Decizia ÎCCJ nr. 58/2019 (HP)Punctul X

X. Înalta Curte de Casație și Justiție 45. Examinând sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori și chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele: ... Asupra admisibilității sesizării 46. Potrivit dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, „Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.“ ... 47. Prin această reglementare au fost instituite o serie de condiții de admisibilitate pentru declanșarea procedurii de sesizare în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, condiții care trebuie să fie întrunite în mod cumulativ, după cum urmează: – existența unei cauze aflate în curs de judecată; ... – instanța care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție să judece cauza în ultimă instanță; ... – cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit să soluționeze cauza; ... – ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată; ... – chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită să fie nouă; ... – chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 48. Primele trei condiții formale prevăzute de legiuitor pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile sunt îndeplinite, întrucât litigiul în legătură cu care s-a formulat sesizarea este în curs de judecată la curtea de apel, instanța învestită cu soluționarea apelului urmează să judece conflictul de muncă în ultimă instanță, conform art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, prin pronunțarea unei decizii care, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă, este definitivă, cauza ce face obiectul judecății aflându-se în competența legală a unui complet de judecată al Curții de Apel Constanța, titulara sesizării. ... 49. În privința celorlalte condiții însă se rețin neregularități ale sesizării, de natură a contura neîndeplinirea acestora, raportat la chestiunea de drept a cărei lămurire se cere, așa cum se va arăta în cele ce urmează. ... 50. Sintagma „chestiune de drept“ la care face referire textul de lege anterior redat trebuie pusă în corelație cu gradul de dificultate pe care îl ridică aceasta, nefiind suficient să fie identificată, în soluționarea unei cauze, o problemă litigioasă, chiar având caracter de noutate, dacă ea nu este susceptibilă, prin aspectele relevate, de a declanșa mecanismul privind preîntâmpinarea unei jurisprudențe neunitare. ... 51. Așa cum s-a arătat în doctrină, pentru a fi justificată intervenția instanței supreme în scopul preîntâmpinării unei jurisprudențe neunitare, este necesar ca respectiva chestiune de drept să releve aspecte dificile și controversate de interpretare, date de neclaritatea normei, de caracterul incomplet al acesteia, susceptibil de mai multe sensuri ori accepțiuni deopotrivă de justificate față de imprecizia redactării textului legal. Deopotrivă, chestiunea de drept disputată ar putea fi determinată de imposibilitatea compatibilizării unor principii care ar fi incidente speței, de imposibilitatea determinării regulii aplicabile, chiar prin recurgerea la metodele de interpretare logică. ... 52. În acest sens, jurisprudența dezvoltată de instanța supremă în legătură cu această cerință a statuat că „în sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu procedura pronunțării unei hotărâri prealabile trebuie să fie identificată o problemă de drept care necesită cu pregnanță a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății“ (spre exemplu, Decizia nr. 24 din 29 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 820 din 4 noiembrie 2015; Decizia nr. 6 din 30 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 24 februarie 2017; Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016; Decizia nr. 62 din 18 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 9 octombrie 2017; Decizia nr. 52 din 3 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 26 septembrie 2017; Decizia nr. 90 din 4 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 191 din 1 martie 2018). ... 53. Raportat la aceste exigențe, care circumstanțiază noțiunea de chestiune de drept căreia i se poate da dezlegare în cadrul mecanismului hotărârii prealabile, se constată că ele nu se regăsesc în cadrul sesizării de față. ... 54. Astfel, analizând cerința existenței unei probleme de drept de a cărei dezlegare să depindă soluționarea pe fond a apelului, se constată că în cauza supusă judecății aceasta este una artificial creată, în condițiile în care, deși instanța de trimitere evocă generic, în conținutul întrebării, dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015, sesizarea vizează, de fapt, problema compatibilității efectelor Deciziei nr. 49 din 18 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, cu cele ale Deciziei nr. 13/2016, pronunțată de instanța supremă într-un recurs în interesul legii, referitor la calitatea procesuală pasivă a Ministerului Afacerilor Interne. ... 55. Solicitarea instanței de trimitere de „a da o interpretare Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015“, pentru a stabili domeniul de aplicare a acesteia din perspectiva efectelor Deciziei nr. 13/2016, respectiv ale Deciziei nr. 49/2018, pronunțate de instanța supremă în cadrul a două mecanisme de unificare a jurisprudenței (recurs în interesul legii, respectiv hotărâre prealabilă), este una care creează premisele unei false probleme de drept. ... 