Decizia CCR nr. 486/2025Punctul 25

25. În același sens, prin Decizia nr. 85 din 16 februarie 2021, anterior menționată, paragraful 18, Curtea a reținut că nu este supusă apelului sentința prin care instanța se pronunță cu privire la contestația formulată împotriva încheierii prin care judecătorul de supraveghere a privării de libertate soluționează plângerea persoanei condamnate împotriva deciziei comisiei pentru stabilirea, individualizarea și schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, însă acest fapt nu este de natură să afecteze constituționalitatea textului de lege criticat, având în vedere că instituirea regulilor de desfășurare a procesului, deci și reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, atât prevederile art. 129, cât și cele ale art. 126 alin. (2) din Constituție fac referire la „condițiile legii“ atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată urmând a fi prevăzute „numai prin lege“. Nicio prevedere din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu reglementează dreptul la exercitarea tuturor căilor de atac în orice cauză. Astfel, dispozițiile art. 129 din Constituție stipulează că părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condițiile legii. ...