Decizia ÎCCJ nr. 62/2019 (HP)Punctul X

X. Înalta Curte de Casație și Justiție 44. Examinând sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorul-raportor și chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele: Asupra admisibilității sesizării 45. Potrivit dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, „Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constată că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“. ... 46. Conform art. 520 alin. (1) și (2) din același cod, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție se face de către completul de judecată după dezbateri contradictorii, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 519, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. Dacă prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care susțin admisibilitatea sesizării, potrivit dispozițiilor art. 519, punctul de vedere al completului de judecată și al părților, iar prin încheiere cauza va fi suspendată până la pronunțarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept. ... 47. Din cuprinsul prevederilor legale enunțate anterior se desprind condițiile de admisibilitate pentru declanșarea procedurii de sesizare în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, condiții care trebuie să fie întrunite în mod cumulativ, după cum urmează: existența unei cauze aflate în curs de judecată; instanța care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție trebuie să judece cauza în ultimă instanță; cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza în ultimă instanță; soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere; chestiunea de drept a cărei lămurire se cere să fie nouă; chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... 48. Procedând la analiza asupra admisibilității sesizării, se constată că primele condiții sunt îndeplinite, întrucât Curtea de Apel Brașov este legal învestită cu soluționarea unei cereri de apel, în ultimă instanță, conform art. 136 alin. (1) raportat la art. 138 din Legea nr. 272/2004 și art. 7 din Legea nr. 76/2012. ... 49. Totodată, este îndeplinită cerința ca problema de drept să fie nouă și asupra chestiunii de drept să nu se fi pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție și nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, în contextul în care nu există sesizări pentru dezlegarea unei chestiuni de drept sau a unui recurs în interesul legii, pe rol sau soluționate, care să privească interpretarea art. 55 alin. (2) din Legea nr. 272/2004. ... 50. Este adevărat că prin Decizia nr. 65 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 963 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a avut de soluționat sesizarea formulată de Tribunalul Gorj - Secția I civilă, în Dosarul nr. 11.349/318/2017, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile privind interpretarea sintagmei „continuarea studiilor“ cuprinse în dispozițiile art. 499 alin. (3) din Codul civil, iar sesizarea a fost respinsă ca inadmisibilă, nefiind îndeplinite cerințele noutății și existenței unei reale probleme de drept, dar în speța de față problema pusă în discuție este diferită și aduce elemente noi. ... 51. Astfel, în situația anterioară se punea problema interpretării art. 499 alin. (3) din Codul civil, potrivit căruia „Părinții sunt obligați să îl întrețină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăși vârsta de 26 de ani“, prin raportare la art. 23 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 1/2011 ce reglementează învățământul postliceal ca formă de învățământ preuniversitar, în sensul de a se considera că beneficiază de pensie de întreținere și copilul major, care a împlinit vârsta de 18 ani și care urmează cursuri de învățământ postliceal, fără a depăși vârsta de 26 de ani. ... 52. Or, în speța de față, ceea ce a generat nelămurirea instanței nu a fost sintagma „continuarea studiilor“, ci sintagma „își continuă studiile o singură dată în fiecare formă de învățământ de zi“. ... 53. De asemenea, soluționarea pe fond a cauzei depinde de lămurirea modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 55 alin. (2) din Legea nr. 272/2004, în cazul copilului care beneficiază de protecție specială, devenit major, dar aflat în situația de a-și continua studiile într-o formă de învățământ de zi. ... 54. Astfel, obiectul cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Covasna în contradictoriu cu pârâta aflată în plasament, cu care a fost învestită instanța de fond, se referă la posibilitatea încetării măsurii de protecție specială a plasamentului în cazul în care pârâta, majoră la data sesizării instanței, s-a înscris la o facultate - cursuri de zi, apoi, după anul I de studii, fără a promova anul, s-a înscris la o altă facultate cu o altă specializare, tot cu frecvența la zi. ... 55. Apelul cu care a fost învestită Curtea de Apel Brașov vizează tocmai interpretarea dispozițiilor art. 55 alin. (2) din Legea nr. 272/2004, interpretare care este esențială pentru rezolvarea cauzei. ... 56. Acest text de lege ridică probleme de interpretare, de o relativă dificultate, dat fiind că există o necorelare între prevederile art. 55 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 și cele ale Legii nr. 1/2011 în ceea ce privește reglementarea și organizarea formelor de învățământ, aspect ce implică riscul unor dezlegări diferite ulterioare în practica judiciară, chestiunea de drept fiind de actualitate. ... 