Decizia ÎCCJ nr. 13/2020 (RIL)Punctul X.1

X.1. Asupra admisibilității recursului în interesul legii 43. Potrivit art. 514 din Codul de procedură civilă, legitimarea promovării unui recurs în interesul legii aparține procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care poate formula sesizarea din oficiu sau la cererea ministrului justiției, Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, colegiilor de conducere ale curților de apel, precum și Avocatului Poporului, acestora revenindu-le îndatorirea să ceară Înaltei Curți de Casație și Justiție să se pronunțe asupra problemelor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești. ... 44. Din perspectiva prevederilor invocate se observă că Înalta Curte de Casație și Justiție a fost în mod legal învestită cu o cerere în realizarea unei jurisprudențe unitare cu privire la problema de drept asupra căreia poartă sesizarea de către Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov, căruia legiuitorul îi recunoaște legitimarea procesuală activă în materia recursului în interesul legii. ... 45. Potrivit dispozițiilor art. 515 din Codul de procedură civilă, „recursul în interesul legii este admisibil numai dacă se face dovada că problemele de drept care formează obiectul judecății au fost soluționate în mod diferit prin hotărâri judecătorești definitive, care se anexează cererii“. ... 46. Din cuprinsul textului de lege menționat rezultă următoarele condiții care trebuie îndeplinite pentru ca recursul în interesul legii să fie admisibil: sesizarea să aibă ca obiect o problemă de drept; această problemă de drept să fi fost dezlegată diferit de instanțele judecătorești; dovada soluționării diferite să se facă prin hotărâri judecătorești definitive, iar hotărârile judecătorești să fie anexate cererii. ... 47. Primele două condiții de admisibilitate sunt îndeplinite, întrucât în practica instanțelor judecătorești nu există un punct de vedere unitar cu privire la stabilirea competenței materiale procesuale a secției corespunzătoare din cadrul tribunalelor sau, după caz, al curților de apel, care trebuie să soluționeze, în faza apelului, cererile având ca obiect plata de despăgubiri materiale și morale formulate de terțele persoane păgubite prin producerea accidentelor de circulație, în care calitatea procesuală pasivă o are asigurătorul RCA, iar persoana vinovată are calitate de intervenient forțat sau de pârât alături de asigurătorul RCA, precum și în litigiile privind acțiunile în regres formulate de asigurător împotriva persoanei vinovate de producerea accidentului. ... 48. Astfel, unele instanțe au apreciat că în acțiunile cu obiectul menționat competența materială procesuală în soluționarea apelului îi revine secției specializate în materia litigiilor cu profesioniști, în considerarea obiectului activității profesionale a asigurătorului, în care intră obligația de despăgubire, precum și activitatea de regres și recuperare, potrivit dispozițiilor art. 50 din Legea nr. 136/1995, respectiv art. 22 din Legea nr. 132/2017. ... 49. Dimpotrivă, alte instanțe au apreciat că secția civilă este cea competentă, întrucât, independent de cadrul procesual al acțiunii (fie acțiunea persoanei păgubite împotriva asigurătorului, cu sau fără participarea persoanei vinovate, fie acțiunea în regres a asigurătorului împotriva persoanei vinovate de producerea accidentului), cauza juridică a raporturilor de drept material deduse judecății este răspunderea civilă delictuală a persoanei indicate drept responsabilă de producerea accidentului. ... 50. De asemenea, este îndeplinită și cea de-a treia condiție de admisibilitate, prevăzută de art. 515 din Codul de procedură civilă, care impune ca dovada soluționării diferite a problemei de drept care face obiectul sesizării să se facă prin hotărâri definitive. ... 51. În acest sens se constată că au fost atașate actului de sesizare hotărâri judecătorești definitive cuprinzând soluțiile jurisprudențiale neunitare, ce fac dovada îndeplinirii condiției formale ca hotărârile judecătorești să fie anexate cererii. ... 52. Verificându-se și jurisprudența la nivelul celor două secții civile ale instanței supreme, sub aspectul conflictelor de competență materială procesuală ivite între secțiile civile și, respectiv, secțiile specializate, cu referire la problema de drept ce face obiectul sesizării din prezentul recurs în interesul legii, s-a constatat că s-au pronunțat următoarele hotărâri: 1) Decizia nr. 157 din 25 ianuarie 2017 (Secția I civilă), potrivit căreia competența revine secției civile, întrucât criteriile de determinare a competenței materiale sunt instituite după natura, obiectul sau valoarea pretenției, iar nu în considerarea persoanei; acțiunea introductivă de instanță este o acțiune în răspundere civilă delictuală, iar în absența unei norme care să reglementeze o răspundere după calitatea persoanei este indiferentă calitatea părților, de profesionist sau neprofesionist, în determinarea competenței; ... 