Decizia ÎCCJ nr. 48/2020 (HP)Punctul XII

ÎCCJ · hotărâre prealabilă · 22.06.2020 · dosar 905/1/2020
Punctul XII
XII. Înalta Curte de Casație și Justiție 74. Examinând admisibilitatea sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, constată următoarele: Potrivit art. 519 din Codul de procedură civilă, „dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“. Potrivit art. 520 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, „(1) Sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție se face de către completul de judecată după dezbateri contradictorii, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 519, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. Dacă prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care susțin admisibilitatea sesizării potrivit dispozițiilor art. 519, punctul de vedere al completului de judecată și al părților. (2) Prin încheierea prevăzută la alin. (1) , cauza va fi suspendată până la pronunțarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept“. ... 75. Din examinarea dispozițiilor anterior evocate reiese că este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții de admisibilitate a sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție cu o cerere de dezlegare a unei chestiuni de drept: – existența pe rolul unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit în ultimă instanță, a unei cauze; ... – existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei; ... – chestiunea de drept să fie nouă; ... – asupra acestei chestiuni de drept Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat și nici să nu formeze obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 76. Prima condiție este îndeplinită, întrucât problema de drept supusă dezlegării a fost ridicată într-o cauză aflată pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud, având ca obiect o cerere de revizuire. ... 77. Din examinarea actelor de la dosar se reține că revizuirea privește Decizia civilă nr. 170/2019 din 28 februarie 2019, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 19.368/211/2017, prin care a fost soluționat în mod definitiv apelul declarat împotriva Sentinței civile nr. 1.560/2018 din 6 iunie 2018, pronunțată de Judecătoria Bistrița în cadrul unei contestații la executarea silită propriu-zisă. ... 78. Potrivit art. 718 alin. (1) din Codul de procedură civilă, hotărârea pronunțată cu privire la contestație poate fi atacată numai cu apel, cu excepția hotărârilor pronunțate în temeiul art. 712 alin. (4) și art. 715 alin. (4) , care pot fi atacate în condițiile dreptului comun. ... 79. Din analiza deciziei supuse revizuirii reiese că instanțele au fost învestite cu o contestație la executarea propriu-zisă, situație în care hotărârea pronunțată în apel este definitivă, în conformitate cu dispozițiile art. 718 alin. (1) , raportat la art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din Codul de procedură civilă. ... 80. Se reține și faptul că instanța de trimitere a suspendat judecata până la soluționarea prezentei sesizări de către Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. ... 81. În consecință, decizia atacată având caracter definitiv, hotărârea prin care se soluționează revizuirea acesteia are tot caracter definitiv, potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (5) din Codul de procedură civilă, așa încât se poate conchide că tribunalul este învestit cu o cauză pendinte și că hotărăște în această cauză în ultimă instanță, fiind astfel respectată cerința art. 519 alin. (1) din Codul de procedură civilă. ... 82. Este îndeplinită și cerința noutății chestiunii de drept supuse dezlegării de față. ... 83. Așa cum reiese din analiza informațiilor comunicate de curțile de apel și de instanțele arondate, ca și din examinarea deciziei pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă, evidențiate la capitolele VII și IX, problematica dedusă analizei în cauza de față a fost abordată doar în cadrul a trei dosare, astfel încât nu se poate reține că aceasta a format deja obiectul unei analize consistente, pentru a se reține că și-a pierdut caracterul de noutate. ... 84. Distinct de acest aspect, este utilă abordarea chestiunii noutății și din perspectiva hotărârii invocate drept temei al revizuirii, hotărâre care este pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în domeniul extrem de specializat al Directivei 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii. ... 85. Or, examinând hotărârile comunicate, se constată că niciuna dintre ele nu a vizat sfera protecției consumatorilor în contractele încheiate cu profesioniștii, astfel că, și din această perspectivă, nu se poate reține că s-a epuizat caracterul de noutate al chestiunii în discuție. ... 86. Cu privire la condiția privind nepronunțarea Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra problemei de drept supuse dezlegării, în jurisprudența sa, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a reținut că art. 519 din Codul de procedură civilă nu prevede expres modalitatea în care Înalta Curte de Casație și Justiție să fi statuat asupra chestiunii de drept care face obiectul sesizării. Așadar, acest text de lege are în vedere nu numai hotărârile judecătorești obligatorii erga omnes, ci și pe cele pronunțate în recursurile în casație, în măsura în care acestea au fost date publicității de așa manieră încât să fie cunoscute de titularii unor asemenea sesizări ori constituie o jurisprudență consolidată asupra problemei de drept în discuție (Decizia nr. 28 din 21 septembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 772 din 16 octombrie 2015, și Decizia nr. 2 din 22 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 26 februarie 2018). ... 