. ... 71. Cu alte cuvinte, problema de drept care a primit o dezlegare diferită din partea instanțelor naționale a fost generată de rezolvarea diferită a unui conflict de legi în timp, având în vedere intervenția repetată a legiuitorului asupra aceleiași norme prin care s-a modificat succesiv domeniul de aplicare a acesteia, atât în privința destinatarilor normei, cât și a condițiilor și cuantumului stimulentelor acordate retroactiv pentru o prestație realizată în perioada stării de urgență, în absența unor norme tranzitorii explicite (excepție făcând prevederile art. III dinLegea nr. 166/2021, dar care nu acoperă în mod direct situațiile litigioase din cauzele care au fost soluționate în mod neunitar de către instanțe). ... 72. Astfel, litigiile rezolvate diferit prin hotărârile judecătorești definitive atașate memoriului de recurs în interesul legii vizează opțiunea instanțelor de aplicare fie a normei în vigoare la data declanșării litigiului [art. 7 alin. (5) din O.U.G. nr. 43/2020, în forma aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 82/2020], fie cea de aplicare a normei mai restrictive, intervenite în cursul procesului [art. 7 alin. (5) din O.U.G. nr. 43/2020, în forma modificată prin Legea nr. 166/2021], norma modificatoare schimbând radical soarta litigiului, atât în privința cuantumului acestui stimulent, dar și în privința unora dintre beneficiarii dispoziției legale care nu se mai regăsesc în noua reglementare, prin ipoteză, unii dintre reclamanții unor astfel de cauze. ... 73. Art. 7 alin. (5) din O.U.G. nr. 43/2020, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 82/20202, avea următorul conținut: „(5) Se aprobă acordarea unui stimulent de risc în cuantum de 2.500 lei brut, pe lună, pentru personalul din domeniul asistenței sociale și comunitare, indiferent de forma de organizare a furnizorului de servicii sociale, implicat direct în sprijinirea și/sau îngrijirea persoanelor în vârstă, a copiilor, a persoanelor cu dizabilități și a altor grupuri vulnerabile, pe perioada stării de urgență, din fondul de salarii al unității angajatoare, prin transferuri de la bugetul de stat, de la titlul VI «Transferuri între unități ale administrației publice» sau de la alte titluri unde sunt bugetate sume cu această destinație, prin ordonatorul principal de credite, sau din fonduri europene.“ ... 74. Aceeași normă, după modificarea operată prin Legea nr. 166/2021, are următoarea configurație: „(5) Se aprobă acordarea, o singură dată, a unui stimulent de risc în cuantum de 2.500 lei brut, pentru angajații centrelor rezidențiale de îngrijire și asistență a persoanelor vârstnice, centrelor rezidențiale pentru copii și adulți, cu și fără dizabilități, precum și pentru angajații centrelor rezidențiale destinate altor categorii vulnerabile, ale furnizorilor publici și privați, prevăzute în Nomenclatorul serviciilor sociale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 867/2015 pentru aprobarea Nomenclatorului serviciilor sociale, precum și a regulamentelor-cadru de organizare și funcționare a serviciilor sociale, cu modificările și completările ulterioare, care au fost izolați preventiv la locul de muncă pe perioada stării de urgență. Furnizorii de servicii sociale au obligația de a fi acreditați, iar serviciile sociale din subordinea lor să fie licențiate sau, după caz, să dețină aviz de înființare sau reorganizare ori plan de restructurare avizat.“ ... 75. Starea de urgență a fost instituită în România pentru o perioadă de 30 de zile prin Decretul Președintelui României nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 16 martie 2020, ulterior fiind prelungită cu încă 30 de zile, prin Decretul Președintelui României nr. 240/2020 privind prelungirea stării de urgență pe teritoriul României, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 14 aprilie 2020. ... 76. Prin urmare, persoanele care se încadrau în ipoteza normelor citate în precedent erau îndreptățite a beneficia de un stimulent de risc, condițiile de acordare fiind însă diferite în cele două variante succesive ale normei, întrucât dispoziția legală ulterioară a diminuat cuantumul stimulentului, restrângând sfera beneficiarilor, dar și condițiile pentru a se califica pentru acordarea acestuia. ... 