Decizia ÎCCJ nr. 12/2020 (HP)Punctul VII

VII. Opinia specialiștilor consultați: În condițiile art. 476 alin. (10) cu referire la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, s-au solicitat puncte de vedere specialiștilor cu privire la problema de drept supusă dezlegării. Facultatea de drept din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca a opinat în sensul că, raportat la dispozițiile art. 269 și art. 270 din Codul de procedură penală, actul de procedură trimis prin e-mail sau fax, în ultima zi a termenului care se calculează pe zile, este socotit a fi făcut în termen, indiferent de ora trimiterii, chiar dacă înregistrarea lui se realizează peste termenul prevăzut de lege. În susținerea acestei opinii s-a arătat că dispozițiile art. 270 din Codul de procedură penală conțin un set de norme complinitoare care reglementează unele situații concrete în care actele de procedură sunt considerate ca făcute în termen, chiar dacă sunt înregistrate formal la organul judiciar competent peste termenul prevăzut de lege. În mod cert, sunt avute în vedere termenele procedurale peremptorii sau imperative, a căror nesocotire atrage sancțiunea decăderii, termene care nu pot fi prorogate sau reînnoite, dacă legea nu prevede altfel. Pe cât este de evident faptul că art. 270 din Codul de procedură penală nu reglementează situația actelor trimise prin e-mail sau fax, pe atât de reală este și împrejurarea că actele trimise prin astfel de mijloace produc efecte juridice, la fel ca actele înregistrate în urma depunerii lor în mod direct la registratura organului judiciar competent, în termenul impus de lege. În continuare, s-a subliniat că verbele „a depune“ și „a înregistra“ nu se află în relație de sinonimie. Potrivit Dicționarului explicativ al limbii române, a depune un act (sau o cerere, un memoriu etc.) înseamnă a înainta, a preda forului competent un act (sau o cerere, un memoriu etc.), în timp ce a înregistra înseamnă a înscrie (un act, o cerere etc.) într-un registru. Astfel, în procesul penal, depunerea unui act se realizează de către subiectul procesual interesat, în exercitarea dreptului prevăzut de lege, fie direct, fie prin trimiterea efectuată prin intermediul altor mijloace agreate, în timp ce înregistrarea se face de organul la care se depune actul. Distincția dintre cele două noțiuni este esențială în situația în care actul este depus în termenul stabilit de lege, însă este înregistrat peste termenul prevăzut ad quem. Examinarea tardivității unei cereri sau a unui alt act se realizează prin prisma momentului depunerii, iar nu prin prisma momentului înregistrării. În același sens sunt numeroase dispoziții ale Codului de procedură penală. Cu titlu de exemplu: – Calea de atac a apelului: art. 410 din Codul de procedură penală are denumirea marginală „Termenul de declarare a apelului“; art. 412 din Codul de procedură penală prevede: „apelul se declară prin cerere scrisă (...)“; ... – Contestația: dispozițiile art. 411 alin. (1) se aplică în mod corespunzător [art. 425^1 alin. (2) din Codul de procedură penală]; „Contestația se depune la judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, la instanța care a pronunțat hotărârea care se atacă (...)“ [art. 425^1 alin. (3) din Codul de procedură penală]; în același sens sunt dispozițiile art. 204 alin. (1) , art. 205 alin. (1) și art. 206 alin. (1) din Codul de procedură penală: se înaintează „în termen de 48 de ore de la înregistrare“ [art. 204 alin. (1) , art. 205 alin. (1) și art. 206 alin. (1) din Codul de procedură penală] și „se soluționează în termen de 5 zile de la înregistrare“ [art. 204 alin. (4) , art. 205 alin. (4) și art. 206 alin. (5) din Codul de procedură penală]; ... – Strămutarea: „cererea se depune la instanța de unde se solicită strămutarea (...)