Decizia ÎCCJ nr. 45/2020 (HP)Punctul VI
Punctul VI
VI. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept
27. Completul de judecată al instanței de sesizare, făcând trimitere la paragrafele 101, 102 și 104 ale Deciziei nr. 34 din 15 mai 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a arătat că s-ar putea aprecia că intenția legiuitorului de a modifica soluția legislativă anterioară care nu permitea să se considere data e-mailului sau a faxului ca dată de depunere în termen a actului, dacă acesta era transmis după ora la care activitatea înceta la instanță, este evidențiată de faptul că aceste mijloace tehnice de transmitere a actelor de procedură au fost incluse în categoria modalităților alternative la modalitatea depunerii la registratura instanței, alături de depunerea prin poștă sau serviciul de curierat rapid, depunerea la unitatea militară sau la administrația locului de deținere, astfel cum reiese din art. 183 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă. ...
28. Sub acest aspect, art. 182 alin. (2) din Codul de procedură civilă sprijină o asemenea interpretare, deoarece acest text de lege nu se aplică în cazul trimiterii actelor de procedură prin fax sau poștă electronică. În cazul acestor trimiteri, dispozițiile art. 183 alin. (3) din Codul de procedură civilă stabilesc data și ora la care se consideră depuse actele de procedură transmise prin aceste mijloace electronice. Așa fiind, art. 183 alin. (3) din Codul de procedură civilă va prevala față de art. 182 alin. (2) din Codul de procedură civilă. ...
29. Pe de altă parte, s-ar putea interpreta că nu se poate acorda transmiterii actelor prin fax sau poștă electronică aceleași valențe ca în cazul actelor depuse la oficiul poștal, serviciul de curierat rapid sau la alt serviciu specializat de comunicare. Aceasta întrucât, în ipoteza acestora din urmă, care nu presupun o depunere personală și directă la instanță, dovada datei la care actul se depune de partea interesată este realizată de către o terță persoană care intervine în lanțul cauzal (dintre parte și instanță) pentru a conferi siguranța și certitudinea cu privire la data depunerii. În schimb, în cazul actelor transmise prin fax sau poștă electronică (de asemenea care nu presupun o depunere personală și directă la instanță) nu mai există această verigă intermediară pentru confirmarea primirii actului. ...
30. Completul de judecată al instanței de sesizare a apreciat că, din perspectiva probei depunerii în termen a actului de procedură, distincția între depunerea actului personal, printr-un mijloc de comunicare electronic și de către un terț (serviciul poștal sau de curierat), este una artificială. În mod indiscutabil metodele moderne de comunicare asigură un plus de acuratețe cu privire la data comunicării actului. ...
31. De asemenea probele oferite de instrumentele electronice sunt mai dificil de contestat decât constatările oricărui agent intermediar. Pe de altă parte, acceptarea interpretării contrare ar face inutilă modificarea art. 183 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă, în sensul recunoașterii acestor mijloace tehnice de transmitere ca modalități alternative de depunere a actelor de procedură. ... ...
Sursa oficială ↗