77. În oricare dintre variantele normative expuse, opțiunea legiuitorului pentru acordarea acestui stimulent are loc pentru o prestație efectuată anterior edictării normei. Această precizare este utilă din perspectiva constatării împrejurării că, în cauzele soluționate neunitar, nu se verifică ipoteza unor situații juridice aflate în curs de constituire (facta pendentia). ... 78. Dreptul la stimulentele reglementate prin art. 7 alin. (5) din O.U.G. nr. 43/2020, astfel cum a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 82/2020 (ca de altfel, și după modificarea adusă prin Legea nr. 166/2021), se naște ex lege, actul normativ menționat stabilind procedura prin care acest beneficiu urma a fi acordat în mod efectiv destinatarilor acestor stimulente de către stat (cu surse de finanțare variabile în variantele succesive ale acestor acte normative - fonduri europene, iar apoi bugetul de stat), în principiu, de către angajator sau mediat de acesta, de către Agenția Națională de Plăți și Inspecție Socială. ... 79. În consecință, se poate aprecia că acest beneficiu nu are caracter remuneratoriu, ci constituie o recompensă legală ce a fost acordată de legiuitor în considerarea unei activități deja finalizate, desfășurate de anumite categorii sociale, în condițiile dificile impuse de restrângerile și limitările de drepturi specifice stării de urgență. ... 80. Fiind un drept de creanță, acesta se putea stinge prin plată (potrivit procedurii stabilite de lege) ori prin apelul la forța de constrângere a statului pentru realizarea lui, respectiv prin învestirea instanțelor judecătorești competente în vederea obținerii unui titlu executoriu împotriva debitorului și realizarea pe cale silită a acestui drept subiectiv. ... 81. Atunci când se tinde la realizarea acestui drept în justiție, ca urmare a refuzului de executare voluntară a plății, prin cererea de chemare în judecată formulată de destinatarii normei se stabilește cadrul procesual, inclusiv sub aspectul cauzei juridice a acțiunii și, implicit, limitele în care este ținută a se pronunța instanța învestită cu soluționarea pricinii. ... 82. Modificarea în timpul procesului a prevederilor art. 7 alin. (5) din O.U.G. nr. 43/2020 prin Legea nr. 166/2021 (act normativ mai restrictiv), prin care stimulentul pentru risc a fost reconfigurat atât sub aspectul cuantumului său, cât și al beneficiarilor și condițiilor de acordare, a generat pentru instanțele de judecată problema de drept a alegerii variantei normative incidente în soluționarea litigiului. ... 83. Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, pentru dezlegarea acestei probleme de drept, instanțele erau ținute a se raporta la normele care reglementează aplicarea legii civile în timp (art. 6 din Codul civil), la dispozițiile procedurale ce interesează chestiunea cauzei juridice a cererii de chemare în judecată, dar și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în aplicarea art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în special, cea aferentă noțiunii autonome de „procedură echitabilă“; totodată, un important reper de orientare a raționamentului putea fi identificat în jurisprudența Curții Constituționale, în special, cea conturată prin deciziile interpretative menționate la paragrafele 50 și 51 din prezenta decizie. ... 84. Astfel, sub un prim aspect, trebuie constatat că prevederile art. 6 alin. (1) , (2) ,(5) și (6) din Codul civil stabilesc regulile generale de aplicare în timp a legii civile: (1) Legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă. (2) Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor. (5) Dispozițiile legii noi se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după intrarea sa în vigoare, precum și situațiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare. (6) Dispozițiile legii noi sunt de asemenea aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după intrarea în vigoare a legii noi. ... 85. Pornind de la aceste norme de aplicare a legii civile în timp, se poate constata că prestația din perioada stării de urgență este o situație juridică epuizată (facta preaterita), însă, refuzul acordării stimulentului de risc poate fi sancționat în justiție în temeiul normei în vigoare la data promovării cererii introductive în instanță, întrucât aceasta constituie cauza cererii de chemare în judecată (causa debendi), opțiunea reclamantului de a formula cererea în instanță, urmată de înregistrarea ei, fiind faptul juridic relevant pentru soluționarea conflictului de legi în timp. ... 