56. Cele două decizii menționate nu ridică, prin efectele pe care le produc, nicio problemă de compatibilizare a aplicării lor (în măsura în care sunt găsite deopotrivă incidente ca dând dezlegare de principiu unor chestiuni de drept care se pun identic în speță), întrucât vizează aspecte diferite care se pot ridica în cadrul unui proces, ținând de fixarea limitelor procedurale ale acestuia, respectiv de fondul raportului juridic dedus judecății. ... 57. Este vorba, așadar, de ordinea în care se soluționează diferitele aspecte ale procesului, ceea ce presupune mai întâi identificarea, stabilirea cadrului procesual, prin rezolvarea excepțiilor procesuale, de procedură sau de fond, și apoi a chestiunilor de fond ale raportului juridic dedus judecății. ... 58. În măsura în care excepțiile de fond ar presupune, pentru rezolvarea lor, administrarea de probe specifice fondului, este posibilă, în mod evident, unirea acestora cu fondul, potrivit art. 248 alin. (4) din Codul de procedură civilă, însă, după administrarea probelor comune, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepției. ... 59. În cauză se pretinde că prin aplicarea dezlegărilor din Decizia nr. 49/2018 s-ar concluziona că trebuie luat în considerare „cel mai înalt nivel al salarizării raportat la cel existent în cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, respectiv Secretariatului General al Guvernului, întrucât Agenția Domeniilor Statului se subordonează acestora din punct de vedere al ordonanțării creditelor“ și, pe de altă parte, că, dând eficiență dezlegărilor din Decizia nr. 13/2016 (care ar fi aplicabile, mutatis mutandis, chiar dacă au vizat calitatea de ordonator de credite a altui minister, cel al Afacerilor Interne), ar trebui să se conchidă că cei doi pârâți nu ar avea legitimare procesuală pasivă. Ca atare, ar însemna ca „Agenția Domeniilor Statului să poată fi obligată să stabilească drepturile salariale ale reclamanților raportat la un nivel regăsit în cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, respectiv al Secretariatului General al Guvernului, care însă nu sunt parte în litigiu și din structura cărora nu a făcut efectiv parte“. ... 60. O astfel de stabilire a coordonatelor juridice este eronată, întrucât faptul că legitimarea procesuală pasivă ar aparține doar autorității publice cu care funcționarul public se află în raporturi de serviciu nu are semnificația imposibilității stabilirii nivelului de salarizare prin luarea în considerare a celui practicat de ordonatorul principal de credite, care nu este parte în proces. ... 61. Ceea ce are de verificat instanța, prin raportare la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, în măsura în care îi stabilește incidența în cauză, este dacă sunt întrunite cerințele cumulativ prescrise de art. 3^1 alin. (1^3), respectiv ca „instituția sau autoritatea publică să se afle în subordinea aceluiași ordonator de credite, având același scop, îndeplinind aceleași funcții și atribuții, aflate la același nivel de subordonare din punct de vedere financiar“, pentru ca nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare să se stabilească la nivelul maxim aflat în plată din cadrul tuturor instituțiilor sau autorităților publice subordonate. ... 62. Or, acestea sunt elemente de fapt care trebuie analizate în concret la speță și care nu pot face obiectul unor dezlegări de principiu. ... 63. Faptul că ordonatorul principal de credite nu trebuie atras în proces într-un litigiu care vizează acordarea drepturilor salariale pentru a putea fi stabilit nivelul de salarizare raportat la cel existent în cadrul acestui ordonator de credite rezultă din chiar Decizia nr. 13/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocată de titularul sesizării ca reprezentând un impediment în a proceda astfel pentru ipoteza în care ar găsi întemeiate pretențiile reclamanților. ... 64. Astfel, se reține în considerentele acestei decizii (paragrafele 50, 51) că interesul atragerii în proces a ordonatorului principal de credite nu este justificat, câtă vreme acesta, în aplicarea dispozițiilor art. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, este obligat ca, în procedura de executare, să dispună toate măsurile ce se impun, în vederea asigurării în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titlurile executorii. ... 65. De asemenea se constată că stabilirea prin hotărâre judecătorească a nivelului de salarizare în funcție de cel practicat în cadrul ordonatorului principal de credite, în absența acestuia din urmă din procedura judiciară, nu se poate constitui într-un impediment nici în desfășurarea judecății, nici în executarea ulterioară a hotărârii, când existența unui titlu executoriu ar activa în sarcina acestuia obligația de a asigura fondurile necesare pentru valorificarea creanței. ... 66. Pentru ipoteza în care nu s-ar asigura astfel de fonduri, legea (art. 222 din Codul civil) instituie răspunderea în sarcina persoanei juridice căreia îi revine o astfel de obligație, iar nu în sarcina celei care îi este subordonată financiar, în virtutea principiului independenței patrimoniale (paragraful 52 din Decizia nr. 13/2016). ... 67. Rezultă, așadar, că nu poate fi invocat niciun impediment care să decurgă din dezlegările de principiu ale celor două decizii menționate și că nu poate fi identificată o veritabilă chestiune de drept căreia să i se dea dezlegare prin intermediul mecanismului hotărârii prealabile. ... 68. Pentru considerentele anterior expuse, nefiind îndeplinite toate condițiile de admisibilitate cerute de lege, sesizarea urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă. ... ...