57. În cauză este îndeplinită situația premisă a iminenței apariției unei practici judiciare neunitare, așa cum rezultă din analiza punctelor de vedere divergente exprimate de instanțele naționale. ... 58. Prin urmare, sesizarea întrunește cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, astfel încât se impune a se da eficiență mecanismului de unificare reprezentat de pronunțarea unei hotărâri prealabile, în vederea atingerii dezideratului acestei instituții procesuale, respectiv preîntâmpinarea soluționării diferite a unei chestiuni de drept de către instanțele judecătorești (control a priori), determinând și efectul asigurării securității raporturilor juridice. ... Asupra fondului sesizării 59. Rezolvarea de principiu a chestiunii de drept presupune o corelare a normelor ce reglementează instituirea măsurilor de protecție specială prevăzute de Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului cu cele privind organizarea sistemului de învățământ din Legea educației naționale nr. 1/2011. ... 60. Sub acest aspect se poate observa că Legea educației naționale nr. 1/2011 face vorbire de învățământ preuniversitar, învățământ superior, învățământ postuniversitar. ... 61. Conform art. 22 alin. (2) din același act normativ, învățământul preuniversitar este organizat pe niveluri, forme de învățământ și, după caz, filiere și profiluri și asigură condițiile necesare pentru dobândirea competențelor-cheie și pentru profesionalizarea progresivă. ... 62. Art. 23 alin. (1) din Legea nr. 1/2011 vine să detalieze care sunt nivelurile din învățământul preuniversitar, respectiv: a) educația timpurie (0-6 ani), formată din nivelul antepreșcolar (0 -3 ani) și învățământul preșcolar (3-6 ani); b) învățământul primar, care cuprinde clasa pregătitoare și clasele I-IV; c) învățământul secundar, care cuprinde: (i) învățământul secundar inferior sau gimnazial, care cuprinde clasele V-VIII; (ii) învățământul secundar superior, care poate fi: - învățământ liceal, care cuprinde clasele de liceu IX-XII/XIII; - învățământ profesional cu durata de minimum 3 ani; d) învățământul terțiar nonuniversitar, care cuprinde învățământul postliceal. ... 63. Formele de organizare a învățământului preuniversitar sunt, conform art. 25 din Legea nr. 1/2011: învățământ cu frecvență și învățământ cu frecvență redusă. ... 64. În schimb, pentru învățământul superior, legiuitorul optează pentru împărțirea acestuia în „programe de studii“, și nu în „niveluri de învățământ“. ... 65. Astfel, conform art. 140 din Legea nr. 1/2011, în învățământul superior există programele de studii universitare de licență care se pot organiza la următoarele forme de învățământ: cu frecvență, cu frecvență redusă și la distanță; programele de studii universitare de master ce se pot organiza la următoarele forme de învățământ: cu frecvență și cu frecvență redusă și programele de studii universitare de doctorat ce se pot organiza, de regulă, la forma de învățământ cu frecvență și, prin excepție, și la forma de învățământ cu frecvență redusă. ... 66. De altfel, în cadrul Legii nr. 1/2011, legiuitorul a arătat la art. 142 alin. (7) că persoana admisă la un program de studii universitare de licență, master sau doctorat are calitatea de student, respectiv student-doctorand, pe întreaga perioadă a prezenței sale în cadrul programului respectiv, de la înmatriculare și până la susținerea examenului de finalizare a studiilor sau exmatriculare, mai puțin pe perioadele de întrerupere a studiilor, aceste examene de finalizare a studiilor în învățământul superior fiind, conform art. 143 din aceeași lege: a) examen de licență, pentru ciclul de studii universitare de licență sau examen de diplomă pentru învățământul din domeniul științelor inginerești; b) examen de disertație, pentru ciclul de studii universitare de master; c) examen de susținere publică a tezei de doctorat; d) examen de certificare, pentru programele de studii postuniversitare de tip specializare; e) examen de selecție, care precedă examenul de licență, în cazul studenților/absolvenților care provin de la instituții de învățământ superior și/sau programe de studii care au intrat în lichidare. ... 67. Este cert, raportat la cele arătate anterior, că în speța avută spre soluționare de către instanța de trimitere persoana care reclamă beneficiul dispozițiilor art. 55 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 nu a finalizat programul de studii universitare de licență, ci doar a schimbat specializarea/facultatea. ... 68. Având în vedere că în acest caz nu se poate reține că ar fi vorba de finalizarea unui program de studii universitare și înscrierea la un alt program de studii universitare - de licență, master ori doctorat, se poate concluziona că, în cauză, nu se pune problema schimbării formei de învățământ/programului de studiu/nivelului de învățământ, ci de schimbarea specializării pentru care s-a optat inițial în cadrul aceluiași program de studii universitare de licență, în forma de organizare - zi, fără ca cel început anterior să fie finalizat. ... 