86. În contextul litigiilor care au generat practica judiciară neunitară, din perspectiva art. 6 alin. (2) din Codul civil, formularea cererii de chemare în judecată reprezintă unui fapt juridic lato sensu, iar această împrejurare servește la stabilirea legii aplicabile pentru soluționarea raportului juridic litigios (pronunțarea asupra cererii prin aplicarea normelor de drept material în vigoare la data înregistrării acțiunii); totodată, această constatare, unită cu observarea domeniului de aplicare a prevederilor art. 6 alin. (5) și (6) din Codul civil sau a cazurilor referitoare la aplicabilitatea legii noi, constituie premise importante în determinarea legii aplicabile pentru soluționarea litigiilor în care modificarea cauzei juridice a cererii de chemare în judecată a intervenit, prin voința legiuitorului, moment care se situează în cursul unui proces inițiat în perioada de activitate a legii vechi. ... 87. Din perspectivă procesuală, se poate constata că determinarea elementelor cererii de chemare în judecată - părți, obiect și cauză - reprezintă obligații procesuale ce revin titularului unei cereri contencioase, indiferent de forma de manifestare a acțiunii civile - cerere de chemare în judecată, cereri de intervenție voluntară sau forțată, exercitarea căilor de atac etc. ... 88. În plus, formularea cererii de chemare în judecată, pe lângă celelalte efecte, determină cadrul procesual în care se va desfășura judecata din punctul de vedere al părților (reclamant și pârât), al obiectului cererii (pretenția concretă) și al cauzei (situația de fapt calificată juridic), elementele cererii de chemare în judecată fiind enunțate de prevederile art. 194 din Codul de procedură civilă. ... 89. Indicarea cauzei juridice a cererii de chemare în judecată ține de manifestarea principiului disponibilității părților în procesul civil. Este unanim acceptat că acest principiu nu are caracter absolut, iar existența principiului rolului activ al judecătorului în aflarea adevărului (ce trebuie exercitat în condițiile stabilite de art. 22 din Codul de procedură civilă) este o constatare în acest sens. Dispoziția procedurală evocată conține atât norme imperative, cât și norme dispozitive ce au menirea de a armoniza aceste două reguli fundamentale ale procesului civil, punându-le într-un just echilibru. ... 90. Astfel, art. 22 alin. (1) , (2) ,(4) și (5) din Codul de procedură civilă stabilesc următoarele: (1) Judecătorul soluționează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile. (2) Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc. (...) (4) Judecătorul dă sau restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire. În acest caz, judecătorul este obligat să pună în discuția părților calificarea juridică exactă. (5) Cu toate acestea, judecătorul nu poate schimba denumirea sau temeiul juridic în cazul în care părțile, în virtutea unui acord expres privind drepturi de care, potrivit legii, pot dispune, au stabilit calificarea juridică și motivele de drept asupra cărora au înțeles să limiteze dezbaterile, dacă astfel nu se încalcă drepturile sau interesele legitime ale altora. ... 91. În aceste condiții, intervenirea unei modificări legislative în cursul soluționării unui litigiu cu privire la o normă invocată de părți sau stabilită de instanță ca fiind cea aplicabilă pentru dezlegarea raportului juridic litigios [ca urmare a calificării cererii, în condițiile art. 22 alin. (4) din Codul de procedură civilă] reprezintă o chestiune de drept ce trebuie dezbătută în contradictoriu în proces, întrucât privește obligația instanței de a soluționa litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile, potrivit art. 22 alin. (1) din Codul de procedură civilă. ... 92. Identificarea regulilor de drept material incidente, pe lângă aspectul ținând de o corectă calificare juridică dată pretenției deduse judecății, poate presupune și identificarea variantei aplicabile în speță a unei dispoziții legale modificate în timpul procesului sau, altfel spus, soluționarea unui conflict de legi în timp, în temeiul prevederilor art. 6 din Codul civil. ... 