Decizia ÎCCJ nr. 44/2020 (HP)Punctul X

X. Înalta Curte de Casație și Justiție 70. Examinând sesizarea formulată, întrebarea ce face obiectul acesteia și raportul întocmit de judecătorul-raportor, constată următoarele: ... 71. Înainte de cercetarea în fond a problemei de drept supuse dezlegării, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept trebuie să analizeze dacă sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ... 72. Conform art. 519 din Codul de procedură civilă, „Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și, asupra acesteia, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“. ... 73. De asemenea, potrivit art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă, „Sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție se face de către completul de judecată după dezbateri contradictorii, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 519, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. Dacă prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care susțin admisibilitatea sesizării potrivit dispozițiilor art. 519, punctul de vedere al completului și al părților“. ... 74. Din analiza dispozițiilor legale citate, pe lângă condițiile care se degajă explicit cu privire la admisibilitatea sesizării, se identifică și cele legate de regularitatea și calitatea sesizării instanței supreme, a căror neîndeplinire concură, de asemenea, la respingerea sesizării ca inadmisibilă. ... 75. Analizând cu precădere aceste din urmă cerințe, se constată că încheierea instanței de trimitere nu întrunește condițiile legale de regularitate a actului de sesizare, art. 520 alin. (1) teza a II-a din Codul de procedură civilă, citate mai sus, impunând ca acesta să îndeplinească anumite exigențe de ordin structural. ... 76. Astfel, completul care formulează sesizarea are obligația identificării chestiunii de drept care necesită interpretarea, caracterizarea aspectului de noutate al acesteia, în planul interpretării și aplicării, identificarea aspectelor din care rezultă caracterul dificil sau dual al interpretării unor norme de drept, precum și a modului în care chestiunea de drept semnalată poate să determine soluționarea cauzei pe fond. ... 77. Caracterul veritabil, în special dificultatea chestiunii de drept, ca element subsumat admisibilității, își găsește justificarea în dezideratul ca intervenția instanței supreme să nu se transforme într-un mecanism indirect de suprimare a rolului instanței învestite legal cu soluționarea unei cereri, acela de a judeca în mod direct și efectiv o cauză în baza legii, rol consacrat constituțional. ... 78. Rolul completului care dispune sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție este acela de a releva norma și felul în care, din cauza complexității sau, dimpotrivă, a precarității reglementării, aceasta poate primi interpretări diferite și ar putea avea ca rezultat o jurisprudență neunitară. ... 79. Instanța care formulează actul de sesizare trebuie să prezinte argumentele care susțin interpretările aflate în opoziție, pentru a demonstra dificultatea pe care o are în a determina evidența unei anumite interpretări și astfel necesitatea de a apela la mecanismul de dezlegare. Cu alte cuvinte, încheierea de sesizare trebuie să fie motivată, aptă să releve reflecția judecătorilor din complet asupra respectivei chestiuni de drept, asupra diferitelor variante de interpretare posibile, cu argumentele aferente, iar în final să conțină opțiunea provizorie, pentru o dezlegare pe care o consideră preferabilă. ... 80. Divergența de interpretare ce există între reclamant și pârâți, specifică procesului civil, nu este de natură a demonstra dificultatea acestei operațiuni logico-juridice. ... 81. Această exigență legală a fost subliniată constant în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, considerându-se imperios necesar ca punctul de vedere al instanței de trimitere să cuprindă o argumentare temeinică asupra admisibilității sesizării, nu numai sub aspectul condițiilor de procedură, cât mai ales asupra circumstanțierii condiției privind ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei (Decizia nr. 20 din 22 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 588 din 5 august 2015; Decizia nr. 31 din 19 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 918 din 11 decembrie 2015; Decizia nr. 21 din 13 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 4 octombrie 2016; Decizia nr. 4 din 22 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 9 martie 2018; Decizia nr. 46 din 18 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 835 din 1 octombrie 2018, și Decizia nr. 39 din 23 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 909 din 11 noiembrie 2019). ... 