87. Verificând îndeplinirea acestei condiții, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu a fost pronunțată nicio decizie în cadrul mecanismelor de unificare a practicii judiciare cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării și nici nu s-a notat existența pe rolul său a unui recurs în interesul legii cu acest obiect. ... 88. De asemenea existența unei singure decizii pronunțate de instanța supremă într-un recurs în casație cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării (Decizia nr. 929 din 26 mai 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă) nu este suficientă pentru a se considera că s-a statuat deja în sensul art. 519 din Codul de procedură civilă. Ca atare, o singură decizie pronunțată într-un recurs în casație nu este aptă de a contura existența unei practici judiciare a instanței supreme cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării. ... 89. Prin urmare, condiția privind nepronunțarea Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra chestiunii de drept supuse dezlegării este îndeplinită. ... 90. Nu este însă îndeplinită condiția legăturii cu cauza a chestiunii de drept ce face obiectul prezentei sesizări și, decurgând din aceasta, nici condiția privind dificultatea și seriozitatea chestiunii de drept deduse judecății, sens în care se rețin argumentele ce vor fi expuse în cele ce urmează. ... 91. Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat în mod constant asupra condiției ca problema de drept supusă judecății să comporte un grad ridicat de dificultate, astfel încât, în aplicarea dispozițiilor art. 519 și următoarele din Codul de procedură civilă, să fie necesar ca instanța supremă să se pronunțe asupra interpretării și aplicării unor chestiuni de drept serioase și reale. ... 92. În speță, abordarea chestiunii de drept deduse judecății relevă faptul că instanța de trimitere face referire la interpretarea dispozițiilor art. 509 alin. (1) din Codul de procedură civilă, fără a menționa care dintre ipotezele textului legal ar putea pune probleme în interpretare și/sau aplicare. ... 93. Cu privire la condiția dificultății și seriozității chestiunii de drept deduse judecății, se reține că ambiguitatea întrebării adresate de instanța de trimitere este amplificată de menționarea în textul însuși al acesteia a faptului că interpretarea vizează „revizuirea în materia dreptului procesual civil“, ceea ce presupune ca instanța supremă, plecând de la dispoziții ale Codului de procedură civilă în materia revizuirii, să se pronunțe prin extindere sau completare, pe cale de interpretare, asupra acestei căi extraordinare de atac de retractare, aplicabilă tuturor cauzelor civile, în condițiile în care hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene invocată vizează un domeniu specializat, iar decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocată de asemenea ca argument, vizează tot un domeniu strict delimitat, cel al contenciosului administrativ. ... 94. Din acest din urmă punct de vedere, se impune evocarea Deciziei nr. 1.039 din 5 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 29 ianuarie 2013, prin care Curtea Constituțională a reținut că textul legal criticat [art. 21 alin. (2) teza I din Legea nr. 554/2004] introduce în planul legii contenciosului administrativ un nou motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de art. 322 din Codul de procedură civilă din 1865. ... 95. Potrivit art. 15 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, caracterul special al unei reglementări se determină în funcție de obiectul acesteia, circumstanțiat la anumite categorii de situații, și de specificul soluțiilor legislative pe care le instituie, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, reglementarea este derogatorie dacă soluțiile legislative referitoare la o situație anume determinată cuprind norme diferite în raport cu reglementarea-cadru în materie, aceasta din urmă păstrându-și caracterul său general obligatoriu pentru toate celelalte cazuri. ... 96. În aplicarea acestui text de lege, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că nu este posibilă extinderea dispozițiilor din materii strict specializate - dreptul administrativ, dreptul consumatorilor - în materia dreptului comun, cu atât mai puțin în domeniul căilor de atac, expres și limitativ reglementate de lege. ... 97. Lipsa dificultății și seriozității chestiunii de drept supuse dezlegării este accentuată de statuarea cuprinsă în Hotărârea din 6 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Cauza C-69/14 (Dragoș Constantin Târșia împotriva Statului român, Serviciului public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a autovehiculelor), în sensul că: „Dreptul Uniunii, în special principiile echivalenței și efectivității, trebuie interpretat în sensul că nu se opune, în împrejurări precum cele din litigiul principal, ca o instanță națională să nu aibă posibilitatea de a revizui o hotărâre judecătorească definitivă pronunțată în cadrul unei acțiuni de natură civilă, în cazul în care această hotărâre se dovedește a fi incompatibilă cu o interpretare a dreptului Uniunii reținută de Curtea de Justiție a Uniunii Europene ulterior datei la care hotărârea menționată a rămas definitivă, chiar dacă o astfel de posibilitate există în ceea ce privește hotărârile judecătorești definitive incompatibile cu dreptul Uniunii pronunțate în cadrul unor acțiuni de natură administrativă.“ ... 98. Ca argument suplimentar, instanța supremă constată că art. 21 din Legea nr. 554/2004, privitor la calea de atac extraordinară a revizuirii în materia contenciosului administrativ, a suferit o ultimă modificare adusă prin Legea nr. 212/2018 pentru modificarea și completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 și a altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 658 din 30 iulie 2018. ... 