93. Din acest punct de vedere, este de precizat că în dreptul pozitiv nu se poate identifica o normă legală care să statueze pentru o situație tranzitorie de această natură, în sensul că instanța are obligația de a soluționa cauza pe baza normelor în vigoare la data pronunțării soluției, obligațiile judecătorului, sub acest aspect, fiind acelea de respectare și de asigurare a respectării normelor imperative de aplicare în timp a legii civile, dar și a exigențelor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, inserate, de altfel, și în cuprinsul Codului de procedură civilă (art. 6). ... 94. Atare regulă - determinarea normei de drept substanțial incidente prin aplicarea filtrului legal stabilit de art. 6 din Codul civil ce constituie dreptul comun în materie - este operantă pentru cazul în care legea nouă însăși nu conține dispoziții tranzitorii proprii prin care să regleze conflictul de legi în timp, caz în care acestea ar fi aplicabile prioritar, potrivit principiului specialia generalibus derogant. ... 95. Or, Legea nr. 166/2021 a intervenit asupra conținutului prevederilor art. 7 alin. (5) din O.U.G. nr. 43/2020 și nu cuprinde dispoziții tranzitorii pentru ipoteza cererilor aflate în curs de soluționare pe rolul instanțelor judecătorești la data modificării legislative; așa fiind, în acest context, a apărut necesitatea raportării la regulile de drept comun de aplicare a legii civile în timp pentru stabilirea normei aplicabile. ... 96. Dispozițiile tranzitorii din art. III alLegii nr. 166/2021 privesc doar: a) la alin. (1) al acestei norme - chestiunea acordării diferenței de cuantum între stimulentul de risc prevăzut de art. 7 alin. (5) din O.U.G. nr. 43/2020, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 82/2020, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin Legea nr. 166/2021 (2.500 lei, o singură dată, pentru cele două luni de stare de urgență), și cel reglementat de O.U.G. nr. 82/2020 (care era o sumă fixă, în cuantum de 1.150 lei ce se acorda, de asemenea, o singură dată pentru întreaga durată a stării de urgență); și ... b) la alin. (2) al aceleiași norme - opțiunea legiuitorului de a nu se recupera sumele acordate de la persoanele care, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 166/2021, deja au încasat stimulentul de risc în temeiul dispozițiilor art. 7 din O.U.G. nr. 43/2020, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 82/2020, cu modificările și completările ulterioare (2.500 lei lunar, pentru cele două luni ale stării de urgență, comparativ cu 2.500 lei, o singură dată, dar și cu restrângerea sferei beneficiarilor, precum și cu modificarea condițiilor de acordare - izolare la locul de muncă pe durata stării de urgență, în varianta legii ulterioare). ... ... 97. Deși nu vizează în mod direct problema de drept ce interesează prezentul recurs în interesul legii, din aceste dispoziții tranzitorii se poate decela intenția legiuitorului de a prezerva [în cazul art. III alin. (2) dinLegea nr. 166/2021] și, după caz, de a asigura [pentru ipoteza de la alin. (1) din art. III al aceluiași act normativ] aplicarea dispoziției legale mai favorabile destinatarilor normelor succesive referitoare la acordarea stimulentului de risc. ... 98. Dintr-o altă perspectivă, se cuvine a fi menționat că determinarea dispozițiilor de drept material aplicabile este supusă acelorași reguli de determinare, independent de momentul la care modificarea normei aplicabile a intervenit - în cursul soluționării cauzei - în primă instanță sau în etapa apelului. ... 99. În calea devolutivă de atac, interdicția modificării cauzei juridice a cererii de chemare în judecată invocate la prima instanță este stabilită în mod expres prin prevederile art. 478 alin. (3) din Codul de procedură civilă; această normă vizează în primul rând conduita procesuală a părților și constituie o veritabilă limită a principiului disponibilității. ... 100. Pe de altă parte, nu trebuie omis că instanța de apel, ca și prima instanță, este obligată la respectarea principiilor fundamentale ale procesului civil înscrise în titlul preliminar al Codului de procedură civilă, fiind ținută, la rândul său, de aplicarea în mod corespunzător, pentru etapa procesuală a apelului, a dispozițiilor art. 22 din Codul de procedură civilă. ... 