Decizia CCR nr. 525/2025Punctul 4

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Se susține că, spre deosebire de reglementarea anterioară, Codul de procedură penală în vigoare prevede posibilitatea procurorului de a solicita autorizarea percheziției și pentru locuri învecinate celui pentru care a fost dispusă percheziția, în situația în care există suspiciuni rezonabile privind transferul de date, probe sau persoane în alte spații indicate în referatul înaintat judecătorului de drepturi și libertăți. Se menționează că, potrivit art. 158 alin. (3) din Codul de procedură penală, mandatul de percheziție este valabil și pentru aceste locuri, iar continuarea efectuării percheziției se încuviințează de către procuror. Se arată că nu se poate reține existența unui viciu de neconstituționalitate, întrucât respectarea dispozițiilor art. 27 alin. (3) din Constituție este asigurată prin intervenția judecătorului de drepturi și libertăți, fiind astfel garantată protecția dreptului la viață privată. Totodată, se menționează că dispozițiile art. 158 alin. (3) din Codul de procedură penală nu contravin dreptului la apărare și dreptului la un proces echitabil, întrucât părțile au posibilitatea de a formula cereri atât în faza urmăririi penale, cât și în cursul judecății. De asemenea, încheierile judecătorului de drepturi și libertăți pot fi verificate, sub aspectul legalității și al temeiniciei, de către judecătorul de cameră preliminară, fiind astfel garantată respectarea drepturilor procesuale ale părților. Se apreciază că analizarea tuturor încheierilor prin care judecătorul de drepturi și libertăți admite sau respinge o cerere formulată de procuror intră în competența judecătorului de cameră preliminară. ...