Decizia CCR nr. 480/2025Punctul 9

9. Se susține că, potrivit art. II pct. 1 din legea criticată, care introduce alin. (3^1) în cuprinsul art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000, cererea de retrocedare se consideră valabilă în situațiile în care conține „elemente de identificare generice suficiente pentru întemeierea convingerii“ că solicitantul a fost proprietarul imobilului solicitat. Or, se susține că sintagma „elemente de identificare generice suficiente pentru întemeierea convingerii“ este neclară, având un caracter foarte mare de generalitate, de natură să genereze confuzii, și arbitrar în aplicarea ei, și schimbă mecanismul instituit de legiuitor privind retrocedarea bunurilor care au aparținut unor culte religioase/comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România, având în vedere că, de lege lata, potrivit art. 4 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000, pentru stabilirea dreptului de proprietate solicitantul poate depune începuturi de dovadă scrisă, declarații de martori autentificate, expertize extrajudiciare, precum și orice acte care, coroborate, întemeiază prezumția existenței dreptului de proprietate al acestuia asupra imobilului, la data preluării abuzive. ...