101. Ca atare, intervenirea, în cursul soluționării litigiului în apel, a unei modificări legislative a normei de drept material ce a constituit cauza cererii de chemare în judecată reprezintă o chestiune de drept care ar trebui supusă dezbaterii părților în temeiul art. 22 alin. (2) din Codul de procedură civilă, prin mijlocirea art. 479 alin. (1) teza finală din același cod - motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu; or, intrarea în vigoare a unei legi noi, de regulă, de imediată aplicare potrivit art. 6 alin. (1) din Codul civil (atunci când nu cuprinde norme intrinseci prin care se amână intrarea în vigoare a legii - vacantio legis), reprezintă un motiv de ordine publică și ar avea aptitudinea teoretică de a fi supusă dezbaterii părților cu această valență. ... 102. Cu toate acestea, dacă modificarea legislativă vizează chiar norma care reprezintă cauza juridică a cererii de chemare în judecată, se constată că dispozițiile art. 478 alin. (3) din Codul de procedură civilă stabilesc în mod imperativ că în apel nu poate fi schimbată cauza cererii de chemare în judecată, așa încât s-ar putea concluziona că această dispoziție procedurală ar fi suficientă prin ea însăși să conducă la constatarea împrejurării că invocarea acestui motiv de ordine publică nu ar putea primi eficiență într-un astfel de litigiu. ... 103. Însă, pentru consolidarea acestei concluzii, este necesar a se observa și incidența altor norme de procedură aplicabile, deopotrivă, în apel, sens în care ar trebui să se distingă după cum norma modificatoare (legea nouă) este favorabilă sau defavorabilă titularului cererii de apel (cu alte cuvinte, de natură a schimba soarta procesului), întrucât instanța de apel este ținută (și) de respectarea regulii prevăzute de art. 481 din Codul de procedură civilă a neînrăutățirii situației apelantului în propria sa cale de atac - non reformatio in pejus. Este însă de precizat că de la această regulă legea permite două excepții: i) ipoteza în care apelantul consimte în mod expres la a i se crea o situație mai rea decât aceea din hotărârea atacată; și ii) cazurile anume prevăzute de lege (de exemplu, art. 432 din Codul de procedură civilă - admiterea excepției autorității de lucru judecat sau atunci când legea nouă prevede în mod expres că este aplicabilă și cererilor aflate în curs de soluționare pe rolul instanțelor judecătorești, pentru situațiile în care legiuitorul justifică motive imperioase de ordin general). ... 104. Alta este însă ipoteza în care o lege nouă (sau o altă dispoziție legală) este invocată în calea de atac în apărare sau pentru înlăturarea unor apărări, doctrina menționând în mod constant aceste situații în care invocarea unei legi noi în apel este permisă. ... 105. În sfârșit, un ultim argument pentru a se statua în sensul inaplicabilității unei legi noi sau a unei modificări legislative intervenite în cursul procesului și care este de natură a face inutilă continuarea procedurii pentru reclamant decurge și din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului dezvoltată în aplicarea dispozițiilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, sens în care pot fi evocate cazuri în care instanța europeană a constatat încălcarea dreptului părților la un proces echitabil: o lege care a intervenit decisiv pentru a orienta în favoarea statului rezultatul iminent al procedurii (Hotărârea din 28 octombrie 1999, pronunțată în Cauza Zielinski și Pradal și Gonzales și alții împotriva Franței, paragraful 59); o decizie a instanței superioare bazate, chiar și în subsidiar, pe o lege adoptată în cursul procedurii, care a influențat rezultatul litigiului (Hotărârea din 7 noiembrie 2000, pronunțată în Cauza Anagnostopoulos și alții împotriva Greciei, paragrafele 20 și 21); recurgerea de către stat la o lege retroactivă cu efecte asupra soluției judiciare care trebuia dată unui proces în curs în care statul era parte, fără a demonstra că această lege răspundea unor motive imperative de interes general (Hotărârea din 7 iunie 2011, pronunțată în Cauza Agrati și alții împotriva Italiei, paragraful 58); în acest cadru, Curtea a subliniat, printre altele, că motivațiile financiare nu puteau permite legiuitorului, în sine, să se substituie instanțelor pentru a soluționa un litigiu (Hotărârea din 24 iunie 2014, pronunțată în Cauza Azienda Agricola Silverfunghi S.a.s și alții împotriva Italiei, paragrafele 76 și 88-89) etc. ... 