“ [art. 72 alin. (2) din Codul de procedură penală], în timp ce „soluționarea cererii de strămutare se face în ședință publică, cu participarea procurorului, în cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii“ [art. 73 alin. (1) din Codul de procedură penală]. ... Din conținutul acestor dispoziții legale se poate observa că termenele procedurale peremptorii, a căror nesocotire atrage sancțiunea decăderii, se calculează în raport cu data depunerii, în timp ce data înregistrării prezintă relevanță doar în ceea ce privește verificarea termenelor de recomandare, stabilite pentru organele judiciare, a căror încălcare nu poate atrage vreuna dintre sancțiunile procesuale prevăzute de lege. În condițiile în care actualul Cod de procedură penală nu prevede nicio situație în care termenele procedurale peremptorii se calculează de la data înregistrării actului, se impune a se constata că nici în situația în care actul este depus sau trimis în termenul prevăzut de lege prin e-mail sau fax nu se poate susține că operează tardivitatea, sub sancțiunea decăderii, chiar dacă înregistrarea se realizează ulterior. S-a mai observat că sesizarea vizează doar termenele procedurale pe zile, iar nu și termenele procedurale peremptorii pe ore, cu toate că cele două categorii de termene se calculează după aceleași reguli, pe unități libere de timp, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul de procedură penală. Pot fi imaginate și situații în care actele condiționate de anumite termene procedurale pe ore ar putea fi depuse după terminarea programului la registratura organului judiciar competent. De pildă, potrivit art. 367 alin. (4) din Codul de procedură penală: Încheierea dată în primă instanță prin care sa dispus suspendarea cauzei poate fi atacată separat cu contestație la instanța ierarhic superioară în termen de 24 de ore de la pronunțare, pentru procuror, părțile și persoana vătămată prezente, și de la comunicare, pentru părțile sau persoana vătămată care lipsesc. Contestația se depune la instanța care a pronunțat încheierea atacată și se înaintează, împreună cu dosarul cauzei, instanței ierarhic superioare, în termen de 48 de ore de la înregistrare. Dacă, în funcție de ora pronunțării sau comunicării, termenul de 24 de ore expiră după terminarea programului, nu s-ar putea susține că depunerea contestației după închiderea registraturii instanței ar atrage tardivitatea căii de atac. Dacă s-ar aprecia în sens contrar ar însemna să fie acceptată o interpretare în mod vădit nelegală. Față de prevederile art. 269 alin. (2) din Codul de procedură penală, concluzia este aceeași și în cazul termenelor calculate pe zile. De lege lata prescurtarea termenelor legale imperative pe ore și pe zile nu este permisă. Pe calea sesizării în vederea dezlegării unor chestiuni de drept în materie penală nu se poate tinde la abrevierea unor termene legale peremptorii. Computarea celor două categorii de termene se poate realiza doar prin lege. Nu în ultimul rând, s-a apreciat că argumentele reținute în cuprinsul Deciziei nr. 34 din 15 mai 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, nu sunt aplicabile, de lege lata, în materia penală. În Codul de procedură penală nu se regăsește o dispoziție similară celei cuprinse în art. 182 alin. (2) din Codul de procedură civilă, care are următorul conținut: „Cu toate acestea, dacă este vorba de un act ce trebuie depus la instanță sau într-un alt loc, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal, dispozițiile art. 183 fiind aplicabile“. De altfel, în urma pronunțării acestei decizii, prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.074 din 18 decembrie 2018, au fost aduse o serie de modificări prevederilor cuprinse în art. 183 din Codul de procedură civilă. Nu s-ar putea susține nici faptul că legea de procedură civilă are aplicabilitate generală prin prisma problemei analizate, în condițiile în care toate prevederile cuprinse în Codul de procedură penală, amintite mai sus, sunt contrare unei astfel de opinii, regimul juridic al termenelor procedurale în materia penală fiind adaptat particularităților procesului penal. Centrul de Cercetări în Științe Penale din cadrul Facultății de drept a Universității de Vest din Timișoara a opinat pe fondul chestiunii de drept în același sens, respectiv că în interpretarea dispozițiilor art. 269 și 270 din Codul de procedură penală, dacă actul de procedură care trebuie făcut într-un anumit termen este trimis, prin e-mail sau fax, în ultima zi a termenului care se calculează pe zile, acesta este socotit a fi făcut în termen, chiar dacă actul de procedură se înregistrează la organul judiciar după expirarea termenului. În argumentarea acestei opinii s-a arătat, în esență, că Decizia nr. 605 din 22 septembrie 2016 a Curții Constituționale și Decizia nr. 34 din 15 mai 