82. În acest context, se observă că, în actul de sesizare, completul care l-a formulat și-a exprimat punctul de vedere numai cu privire la fondul chestiunii de drept invocate, care coincide cu orientarea jurisprudențială a instanței de trimitere, la care se face referire, fără a se argumenta însă caracterul îndoielnic, lacunar sau neclar al prevederilor legale puse în discuție în cauză și astfel a se motiva efectiv în ce constă dificultatea de interpretare a normelor menționate. ... 83. Mai mult, deși instanța de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, aceasta nu a întâmpinat nicio dificultate în soluționarea problemelor de drept în discuție, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare. ... 84. Evaluând elementele sesizării, pentru a stabili dacă se verifică îndeplinirea cumulativă a condițiilor care permit declanșarea acestui mecanism de unificare a practicii judiciare, din perspectiva dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu sunt întrunite cerințele impuse de norma procedurală. ... 85. Astfel, instanța de trimitere, Curtea de Apel București, poate avea calitatea de titular al sesizării și este legal învestită cu soluționarea unui recurs, în ultimă instanță, în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (2) prima teză, coroborat cu art. 10 alin. (1) și art. 20 din Legea nr. 554/2004, respectiv art. 109 din Legea nr. 188/1999, ca instanță de recurs. ... 86. Condiția existenței unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată se verifică în cauză, întrucât modul de interpretare a normelor ce fac obiectul sesizării, în analiza recursului formulat în cauză, va conduce la confirmarea sau infirmarea soluției primei instanțe. ... 87. Totodată, se constată că Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat asupra problemei de drept puse în discuție, iar aceasta nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... 88. Nu este însă îndeplinită cerința noutății, întrucât problema de drept supusă dezlegării nu își are izvorul în reglementări recent intrate în vigoare, iar acestea au primit deja o anumită interpretare și aplicare la nivel jurisprudențial, cu întindere sau consistență. ... 89. Astfel, se reține că, în practica jurisprudențială, cvasimajoritatea curților de apel au pronunțat soluții unitare, în sensul respingerii cererilor de recunoaștere a vechimii în specialitatea studiilor superioare absolvite, întrucât nu există temei legal pentru aceasta, reținându-se că toate activitățile desfășurate de reclamanți, în perioadele la care fac referire, au constituit vechime în studii medii, nu vechime în studii superioare. Au fost pronunțate astfel 18 hotărâri în țară, inclusiv la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție. (A se vedea mai sus - cap. VI.) ... 90. Singura curte de apel cu opinie contrară și practică neunitară la nivelul tribunalelor arondate (3 hotărâri - cap. VI pct. 65) este Curtea de Apel București, care este instanța de trimitere. ... 91. Acesta nu este însă un motiv relevant pentru a considera că problema de drept îndeplinește cerințele legale referitoare la noutate și dificultate. ... 92. De altfel, Curtea de Apel București dispune de mecanisme proprii de unificare a practicii neunitare la nivelul tribunalelor arondate. ... 93. Se constată că instanța de trimitere a decelat corect dispozițiile legale incidente în cauză, în vigoare la data formulării acțiunii, inclusiv modificările legislative intervenite, și a identificat elementele necesare care să ducă la soluționarea pe fond a chestiunii de drept, în sensul arătat [cap. V pct. 51 - „(...) de principiu, trebuie luată în considerare această vechime, dacă studiile superioare constituiau o cerință minimă pentru exercitarea atribuțiilor și responsabilităților suplimentare, cuprinse în sfera aceleiași funcții publice printr-un act administrativ, sub rezerva verificării în concret a concordanței acestora cu specialitatea studiilor superioare absolvite.“] ... 94. Concluzionând, se reține că în mod eronat a apreciat instanța de trimitere că este dovedit caracterul dificil și controversat al problemei de drept în discuție, prin raportare la situațiile practice diversificate, deoarece există deja consacrate jurisprudențial soluții privind modalitatea de interpretare a dispozițiilor legale, inclusiv la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție, situațiile de fapt, concrete, care trebuie verificate în fiecare speță, excedând mecanismului consacrat prin dispozițiile art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă. ... ...