106. În astfel de cauze, Curtea Europeană a Drepturilor Omului analizează riscurile asociate utilizării unei legi retroactive care are efectul de a influența rezultatul juridic al unui litigiu în care statul este parte, în special atunci când efectul este de a face ca procesul să nu poată fi câștigat. De asemenea, instanța europeană a decis în mod constant că trebuie examinate îndeaproape motivele avansate de stat pentru a justifica astfel de măsuri (Hotărârea din 23 octombrie 1997, pronunțată în Cauza National Provincial Building Society, Leeds Permanent Building Society și Yorkshire Building Society împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, paragraful 112). ... 107. Cu toate acestea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că nu îi este interzis, în principiu, puterii legislative să reglementeze, în materie civilă, prin noi dispoziții cu întindere retroactivă, drepturi care să decurgă din legile în vigoare; cu toate acestea, art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale se opune ingerinței legiuitorului în administrarea justiției pentru a influența rezultatul juridic al unei proceduri pendinte în care autoritățile publice sunt părți - cu excepția unor motive imperioase de ordin general (Hotărârea din 28 octombrie 1999, pronunțată în Cauza Zielinski și Pradal și Gonzales și alții împotriva Franței, paragraful 57) sau „intervenției legislative (...) pentru a orienta în favoarea statului rezultatul iminent din instanță“ (Hotărârea din 9 decembrie 1994, pronunțată în Cauza Rafinăriile grecești Stran și Stratis Andreadis împotriva Greciei, paragraful 46 și 50); în concepția Curții de la Strasbourg, „exigența egalității armelor implică obligația de a oferi fiecăreia dintre părțile unui proces posibilitatea rezonabilă de a-și prezenta cauza în condiții care să nu o plaseze într-o situație de net dezavantaj în raport cu partea adversă“ (Hotărârea din 27 octombrie 1993, pronunțată în Cauza Dombo Beheer B.V. împotriva Olandei, paragraful 33). ... 108. Astfel, consultând expunerea de motive a Legii nr. 166/2021 (chiar în absența unei dispoziții exprese în conținutul ei cu privire la aplicabilitatea acesteia și cauzelor aflate în curs de judecată), se poate constata că inițiatorii nu au susținut „motive imperioase de ordin general“ de natură a justifica intervenția legislativă asupra art. 7 alin. (5) din O.U.G. nr. 43/20202, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 82/2020, principala justificare a măsurii legislative fiind aceea că: „Pentru a respecta principiul utilizat și în cazul domeniului sanitar, pentru acordarea stimulentului de risc, dar și pentru a se asigura acordarea acestui drept, corespunzător și unitar la nivelul tuturor furnizorilor de servicii sociale, publici și privați, prevederile nou incluse în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2020 este necesar a fi ajustate.“ ... 109. Este util a fi precizat că este deja stabilit de Curtea Europeană a Drepturilor Omului că jurisprudența anterior evocată se extinde și asupra litigiilor în care statul nu este parte, dar denaturează în mod nejustificat procesul în calitatea sa de legiuitor (Hotărârea din 12 iunie 2007, pronunțată în Cauza Ducret împotriva Franței, paragrafele 33-42). Dimpotrivă, principiile consacrate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în cauzele care privesc ingerința puterii legislative în administrarea justiției cu scopul de a influența rezultatul litigiilor în curs de desfășurare, nu sunt aplicabile cazurilor de control a posteriori de constituționalitate a unei legi de către Curtea Constituțională, dispoziție ce constituia temeiul legal al cererii în justiție a reclamanților și care astfel a fost „anulată“ pe calea controlului de constituționalitate (Hotărârea din 4 septembrie 2021, pronunțată în Cauza Nastaca Dolca împotriva României, paragraful 20). ... ... ...