99. Cum Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă a suferit, ulterior datei de 30 iulie 2018, o modificare consistentă prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.074 din 18 decembrie 2018, iar această modificare nu a vizat și cazurile de revizuire prevăzute de art. 509 alin. (1) din Codul de procedură civilă, este dincolo de orice îndoială că intenția legiuitorului nu a privit extinderea cazurilor de revizuire în sensul în care aceasta a operat în materia contenciosului administrativ. ... 100. Sintetizând, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că întrebarea adresată de instanța de trimitere este lipsită de claritatea care ar trebui să releve serioase îndoieli asupra interpretării și aplicării dispozițiilor art. 509 din Codul de procedură civilă în ansamblul lor. ... 101. Un alt aspect care pune sub semnul îndoielii admisibilitatea sesizării atât din perspectiva condiției dificultății și seriozității chestiunii de drept, cât și din perspectiva condiției legăturii cu cauza chestiunii de drept este fundamentat pe considerente ce pornesc de la contextul în care a fost formulată sesizarea. ... 102. În acest sens instanța supremă constată că în susținerea cererii de revizuire s-au invocat dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 și 10 din Codul de procedură civilă. ... 103. Totodată, constată că atât în cadrul cererii de revizuire, cât și în cadrul cererii de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în condițiile art. 519 și următoarele din Codul de procedură civilă, revizuenții au invocat Ordonanța din 6 octombrie 2019 a Curții de Justiție a Uniunii Europene, pronunțată în Cauza C-75/19 (MF împotriva BNP Paribas Personal Finance Paris - S.A. Sucursala București, Secapital Sàrl). ... 104. Numai că nici partea care se află la originea acestei sesizări și nici instanța de trimitere nu au precizat dacă interpretarea și aplicarea legii, pe care le solicită în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, vizează art. 509 alin. (1) pct. 5 și/sau pct. 10 din Codul de procedură civilă sau un alt caz, suplimentar celor prevăzute de art. 509 din Codul de procedură civilă, similar celui prevăzut de art. 21 din Legea nr. 554/2004. ... 105. Această dilemă privind limitele sesizării instanței supreme nu este lipsită de importanță și nici marcată de un formalism excesiv. ... 106. În mod indiscutabil, practica Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost în sensul valorizării oricărei chestiuni de drept cu care a fost sesizată, atunci când reformularea chestiunii de drept a fost apreciată ca posibilă și când dezlegarea acesteia a fost gândită ca utilă și necesară. ... 107. În speța de față însă redefinirea chestiunii de drept nu reprezintă o opțiune valabilă. ... 108. În primul rând, se constată că revizuenții au dedus judecății o cerere întemeiată expressis verbis pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 și 10 din Codul de procedură civilă, în care însă au invocat și o decizie interpretativă, obligatorie, a Curții de Justiție a Uniunii Europene. ... 109. Fiind vorba despre o cale de atac extraordinară, revizuenții aveau obligația de a încadra în drept cererea formulată, astfel cum a fost argumentată. ... 110. Aceeași obligație o avea și instanța sesizată, care însă a ales să facă referire la interpretarea și aplicarea art. 509 alin. (1) din Codul de procedură civilă, fără să solicite părții lămuriri legate de ipoteza sau ipotezele avute în vedere și fără a preciza propriul punct de vedere asupra acestui aspect. ... 111. Din această perspectivă, instanța supremă reține că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile vizează o dispoziție de drept procesual civil de strictă interpretare, referitoare la o cale de atac extraordinară de retractare, a cărei admitere ar avea drept consecință anihilarea efectului de autoritate de lucru judecat al unei hotărâri judecătorești. ... 112. În aceste condiții, instanța supremă are a decela în ce măsură dreptul de a califica chestiunea de drept dedusă judecății poate fi exercitat fără se depăși voința părții care a pus-o în discuție și chiar fără a se depăși limitele în care instanța de trimitere a înțeles să o facă. ... 113. În contextul dat, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că sesizarea de față este inadmisibilă în oricare dintre ipotezele date, pentru următoarele argumente: ... 114. Dacă se consideră că sesizarea de față vizează art. 509 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedură civilă, sesizarea este inadmisibilă, întrucât, întemeiată pe o hotărâre interpretativă a Curții de Justiție a Uniunii Europene, tinde a supune analizei măsura în care această hotărâre poate fi considerată „înscris doveditor“ în accepțiunea textului legal evocat, ceea ce este atributul instanței de revizuire, nu al instanței supreme, chemată a da o dezlegare de principiu unei chestiuni de drept în condițiile art. 519 din Codul de procedură civilă. ... 115. Dacă se consideră că sesizarea vizează art. 509 alin. (1) pct. 10 din Codul de procedură civilă, sesizarea este inadmisibilă, întrucât tinde ca instanța supremă să statueze prin analogia legii în materia căilor de atac, ceea ce contravine dispozițiilor art. 129 din Constituția României, coroborate cu cele ale art. 457 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care prevăd legalitatea căilor de atac. ... 116. Dacă se consideră că sesizarea privește un alt caz de revizuire față de cele prevăzute de art. 509 alin. (1) din Codul de procedură civilă, sesizarea este inadmisibilă, întrucât ipoteza nu este prevăzută de textul de lege și, pe calea acestei sesizări, se solicită transformarea instituției chestiunii prealabile într-o modalitate de legiferare a unui caz suplimentar de revizuire, nepermisă de lege. ... 117. Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate impuse de art. 519 din Codul de procedură civilă, în temeiul art. 521 din Codul de procedură civilă, ... ...
Sursa oficială ↗