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, nu își găsesc aplicarea în materie procesual penală, având în vedere, în primul rând, reglementarea legală, dar și specificul materiei. Astfel, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 264 și art. 257 alin. (5) din Codul de procedură penală, care acceptă și depunerea actelor procedurale prin fax sau poștă electronică. În primul rând, s-a apreciat că legiuitorul nu a inclus modalitatea de transmitere a actelor procedurale prin fax sau email și în art. 270 din Codul de procedură penală (acte considerate ca făcute în termen) întrucât nu era necesar, atâta vreme cât transmiterea unui act printr-un mijloc electronic poartă de fiecare dată o „urmă“ a momentului transmiterii, nefiind nevoie de stabilirea unei ficțiuni juridice. În acest sens, specialiștii consultați din cadrul Facultății de drept a Universității de Vest din Timișoara au împărtășit cea dea doua opinie exprimată de către instanța de trimitere, în cuprinsul căreia se menționează că întârzierea în înregistrarea cererii de apel nu poate fi imputată părții. În condițiile în care cererea de apel a fost introdusă în ultima zi a termenului de declarare a apelului, în acest sens existând o dovadă scrisă, prin poșta electronică, faptul că cererea a fost înregistrată ulterior, după expirarea termenului de apel, nu poate atrage sancțiunea decăderii reglementată de art. 268 din Codul de procedură penală, întrucât nu poate fi reținută nicio culpă a părții apelante în ceea ce privește exercitarea drepturilor procesuale, motiv pentru care calea de atac urmează a fi apreciată ca fiind declarată în termen. În al doilea rând, s-a arătat că nu trebuie pierdut din vedere și specificul dreptului procesual penal, termenele de declarare a căilor de atac fiind relativ scurte, respectarea ori nerespectarea acestora implicând repercusiuni care vizează drepturi fundamentale, pe care statul, prin intermediul organelor judiciare, este dator să le ocrotească. Or, dacă s-ar accepta că cel care formulează o cerere de apel prin intermediul mijloacelor electronice (fax sau e-mail), expediind cererea în termenul procedural legal, dar care este înregistrată ulterior la organul judiciar, nu ar respecta termenul impus de lege, ar însemna să nu se dea relevanță deplină regulii conform căreia termenul se împlinește la sfârșitul celei din urmă zile al acestuia (ora 24,00). Niciodată cel care formulează o cerere de apel nu s-ar putea „bucura“ de întinderea maximă a termenului prevăzut de lege în condițiile în care acesta ar fi condiționat de ora la care se încheie activitatea de înregistrare a cererilor la organul judiciar respectiv. Prin urmare, s-a apreciat că analiza dispozițiilor legale în această materie trebuie să aibă la bază realitatea socială prezentă, acceptând faptul că atâta vreme cât partea a respectat termenul prevăzut de lege, înțelegând să trimită prin fax sau email cererea către organul judiciar, dependența de momentul înregistrării efective de către grefierul registrator apare ca desuetă. Prin regula conform căreia dacă partea a trimis prin fax sau e-mail cererea către organul judiciar în termenul prevăzut de lege, neinteresând data înregistrării efective, este respectată componenta disciplinei procesuale, existând un mijloc de control al orei și datei la care cererea a fost trimisă, deci momentul la care partea și-a manifestat intenția de a formula cererea, rămânând o urmă (electronică) incontestabilă a acestei manifestări de voință. S-a mai subliniat că nu trebuie neglijată nici componenta previzibilității normei de drept procesual penal, nici cea a aplicării concrete a acesteia de către organele judiciare, raportat și la exigențele Curții Europene a Drepturilor Omului în materie. Sub aspectul previzibilității normei, o persoană care formulează o cerere către un organ judiciar determinat trebuie să aibă o reprezentare clară a momentului de la care se presupune că manifestarea de voință a produs efecte juridice, momentul înregistrării ulterioare fiind unul nedeterminat și neprevizibil. În final s-a mai arătat că atât timp cât legiuitorul a reglementat expres posibilitatea recurgerii de către o persoană la formularea de cereri prin intermediul canalelor electronice, ținând cont de realitățile prezente, organele judiciare trebuie să