Decizia CCR nr. 537/2025Punctul 26

26. În Dosarul Curții Constituționale nr. 2.367D/2025, autorul excepției de neconstituționalitate susține că art. 49 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 contravine dispozițiilor art. 26 din Constituție și celor ale art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece, chiar și în ipoteza în care persoana împotriva căreia a fost emis ordinul de protecție, precum și persoana protejată ar manifesta voința comună de a se împăca și de a-și relua viața de familie, prevederile criticate nu permit revocarea ordinului de protecție dacă acesta a fost instituit pe o perioadă mai mică de 12 luni. Or, o asemenea limitare rigidă afectează în mod direct dreptul la viață privată și de familie, întrucât împiedică efectiv reluarea raporturilor firești între membrii familiei, inclusiv între părinți și copiii lor minori, chiar și în situațiile în care se constată lipsa unui risc real la adresa siguranței persoane protejate. Astfel, soluția legislativă criticată devine disproporționată și produce efecte contrare interesului superior al copilului. În acest sens, este invocată jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la interpretarea dispozițiilor art. 8 din Convenție. În concluzie, aplicarea unei interdicții generale, fără distincție și fără posibilitatea de revizuire, chiar și în cazul în care părțile doresc reconcilierea, iar riscul de violență a fost înlăturat, aduce atingere nejustificată dreptului copilului de a menține relații normale cu ambii părinți și afectează grav viața de familie în ansamblul ei. ...