Decizia ÎCCJ nr. 13/2020 (HP)Punctul X

X. Înalta Curte de Casație și Justiție 52. Examinând sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori și chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele: ... 53. Prealabil analizei, în fond, a problemei de drept supuse dezbaterii, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept trebuie să verifice dacă, în raport cu întrebarea formulată de titularul sesizării, sunt îndeplinite, cumulativ, condițiile de admisibilitate pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, în conformitate cu dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă. ... 54. Potrivit acestor dispoziții legale, „Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“. ... 55. Prin urmare, pentru declanșarea acestei proceduri, legiuitorul, în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă, a instituit condițiile de admisibilitate care trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv: – existența unei cauze aflate în curs de judecată; ... – cauza să se soluționeze în ultimă instanță; ... – cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să o soluționeze; ... – ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea, pe fond, a cauzei în curs de judecată; ... – chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită să fie nouă; ... – chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 56. Verificarea admisibilității sesizării, din această perspectivă, relevă neîndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de lege. ... 57. Astfel, primele trei cerințe sunt întrunite, având în vedere că litigiul în legătură cu care s-a formulat sesizarea este în curs de judecată, iar titularul sesizării, Curtea de Apel Oradea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, învestită cu calea de atac a recursului, urmează să soluționeze cauza în ultimă instanță, prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești care, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedură civilă cu referire la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, este definitivă. ... 58. Cauza care face obiectul judecății în recurs se află în competența legală a unui complet de judecată al curții de apel învestit să o soluționeze. Procesul are natura juridică a unui litigiu în materia contenciosului administrativ, de competența, în primă instanță, a Tribunalului Satu Mare, unde se află domiciliul reclamanților persoane fizice, conform art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004. Recursul declarat împotriva sentinței civile pronunțate de această instanță se soluționează de instanța ierarhic superioară, respectiv Curtea de Apel Oradea, secția de specialitate, potrivit art. 96 pct. 3 din Codul de procedură civilă. ... 59. De asemenea, este îndeplinită și cerința ca, asupra respectivei chestiuni de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat și aceasta să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... 60. Din datele comunicate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție rezultă că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil, nu s-a verificat și nici nu se verifică, în prezent, practica judiciară, în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării. ... 61. În ceea ce privește cerința ivirii unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constată următoarele: ... 62. Prin sesizarea formulată de Curtea de Apel Oradea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal se solicită a se stabili dacă, pentru perioada 1 martie-31 decembrie 2017, se menține în plată sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică la nivelul acordat în februarie 2017, respectiv de 25%, prin interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 și alin. (3) din același text de lege. Aceasta în condițiile în care art. 1 alin. (1) se referă la păstrarea cuantumul sporului, ceea ce, în opinia instanței de sesizare, presupune un cuantum fix, iar nu un procent, cum este cazul sporului în discuție. Pe de altă parte, alin. (3) al art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017, făcând trimitere, pentru aceeași perioadă, la aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 6-11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016, se referă și la art. 7. Potrivit alin. (4) al art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016, se face trimitere la art. 12 alin. (6) -(11) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, articol de lege care în alin. (9) prevede că, în cazul personalului din cadrul Direcției generale antifraudă fiscală din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, care ocupă funcții publice specifice de inspector antifraudă, inspector-șef antifraudă, inspector general adjunct antifraudă și inspector general antifraudă, sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică este de până la 25%. În alți termeni, pentru perioada 1 martie-31 decembrie 2017, sporul respectiv nu trebuie să fie la nivelul acordat pentru luna februarie 2017, de 25%, ci stabilirea sa este lăsată în competența legală a ordonatorului de credit, în speță președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, care, totodată, trebuie să asigure încadrarea în cheltuielile cu salariile aprobate prin bugetul instituției, conform art. 7 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016, la care, de asemenea, face trimitere art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017. S-a apreciat de către instanța de trimitere că acest din urmă text de lege derogă de la art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017, care prevede menținerea în plată, pentru perioada martie-decembrie 2017, a sporurilor acordate pentru luna februarie a aceluiași an. ... 63. De lămurirea acestei chestiuni de drept depinde soluționarea, pe fond, a cauzei aflate pe rolul instanței de recurs, având ca obiect cererea de anulare a ordinelor emise de președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală în legătură cu acest spor și obligarea autorității pârâte la plata sa în procent de 25%, începând cu 1 martie 2017, temeiul juridic al acțiunii și expunerea motivelor prezentate în susținerea acesteia de către reclamanți generând necesitatea interpretării corelate a dispozițiilor legale enunțate în precedent și care au determinat formularea întrebării preliminare. Totodată, reclamanții îndeplinesc și calitatea cerută de lege pentru a supune dezbaterii problema menținerii sporului de 25% din salariul lunar brut acordat printr-un ordin anterior al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, ocupând funcția publică de inspectori antifraudă din cadrul acestei instituții. ... 