2) Decizia nr. 1.065 din 16 mai 2019 (Secția a II-a civilă), potrivit căreia competența revine secției specializate, întrucât elementul comun al litigiilor enumerate cu titlu exemplificativ de dispozițiile art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 este reprezentat de existența și de desfășurarea unei activități economice. Conform art. 8 din Legea nr. 71/2011: „(1) Noțiunea de «profesionist» prevăzută la art. 3 din Codul civil include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum și orice alte persoane autorizate să desfășoare activități economice sau profesionale, astfel cum aceste noțiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a Codului civil. (2) În toate actele normative în vigoare, expresiile «acte de comerț», respectiv «fapte de comerț» se înlocuiesc cu expresia «activități de producție, comerț sau prestări de servicii». S-a reținut că litigiul privește operațiuni derulate în cadrul activității economice, având, în esență, ca obiect pretenții izvorâte din activitatea desfășurată de profesionistul asigurător în cadrul exercitării obiectului de activitate al acestuia. Astfel, polița de asigurare din speță a fost încheiată în cadrul activității economice desfășurate de pârâtă, motiv pentru care acțiunea se circumscrie sferei litigiilor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011. Raporturile juridice au fost așadar stabilite prin contractul de asigurare, iar aceste raporturi juridice fac obiectul acțiunii cu care a fost învestită prima instanță, elemente care atrag competența instanței specializate; ... 3) Decizia nr. 1.558 din 1 octombrie 2019 (Secția a II-a civilă), potrivit căreia competența revine secției civile, întrucât, inițial, competența de soluționare a cauzei a fost dată de faptul că instanța a fost învestită cu o acțiune în răspundere civilă delictuală într-un litigiu purtat (doar) între persoane fizice, profesioniștii fiind atrași ulterior în proces. De asemenea, hotărârile pronunțate în primă instanță și în apel, în primul ciclu procesual, au fost pronunțate de Secția civilă a Tribunalului Argeș, respectiv de către Secția I civilă a Curții de Apel Pitești. Prin urmare, în al doilea ciclu procesual, competentă să soluționeze apelul este instanța superioară celei care a pronunțat hotărârea apelată, respectiv Secția I civilă a Curții de Apel Pitești, nu secția care, potrivit hotărârii colegiului de conducere al curții de apel, a preluat cauzele cu profesioniști. S-a apreciat că, și din perspectiva competenței funcționale speciale, prezentul litigiu nu implică aspecte care să atragă competența de soluționare a cauzei în favoarea secției specializate, deoarece el are la bază răspunderea civilă delictuală, în litigiu fiind atras asigurătorul de răspundere civilă obligatorie prin efectul legii, astfel încât litigiul nu poate fi nicidecum circumscris tipurilor de cauze prevăzute exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011; ... 4) Decizia nr. 1.818 din 17 octombrie 2019 (Secția a II-a civilă), potrivit căreia competența revine secției specializate, întrucât în cauză prevalează natura raportului juridic, iar nu calitatea de minori a unora dintre reclamanți, cauza nevizând necesitatea respectării și promovării cu prioritate a interesului superior al copilului, ci acordarea unor daune pentru prejudiciul material și moral suferit de aceștia ca urmare a decesului tatălui lor. Cum reclamanții au învestit instanța cu soluționarea unei acțiuni în angajarea răspunderii civile delictuale în cadrul unui raport de asigurare, obiectul și temeiul juridic al cererii impun concluzia că litigiul dedus judecății nu are caracterul unui litigiu cu minori, ci al unuia cu profesioniști. ... ... 53. În consecință, recursul în interesul legii îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 514 și 515 din Codul de procedură civilă, fiind exercitat de un subiect de drept căruia legea îi recunoaște legitimarea procesuală și având ca obiect o problemă de drept pentru care s-a făcut dovada că a fost soluționată în mod diferit, prin hotărâri judecătorești definitive, pronunțate de instanțe judecătorești naționale. ... ...