accepte posibilitatea ca cei care se adresează lor să beneficieze de termenul procedural întreg, cu atât mai mult cu cât acesta vizează o cale de atac într-un proces penal. Universitatea „Titu Maiorescu“ din București - Departamentul de drept public a depus un punct de vedere potrivit căruia în ipoteza transmiterii actului prin scrisoare (serviciu poștal), fax sau e-mail, acesta va fi considerat ca fiind depus în termenul prevăzut de lege și își va produce efectele dacă data înregistrării la organul judiciar este înăuntrul termenului. S-a arătat că în speță expedierea apelului prin e-mail s-a realizat în ultima zi de declarare a apelului, iar înregistrarea acestuia la instanță s-a făcut după expirarea termenului de apel. S-a apreciat de către specialiștii consultanți din cadrul Facultății de drept a Universității „Titu Maiorescu“ din București că dispozițiile art. 270 alin. (1) sunt fără echivoc, fiind restrictive, în sensul în care obligă să se realizeze comunicarea prin depunere la oficiul poștal a unei scrisori recomandate, în ipoteza în care nu se depune apelul direct la instanță. Totodată, conform art. 412 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală, cererea de apel trebuie să fie semnată de persoana care declară apelul, ceea ce presupune o semnătură în original. Pentru comunicarea prin fax sau e-mail, singura semnătură care ar respecta rigorile art. 412 din Codul de procedură penală ar fi semnătura electronică, în ipoteza în care apelantul deține o astfel de semnătură și o folosește pentru a semna cererea de declarare a apelului. Altfel, o simplă scanare a unei cereri de apel, trimisă prin email și fax, se poate considera ca fiind făcută în termen doar în ipoteza în care și originalul este depus la oficiul poștal prin scrisoare recomandată tot în interiorul termenului de apel. Pentru situațiile speciale în care întârzierea depunerii apelului este determinată de o cauză temeinică de împiedicare există dispozițiile art. 411 din Codul de procedură penală, care prevăd instituția repunerii în termen. Lăsând la o parte această ipoteză, apelantul nu are niciun motiv justificat să nu depună cererea de declarare a apelului și în original, prin scrisoare recomandată, ori chiar prin depunere la registratura instanței în interiorul termenului de apel. Propriul dezinteres al apelantului în valorificarea rațională a timpului necesar depunerii apelului nu poate conduce la o modificare a dispozițiilor legale, în sensul de a-i permite să interpreteze în favoarea sa dispozițiile exprese ale art. 412 din Codul de procedură penală. Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași - Facultatea de drept a opinat pe fondul chestiunii de drept în sensul că depunerea actelor de procedură prin fax sau e-mail este recunoscută în mod expres de legiuitor în materia procedurii penale. Astfel, potrivit prevederilor art. 257 alin. (5) din Codul de procedură penală, citarea se poate realiza și prin intermediul poștei electronice. Prin urmare, legiuitorul a înțeles să reglementeze modalitatea prin care organele judiciare pot realiza chemarea persoanelor prin poștă electronică, cu acordul acestora, aspect reliefat mai apoi prin prevederile art. 262 alin. (2) teza finală din Codul de procedură penală, art. 264 alin. (2) din Codul de procedură penală și art. 259 alin. (13) din Codul de procedură penală. Pentru realizarea unui just echilibru între drepturile procesuale și mijloacele procesuale recunoscute cetățenilor în scopul valorificării acestor drepturi se impune să se accepte că justițiabilii se pot adresa organelor judiciare prin intermediul poștei electronice nu doar pentru introducerea unei plângeri, ci și pentru declararea unei căi de atac. Concluzionând cu privire la întrebarea adresată completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, majoritatea membrilor colectivului penal din cadrul Facultății de drept a Universității „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași a considerat că actul depus în ultima zi a termenului calculat pe zile este socotit a fi depus în termen, chiar dacă a fost înregistrat la organul judiciar după expirarea termenului, relevanță principală având momentul când documentul a fost transmis organului judiciar (când a fost recepționat de acesta), și nu momentul când a fost înregistrat. ...