64. Pe de altă parte, cauza de față prezintă o anumită specificitate, relevând o chestiune care trebuie rezolvată prioritar fondului litigiului și care intră în competența de judecată exclusivă a instanței de trimitere învestite cu soluționarea recursului declarat de reclamanți. Astfel, cele două ordine emise de președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală au fost deja anulate prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, respectiv Sentința civilă nr. 402 din 29 martie 2018 a Tribunalului Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 3.085 din 20 noiembrie 2018 a Curții de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal, ambele pronunțate în Dosarul nr. 5.502/86/2017, la care a făcut referire și instanța de trimitere în încheierea de admitere a sesizării și în legătură cu care reclamanții au invocat aspectul pozitiv al lucrului judecat. ... 65. Problema de ordin procedural menționată mai sus și a cărei examinare se impune a fi realizată prealabil fondului litigiului pune în discuție utilitatea demersului de sesizare cu întrebarea preliminară anterior rezolvării chestiunilor de ordin procedural relevate. Independent de rezultatul interpretării, prin hotărârea prealabilă, a textului de lege ce formează obiectul întrebării, primează rezolvarea chestiunii procedurale și, doar în cazul depășirii acesteia, ar prezenta interes aspectul de fond care a generat sesizarea. Aceasta cu atât mai mult cu cât, în cazul unei interpretări diferite a dispozițiilor legale din întrebarea preliminară, prin hotărârea completului învestit cu dezlegarea problemei de drept respective, față de interpretarea realizată la speță, printr-o hotărâre judecătorească definitivă anterioară hotărârii prealabile, are prioritate modalitatea de dezlegare dată prin cea din urmă hotărâre, în legătură cu care, cum s-a arătat deja, reclamanții au învederat puterea de lucru judecat. ... 66. În ceea ce privește cerința noutății chestiunii de drept supuse interpretării, care reprezintă o chestiune distinctă de admisibilitate, în absența unei definiții legale a acestei noțiuni, verificarea îndeplinirii sale reprezintă atributul completului învestit cu soluționarea sesizării, așa cum instanța supremă a decis în mod constant în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (de exemplu, Decizia nr. 1 din 17 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 9 aprilie 2014; Decizia nr. 13 din 8 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 13 iulie 2015; Decizia nr. 4 din 14 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 19 februarie 2019). ... 67. S-a statuat că cerința noutății este întrunită atunci când problema de drept își are izvorul în reglementări recent intrate în vigoare, iar instanțele nu au dat încă acesteia o interpretare și aplicare la nivel jurisprudențial, de o anumită întindere sau consistență. ... 68. Din examenul jurisprudențial al hotărârilor judecătorești atașate prezentului dosar se constată că instanțele naționale sau confruntat cu problema interpretării dispozițiilor art. 1 alin. (1) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 încă de la momentul intrării în vigoare a normelor legale, pronunțând hotărâri definitive/rămase definitive sau aflate în faza recursului, privind chiar ordinele emise de președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală care fac obiectul litigiului de față sau în legătură cu aceste ordine (a se vedea Decizia nr. 3.671 din 12 octombrie 2018 a Curții de Apel Oradea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. 372/35/2017*, definitivă; Decizia nr. 3.971 din 21 noiembrie 2018 a aceleiași instanțe, pronunțată în Dosarul nr. 427/111/2018, definitivă; Sentința nr. 402 din 29 martie 2018 a Tribunalului Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 3.085 din 20 noiembrie 2018 a Curții de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal, ambele pronunțate în Dosarul nr. 5.502/86/2017; Sentința nr. 1.225 din 10 octombrie 2019 a Tribunalului Hunedoara - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. 1.505/97/2019, împotriva căreia s-a exercitat recurs, aflat în curs de judecată; Sentința nr. 696 din 17 octombrie 2019 a Tribunalului Argeș - Secția civilă, pronunțată în Dosarul nr. 2.905/109/2019, atacată cu recurs, a cărui judecată a fost suspendată la termenul din 11 februarie 2020 în temeiul dispozițiilor art. 520 alin. (4) din Codul de procedură civilă; Sentința nr. 222 din 11 octombrie 2017 a Curții de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. 376/36/2017, rămasă definitivă prin nerecurare; Sentința nr. 299 din 14 octombrie 2019 a Tribunalului Vaslui - Secția civilă, pronunțată în Dosarul nr. 598/89/2019, rămasă definitivă prin nerecurare; Sentința nr. 506 din 23 octombrie 2019 a Tribunalului Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. 1.341/87/2019, atacată cu recurs în curs de judecată. ... 69. În condițiile în care există deja o jurisprudență în materie în legătură cu problema de drept ce formează obiectul întrebării preliminare, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constată că nu este îndeplinită condiția noutății acesteia. ... 70. Mai mult, din verificarea sumară a hotărârilor judecătorești pronunțate, unele dintre acestea fiind definitive, se constată că s-au conturat două opinii aparent contradictorii în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017, ceea ce creează premisele promovării unui recurs în interesul legii, conform art. 515 din Codul de procedură civilă, remediul nefiind cel al hotărârii prealabile. ... 71. Astfel, în esență, unele instanțe au considerat că sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică trebuie menținut, în perioada 1 martie-31 decembrie 2017, la nivelul lunii februarie 2017, respectiv de 25%, întrucât aceasta a fost intenția legiuitorului exprimată în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 și în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017, ordinele emise de președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală fiind nelegale și neconforme cu acte normative cu forță juridică superioară; s-a reținut și că refuzul acordării unui drept salarial recunoscut în favoarea reclamanților pe motiv că ordonatorul de credite trebuie să se încadreze în limitele cheltuielilor de personal aferente anului 2017 reprezintă o ingerință în dreptul la recunoașterea unui „bun“ în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nepermisă de documentul european. ... 72. Dimpotrivă, alte instanțe au apreciat că dispozițiile legale în materie nu impun acordarea sporului în discuție în cuantum de 25%, ci lasă la latitudinea instituției abilitate stabilirea efectivă a întinderii sale, cu respectarea limitei maxime de 25% și încadrarea în fondurile bugetare alocate pentru anul 2017. ... 73. În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constată că nu sunt întrunite premisele necesare declanșării mecanismului de unificare prin pronunțarea unei hotărâri prealabile, nefiind îndeplinite, cumulativ, condițiile prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, prezenta sesizare urmând a fi respinsă ca inadmisibilă. ... 74. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 521 din Codul de procedură civilă, ... ...