69. Trebuie observat că noțiunea „zi“ din cadrul textului supus interpretării a fost inserată încă de la adoptarea Legii nr. 272/2004, care în forma inițială statua, la art. 51 alin. (2) , următoarele: „La cererea tânărului, exprimată după dobândirea capacității depline de exercițiu, dacă își continuă studiile într-o formă de învățământ de zi, protecția specială se acordă, în condițiile legii, pe toată durata continuării studiilor, dar fără a se depăși vârsta de 26 de ani.“ ... 70. La acel moment, conținutul textului era în deplină concordanță cu dispozițiile art. 15 alin. (10) din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 10 decembrie 1999, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 84/1995) - în vigoare de la 30 august 1995 până la 8 februarie 2011, când a fost abrogată și înlocuită prin Legea nr. 1/2011 - potrivit cărora „formele de organizare a învățământului sunt: învățământ de zi, seral, cu frecvență redusă, la distanță,(...)“. ... 71. Conform considerentelor ce vor fi arătate în continuare, se impune concluzia că noțiunea „învățământ de zi“ din Legea nr. 84/1995 își găsește corelarea în noțiunea „învățământ cu frecvență“ din actul normativ ulterior. ... 72. Astfel, conform art. 139 din Legea nr. 1/2011, „Formele de organizare a programelor de studii sunt: a) cu frecvență, caracterizată prin activități de învățământ și/sau de cercetare programate pe durata întregii zile, specifice fiecărui ciclu de studii universitare, aproximativ uniform distribuite săptămânal/zilnic pe parcursul semestrului și presupunând întâlnirea nemijlocită, în spațiul universitar, a studenților cu cadrele didactice și de cercetare; b) cu frecvență redusă, caracterizată prin activități dedicate mai ales unor cursuri de sinteză și pregătirii aplicative, programate în mod compact și periodic, presupunând întâlnirea nemijlocită, în spațiul universitar, a studenților cu cadrele didactice de predare, completate de alte mijloace de pregătire specifice învățământului la distanță; c) la distanță, caracterizată prin utilizarea unor resurse electronice, informatice și de comunicații specifice, activități de autoînvățare și autoevaluare completate de activități specifice de tutorat“. ... 73. Dintre cele trei forme de organizare a învățământului, potrivit Legii nr. 1/2011, numai forma de învățământ „cu frecvență“ presupune activități de învățământ pe durata întregii zile, specifice fiecărui ciclu de studii universitare, aproximativ uniform distribuite săptămânal/zilnic, care sunt echivalente formei de învățământ „zi“ din reglementarea anterioară. ... 74. Singura modificare a conținutului textului supus analizei față de redactarea inițială s-a efectuat ulterior intrării în vigoare, la data de 9 februarie 2011, a Legii nr. 1/2011, prin art. I pct. 26 din Legea nr. 257/2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 607 din 30 septembrie 2013, care a introdus sintagma „dacă își continuă studiile o singură dată în fiecare formă de învățământ de zi“. ... 75. Astfel, intenția legiuitorului este clară în contextul în care rezultă că se urmărește ca după finalizarea fiecărui nivel de învățământ preuniversitar sau program de studii universitare enunțat de Legea nr. 1/2011 să nu se mai poată urma încă o dată aceeași „formă de învățământ“. ... 76. Raționamentul este același cu cel al interpretării dispozițiilor art. 499 alin. (3) din Codul civil, dată de jurisprudență, și care rezultă implicit și din considerentele Deciziei nr. 65 din 1 octombrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în sensul că obligația părinților de a întreține copiii majori aflați în continuarea studiilor (ca și ocrotirea copiilor majori aflați sub protecție specială - n.n.) decurge din starea de nevoie în care se află aceștia, când, urmând cursurile zilnice ale unei forme de învățământ, nu se pot angaja sau desfășura o activitate remunerată. ... 77. Or, câtă vreme au fost finalizate „o dată“ nivelurile de învățământ preuniversitar/programele de studii universitare, prevăzute de lege, care ar permite accederea la un loc de muncă care să îi asigure persoanei ocrotite resursele necesare traiului, opțiunea de a începe o nouă „formă de învățământ“, de același fel, nu se mai circumscrie stării de nevoie, ca și condiție esențială a instituirii unei forme de protecție specială impusă de art. 55 din Legea nr. 272/2004. ... 78. Concluzionând, sintagma „o singură dată“ se referă la parcurgerea, dar și finalizarea unei singure etape de studiu, la zi/cu frecvență, fără a putea fi reluată după finalizare aceeași etapă - nivel de învățământ preuniversitar/program de studii universitare, iar sintagma „fiecare formă de învățământ“ se referă la nivelurile de învățământ/programele de studii (spre exemplu, liceal, postliceal, studii cu licență, de masterat, doctorat), în sensul că finalizarea unei etape de studiu nu exclude parcurgerea și a celorlalte (caz în care legiuitorul ar fi folosit expresii de genul „își continuă studiile o singură dată în una din formele de învățământ de zi“ sau „își continuă studiile o dată într-o singură formă de învățământ de zi“). ... 79. Prin urmare, în înțelesul art. 55 alin. (2) din Legea nr. 272/2004, persoana aflată în continuarea studiilor, care beneficiază de protecția specială prevăzută de lege, se poate înscrie la o nouă facultate/specializare în măsura în care programul de studii universitare de licență la care s-a înscris inițial nu este finalizat. ... 80. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 521 din Codul de procedură civilă, ... ... ...